Din 2001 încoace cetăţenii fără venituri primesc bani din partea statului român (mai precis, din bugetele locale). Legea categoriseşte diverse situaţii şi nevoi, dar, în mare, o familie fără alte venituri, care are 2 copii, poate încasa cam 450 de lei pe lună. La asta se mai adaugă alocaţiile pentru copii, 200 de lei pentru copilul până la 2 ani şi 42 peste 2 ani, ajutoare pentru încălzirea locuinţei, alocaţii pentru susţinerea familiei,

Acum, legea venitului minim garantat condiţionează acordarea ajutorului de prestarea unor ore de muncă în favoarea comunităţii. În sine, nu este o idee rea, doar că sunt prevăzute tot soiul de excepţii de la această condiţie (dacă beneficiarul ajutorului are copii în întreţinere, de exemplu, sau are diverse probleme de sănătate sau îngrijeşte persoane cu handicap etc.), rezultatul fiind că e simplu ca beneficiarul să nu muncească, de fapt, nimic în schimbul ajutorului.

În plus, controlul şi anchetele sociale în asemenea cazuri trebuie făcute tot de primării, dar acestea sunt, de obicei, subfinanţate şi în deficit de personal, iar de aici alte portiţe prin care se ocolesc restricţiile legale. Şi, nu în ultimul rând, organizarea însăşi a unor grupuri de oameni pentru orice fel de muncă prezintă unele provocări manageriale care s-ar putea să depăşească multe primării mici din această ţară (oricine a coordonat un colectiv, oricât de restrâns, înţelege ce spun).

Una peste alta, peste două milioane de cetăţeni din România primesc lună de lună bani de la stat (sute de lei) în schimbul unui destul de ipotetice munci depuse în beneficiul comunităţii.

Efectul acestei cadorisiri de la stat este deosebit de pervers. Cu nişte sute de lei primite, de fapt, degeaba, cu un porc în spatele casei şi nişte găini în poiată, cu câte o zi de muncă necalificată şi neimpozitată pe ici, pe colo şi, poate, cu câte un furtişag de nevoie, oamenii aceştia pot supravieţui fără a fi nevoiţi să muncească, de fapt, în mod organizat. Ei nu contribuie cu nimic la progresul societăţii, practic nu plătesc taxe, impozite, contribuţii la sistemul de sănătate sau la fondul de pensii, n-au putere de cumpărare nici măcar în ceea ce priveşte utilităţi de bază şi, în general, sunt o categorie profund vulnerabilă la mituirea electorală prin diverse promisiuni populiste şi cadouri altfel derizorii: pentru ei, o sticlă de ulei şi un kil de făină chiar reprezintă ceva, încă două zile în care păcălesc foamea.

shutterstock_230949190

Se ajunge la situaţii bizare, în care oamenii refuză şansa de a ieşi din sărăcie doar pentru că trebuie să-şi învingă dependenţa de ajutorul de la stat. Primarul comunei Dângeni din Botoşani, de exemplu, a ajuns să facă apel pe Facebook la consăteni să se angajeze, totuşi, la o fabrică de confecţii din zonă, contra unui salariu net de 1000 de lei şi transport inclus:

1000 de lei net poate că nu-s mulţi – cu siguranţă nu te îmbogăţeşti cu banii ăştia – dar ei reprezintă, de fapt, o oportunitate de a progresa, aşa cum e orice loc de muncă. Poate că, dacă eşti un angajat serios şi cu iniţiativă, vei fi remarcat şi vei promova; poate vei cunoaşte alţi oameni care-ţi vor împărtăşi experienţe şi îţi vor da idei; poate vei afla despre alte locuri de muncă, mai bine plătite; poate-ţi va veni ideea unei afaceri, pornind de la ce observi la locul tău de muncă. Nimic din toate astea nu se pot întâmpla, însă, celor care stau pe cur, în jeg, aşteptând ajutorul social de la o lună la alta.

Scara de valori s-a răsturnat complet din cauza acestei pomeni.

Iată ce s-a întâmplat în Deva, de exemplu, unde Consiliul Local a decis anul trecut să nu mai ofere de mâncare la cantina socială persoanelor fără venituri decât dacă acestea muncesc un anumit număr de ore pentru comunitate.

Astfel, pentru câte o masă caldă pe zi, o lună întreagă (şi hrană rece de sărbători, când cantina e închisă), o persoană fără venituri trebuie să muncească 25 de ore pe lună – adică 1 oră, în medie, pe zi. O oră de muncă pe zi pentru o masă caldă pe zi!

Mai mult, Consiliul Local Deva a oferit celor aflaţi în nevoie posibilitata să-şi hrănească şi familiile în schimbul unor ore de muncă prestate de o singură persoană. astfel, pentru 50 de ore muncite lunar poate fi adusă încă o persoană la cantină, zi de zi. Se dau 3 porţii pe zi, o lună la rând, pentru 75 de ore muncite lunar, apoi 4 porţii, pentru 4 persoane, toată luna, pentru 100 de ore muncite de o singură persoană. În fine, prmăria oferă 5 porţii zilnic pentru 150 de ore de muncă. Practic, pentru un program de muncă în folosul comunităţii de 7 ore şi ceva pe zi, o persoană fără venituri ar putea hrăni 5 oameni zilnic.

Mie mi se pare rezonabil (încă o dată, vorbim despre persoane fără venituri, da?) Dar care a fost rezultatul regulii impuse în 2013? Numărul solicitanţilor a scăzut la jumătate, de la 400 la 200. Rezultă că, de fapt, jumătate dintre cei care solicitaseră sprijinul primăriei nu aveau nevoie de el – sau nu atât de mare nevoie încât să şi muncească în schimbul acestuia.

Pomana numită “venitul minim garantat” schimbă societatea în rău, lună de lună, de ani de zile încoace. Nu este solidaritate socială, este doar coruperea unor categorii defavorizate de câţiva politicieni care, altfel, sunt plini de dispreţ faţă de electorat.

Oamenii învaţă că au, cumva, dreptul să primească bani de la stat doar pentru că există şi ajung să dispreţuiască munca – de ce să mai muncească dacă pot câştiga aproape la fel nemuncind nimic, doar din pomană, furtişag şi economie la săpun?

Votul meu va merge la partidul care va lupta pentru desfiinţarea venitului minim garantat. Trebuie găsite alte modalităţi de sprijinire a celor aflaţi în nevoie – aflaţi cu adevărat în nevoie – şi, în acelaşi timp, oamenii trebuie să reînveţe, în ţara asta, că trebuie să muncească pentru a primi ceva în schimb.

(Ilustraţie – Shutterstock)

{ 67 comments }

Spoiler alert :-) – la finalul acestui articol se află
un smartphone Blackberry Z3 de dat. Oare va fi al tău?

Printre numeroasele aplicaţii de taxi care au apărut în ultima vreme, Clever Taxi are o particularitate care o scoate în evidenţă: plata cursei prin card bancar, direct din smartphone.

De ce ai vrea să faci asta?

Ca să răspunzi unui taximetrist care ridică din umeri: “n-am rest, şefu'”. Ca să fiscalizezi bacşişul. Ca să nu umbli cu cash la tine. Ca să fii diferit.

Clever Taxi a trecut recent printr-un refresh şi update şi oferă acum noi facilităţi. Am testat-o pentru voi pe un smartphone Blackberry Z3 (câteva cuvinte despre el şi concursul ca să-l câştigi, la final) şi am de zis următoarele:

Până la un punct, Clever Taxi funcţionează pe acelaşi principiu ca toate celelalte. Îţi faci un cont cu user şi parolă, primeşti un SMS de verificare, îţi validezi înregistrarea şi cu asta ţi-ai setat profilul minimal.

Diferenţa apare acum, când poţi adăuga un card bancar, dacă vrei, la modalităţile de plată. Accesarea cardului e protejată de un cod pe care ţi-l stabileşti singur, aşa că n-ai motive de îngrijorare în cazul în care rămâi fără telefon, nu va putea folosi nimeni cardul tău.

Când chemi un taxi, Clever îţi arată câte maşini sunt disponibile în momentul respectiv (la mine au fost mereu disponibile între 700 şi 800). Poţi configura taxiul pe care-l doreşti – doar anumite companii, standard sau premium, fumători sau nu, care acceptă animale sau nu etc şi poţi cere un şofer care acceptă plata din aplicaţie, prin card (sau prin SMS, dacă eşti abonat Orange). Majoritatea şoferilor au deja această opţiune bifată, deci nu e o condiţie restrictivă.

clever taxi

Aşadar, am bifat “payment in app”, am ales una dintre confirmările care mi-a apărut (un taximetrist cu review-uri bune) şi am urmărit pe hartă maşina venind la adresă. A fost simplu să ies din clădire chiar când a parcat şoferul.

Omul şi-a făcut cursa şi, la final, am avut de ales cum să plătesc – cash sau prin card, din aplicaţie. Am ales cardul iar aplicaţia mi-a oferit un ecran unde să trec suma. Am pus mai mult cu câţiva lei, adică bacşişul pentru şofer, bani care vor ajunge la el după impozitare. Carevasăzică, am fiscalizat bacşişul, ceea ce e un mare pas înainte, după părerea mea. Am atins butonul plăteşte şi, în mai puţin de 10 secunde, pe aplicaţia taximetristului a apărut confirmarea că i-au intrat banii. Omul a dat OK, eu am dat bineţe şi ne-am despărţit fără să fi schimbat vreun bănuţ, fizic, între noi.

Clever Taxi e disponibilă pe multiple platforem – după cum spuneam mai sus, eu am testat-o pe un Blackberry Z3. Primul meu Blackberry, de altfel, şi am avut unele emoţii să-l iniţializez – dacă-mi prindeam urechile pe undeva, prin sistem? Dar setarea a mers fără nici o problemă, mi-am făcut un user în sistemul Blackberry şi apoi restul comenzilor au rămas în zona intuitivă. Nu l-am configurat complet, dar m-am conectat la wifi, am descărcat aplicaţii din sistem şi am vorbit pe îndelete fără nici un fel de dificultate. E un smartphone ce mi-a dat senzaţia de soliditate, mai greu decât m-aş fi aşteptat, cu un aer foarte masculin, aşa. Încă se simte o genealogie business în măruntaiele lui. Mi-a plăcut.

Am un Blackberry Z3 de dat unuia dintre comentatorii acestui articol. Voi selecta acele comentarii care contribuie la calitatea discuţiei, fie pro, fie contra, dar cu argumente. Regulamentul concursului este aici. Vorbim despre plata prin card, aplicaţii de taximetrie, taximetriştii din Bucureşti şi noua lor viaţă, de când au apărut aplicaţiile astea care-i clasifică după comportamentul faţă de clienţi, despre telefoane mobile, despre Blackberry şi smartphone-uri business şi despre orice altceva credeţi că merită adus în discuţie. Z3-ul merită o discuţie bună, să ştiţi.

{ 46 comments }

Acceleraţia corupţională

by Vlad Petreanu on 26/11/2014 · 37 comments

in Revoltă

Nu ştiu cum naiba, dar mitele astea descoperite de DNA sunt în creştere, nu în scădere – şi nu mă refer la faptul că dosarele sunt din ce în ce mai consistente, ci la faptul că mita creşte din trecut spre prezent, ca şi cum n-ar exista nici un strop de frică de lege şi nici vreun soi de valoare educativă a acţiunilor anticorupţie.

Să mă explic.

În dosarul Microsoft, mită estimată: 60 de milioane de euro. 9 (foşti) miniştri implicaţi, numeroşi alţi tipi mai mult sau mai puţin vizibili, dar nu mai puţin influenţi, ba dimpotrivă (alde Cocoş, de exemplu) şi o afacere oneroasă care a durat aproape un deceniu, între 2001-2009. Când a început DNA arestările şi am auzit de sume, ne-am crucit – zeci de milioane de euro, #băbăete, ăştia nu s-au încurcat!

Deci asta a fost până în 2009.

În 2010, Cocoş s-a mutat la o altă şpârlă de mare calibru – afacerea cu Alina Bica et Co., cu terenul supraevaluat de la Plumbuita. Tunul ăsta a fost mult mai eficient, pentru că montajul şi detonarea au durat semnificativ mai puţin (în 2011 treaba era gata) şi a adus celor implicaţi 61 de milioane de euro din bani publici, adică de două ori mai mult decât fusese evaluat terenul în discuţie.

Înţelegeţi, fraţilor, ce dimensiuni groteşti are furtul din banii noştri în ţara asta? Ăştia şi-au tras o şpagă nu de 1% din 30 de milioane, nu de 5%, nici măcar de, hai, 10%, încă suportabil, chiar dacă imoral şi ilegal, dar de 200%! 200%, înţelegeţi? 30 de milioane terenul, 60 de milioane hoţia! De data asta, Dorin Cocoş a luat 10 milioane de euro (în afacerea Microsoft fusese un dobitoc, s-a fript cu “numai” 9).

Suntem acum în 2011 şi intensitatea corupţiei creşte. Am avut Microsoft, 60 de milioane în 10 ani, Plumbuita, 60 de milioane în 2 ani, este timpul să intre în scenă familia Hrebenciuc şi amicii săi politici, Ioan Adam, Ilie Tatasocru Sârbu şi restul bandei. Ăştia au fost gata-gata să fure juma’ de judeţ deodată, 30.000 de hectare de pădure, un prejudiciu de 303 milioane de euro, frăţioare, o bombă pe care au amorsat-o în primăvara lui 2012 şi care urma să pulverizeze cuferele statului la începutul anului ăstuia, dacă le ieşea şmecheria…

60 de milioane în 9 ani, 2001-2009. 61 de milioane în 2 ani, 2010-2011. 303 milioane în 3 ani, 2012-2014. Sau, dacă vreţi altfel, 6,7 milioane pe an până în 2009, 30,5 milioane pe an între 2010-2011, apoi 101 milioane de euro pe an până la începutul lui 2014.

Asta nu mai e corupţie. E metastază.

shutterstock_147271433

{ 37 comments }

Într-unul dintre cele mai frumoase oraşe din ţara noastră se ţine în perioada asta unul dintre cele mai încântâtoare Târguri de Crăciun posibile. Vorbesc despre Sibiu şi despre a 8-a ediţie a Târgului de Crăciun de aici, care s-a deschis vinerea trecută.

targ craciun sibiu 2014

În fiecare weekend, de-acum şi până pe 21 decembrie, în Piaţa Mare din Sibiu au loc evenimente speciale – un festival de datini şi obiceiuri, concerte de colinde, spectacole de iluzionsim pentru copii, Christmas karaoke (aici e de mine :-) ) şi seri de folclor. Fiecare weekend are un nume – Gold, Red, Blue etc. Puteţi vedea programul pe zile dacă daţi click aici. De asemenea, puteţi vedea live ce se întâmplă în Piaţa Mare din Sibiu dacă accesaţi pagina de webcam-uri a Târgului – hint: aşteptaţi seara, ca să se aprindă luminile, apoi click aici.

Târgul de Crăciun din Sibiu a început în 2007, anul în care oraşul a fost Capitală Culturală Europeană, şi este un proiect cultural inițiat de Biroul Atașatului Social al Ambasadei Austriei în România în parteneriat cu municipalitatea sibiană.

Este un eveniment la care vă recomand din toată inima să participaţi.

Iar acum, goodies & freebies pentru cititorii Amar de Zi:

Puteţi profita în perioada aceasta de o ofertă promoţională a hotelului Ibis din Sibiu, valabilă până în 28 decembrie 2014: 47 Euro/loc în cameră dublă/2 nopti de cazare, cu mic dejun, şi mai primiţi vin fiert şi delicii cu scorţişoară (probabil nu la micul dejun :-) ), un card de fidelitate cu puncte cadou incluse şi un cadou surpriză. Aceasta este o ofertă foarte bună, aşa că verificaţi disponibilitatea înainte de a pleca spre Sibiu şi faceţi şi o rezervare, fireşte. Site-ul hotelului şi toate detaliile despre promoţie sunt la un click distanţă, aici.

În fine, iată şi momentul cadoului din titlu: am de dat un weekend pentru două persoane la Ibis Sibiu (2 nopţi, cazare BB), weekend care poate fi rezervat oricând în următoarele 12 luni!

Ca să intraţi în concurs, lăsaţi un comentariu (cu adresa de mail validă) la acest articol, în care să ne explicaţi tuturor de ce vă place Sibiul sau de ce v-ar plăcea să cunoaşteţi Sibiul, dacă nu l-aţi vizitat încă. Unul dintre aceste comentarii va fi selectat prin tragere la sorţi pe random.org şi autorul/autoarea îşi va primi premiul. Lista de comentarii e deschisă până lunea viitoare.

Baftă şi să ne vedem în Hermannstadt!

(sursa foto)

{ 166 comments }

Stânga are mereu nevoie de scuze şi explicaţii

24.11.2014

Pe Criticatac, dna (sau dra) Dana Dömşödi, studentă în Pisa, Italia, scrie din inima capitalismului (presupun că folosind nişte editoare de text imorale, capitaliste), despre putreziciunea morală a capitalismului, care calcă-n picioare nu pur şi simplu indivizi, ci chiar clase-ntregi, măgarul. “În capitalism clasa e destin, produsul său specific”, enormizează autoarea. E născută în 1984, […]

Click pentru tot articolul →

Luni, Marea Întâlnire a lui Cornel de la Vunk

21.11.2014

După o campanie de căutări pe tot netul, Cornel Ilie de la Vunk ne invită pe toţi la un concert în care să cântăm la nebunie, împreună, luni, 24 noiembrie, în Piaţa George Enescu din Bucureşti, de la orele 20.00. Piaţa George Enescu este în faţa Ateneului sau în faţa hotelului Hilton, depinde cum preferi […]

Click pentru tot articolul →

Eşti corupt? Autodenunţă-te acum!

21.11.2014

Şefa DIICOT, Alina Bica, a fost reţinută de o echipă DNA sub acuzaţii de abuz în serviciu. Potrivit procurorilor anti-corupţie, în 2011, dna Bica ar fi participat la supraevaluarea unui teren de către o comisie a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, comisie din care făcea şi ea parte (ceilalţi doi membri au fost şi ei […]

Click pentru tot articolul →

Cărţile pe foc/Hai, copii, la joc

20.11.2014

Copleşit de tristeţe după ce a pierdut alegerile, dl. Ponta a plecat în concediu de odihnă înainte de a trimite bugetul pe anul viitor în Parlament, chiar dacă legea îi impunea să facă asta până pe 15 noiembrie. E ca şi cum la dv la birou şeful s-ar tira în vacanţă, supărat că a ratat […]

Click pentru tot articolul →