Marele Premiu al Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva a fost câştigat – din nou – de un român, Mircea Tudor, care a construit şi perfecţionat un scaner capabil să radiografieze avioane întregi. Scanerul acesta, care se adresează unei pieţe globale de de soluţii de securitate, aflată în continuă creştere, este o îmbunătăţire a modelului anterior, folosit pentru scanarea camioanelor în vămi, şi care i-a mai adus lui Mircea Tudor un premiu la Geneva.

Un inventator, un inovator. Repara televizoare prin Afumaţi, în adolescenţă. A mai încercat şi gazetărie, un timp. Acum vinde un scaner dintr-ăsta de camioane cu până la 1,7 milioane de euro.

Ce idee simplă, nu? De ce nu ne-o fi venit nouă?

Misterele inovaţiei: idei surprinzătoare, disruptive, venite nu se ştie de unde, aproape jignitor de simple: roata; cuiul; furculiţa; dup-aia, internetul.

Specia umană e singura care inovează. Unele maimuţe folosesc pietre ca să spargă nuci; unele specii de furnici îşi fac sacoşe din frunze ca să transporte mai multe provizii; unele păsări aruncă momeală în apă ca să atragă peştii; dar nici una dintre aceste specii nu inovează – nu-şi îmbunătăţesc tehnologiile folosite. Oamenii, în schimb, inovează în permanenţă – iau o idee, o răsucesc pe toate părţile şi vin, adesea, cu noi moduri de a face acelaşi lucru (ni se întâmplă fiecăruia, nici măcar nu e vreo mare chestie, gândiţi-vă numai în câte feluri se poate face o omletă). De ce oare numai oamenii sunt capabili de această inovare permanentă? În cuvintele unui jurnalist britanic specializat pe subiecte ştiinţifice, explicaţia ţine de schimbul de idei pe care-l pot face oamenii, spre deosebire de alte specii. În consecinţă, “ideile fac amor” – iar din asta rezultă idei noi, inovatoare.

Potrivit acestei teorii, înseamnă că societăţile în care nu se inovează sunt societăţi moarte, în care membrii lor nu fac schimb de idei şi, prin urmare, nici nu-şi exercită curiozitatea pentru îmbunătăţirea propriei vieţi.

Ne mândrim, în România, cu numărul mare de inventatori şi inovatori, dar mândria asta sună, din păcate, patriotard şi destul de găunos când o pui în context cu ce se întâmplă prin alte părţi. În România sunt înregistrate, anual, câteva sute de patente (691 în 2009), în timp ce în Germania, în acelaşi an, au fost înregistrate pest 165.000, în Franţa peste 114.000 iar în Marea Britanie aproape 80.000. În Statele Unite, o singură companie precum 3M, de exemplu, înregistrează într-un singur an aproximativ 40.000 de patente.

…sunt puţine lucruri pe care birocraţii le urăsc mai mult decât inovaţia…

Poate că merită transcris aici un paragraf din Ereticii Dunei, a lui Frank Herbert: “Birocraţia ucide iniţiativa. Sunt puţine lucruri pe care birocraţii le urăsc mai mult decât inovaţia – mai ales inovaţia care produce rezultate mai bune decât vechile rutine. Îmbunătăţirile îi fac întodeauna să arate stupid pe cei din vârf”. În acest context, de notat şi că proiectul scanerului de avioane, premiat cu un Oscar al inventicii la Geneva, a fost considerat neinteresant şi nedemn de a primi finanţare, la Bucureşti, de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică.

Carevasăzică, avem a-i susţine pe inventatori şi pe inovatori, pentru că datorită lor şi datorită gândirii lor neconvenţionale, în zig-zag, avansează societatea. Oamenii aceştia cu minţi curioase trebuie puşi în contact cu potenţiali angajatori şi cu potenţiali finanţatori, trebuie ajutaţi să comunice între ei şi să experimenteze.

Mă alătur campaniei PR3MIAZĂ INOVAȚIA, lansată de compania 3M în România, prin care, de-a lungul acestui an, în mai multe centre universitare, vor fi organizate întâlniri între studenţi, inventatori şi angajatori. Evenimentele vor avea loc în Cluj, Timișoara, Iași, Brașov și București (de altfel, primele două întâlniri au loc chiar săptămâna viitoare, miercuri la Cluj, la Universitatea Tehnică, şi joi la Iaşi, la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi).

Campania a început prin lansarea unui “wikinnovation” – un site/enciclopedie de prezentare a inventatorilor şi invenţiilor româneşti.

Campania va fi încununată, în noiembrie, de o gală unde vor fi acordate Premiile Inovaţiei Româneşti.

{ 8 comments }

Ponta prezintă scuze

by Vlad Petreanu on 15/05/2013 · 6 comments

in Revoltă

Premierul Victor Ponta şi-a cerut scuze, în numele Guvernului, pentru cozile umilinţei de la reevevaluarea persoanelor cu handicap de la Ploieşti. Primul ministru a cerut să se ia măsuri urgent, prin concediere sau reorganizarea sistemului. (sursa)

E un pas înainte, dar valoarea lui adevărată va fi dată doar de cei care-i vor urma.

{ 6 comments }

Luni dimineaţă, o bătrână cu multiple handicapuri urcă de-a buşilea, centimetru cu centimetru, golgota celor 6 trepte de marmură ale Direcţiei pentru Asistenţă Socială Prahova, către Comisia pentru Persoanele cu Handicap. O masă tremurătoare de chin şi durere, bătrâna se ajută de un taburet adus de acasă. Fiul ei îi cară cârjele.

În dreapta, în secvenţele filmate de cameramanul unei redacţii de ştiri, o altă pereche se mişcă la fel de lent: un tânăr cu o şapcă verde, pusă şmechereşte invers, mai învinge o dată sistemul şi aceleaşi 6 trepte. Deget cu deget, ajutat de o femeie care ar putea să-i fie soră sau mamă sau, pur şi simplu, însoţitoare, băiatul tropoteşte mărunt pe loc, făcându-şi curaj să ridice câte un genunchi, pe rând, doar o palmă înălţime, ca să-şi aşeze talpa pe următoarea treaptă. Îi tremură mâinile de efort şi boală, într-un cutremurător dans al umilinţei şi victoriei asupra propriului destin.

Şi mai la dreapta apare parţial în cadru, la secunda 20, un bătrân care se deplasează sacadat, ca un crab ezitant, către rampa din lateralul intrării, sprijinit de o femeie în vârstă.

Este o dimineaţă obişnuită la Direcţia pentru Asistenţă Socială Prahova. Au venit, din nou, handicapaţii, cu handicapurile lor, ca să le arate statului, astfel încât statul să verifice că nu s-a produs nici un miracol şi că ologii au rămas ologi încă un an – care mai sunt în viaţă, că pe ceilalţi, pe morţi, îi verifică alte instituţii.

Întrebaţi de jurnalişti de ce au loc aceste scene în faţa instituţiei, funcţionarii au răspuns că e vina cetăţenilor, că există rampă şi cărucior şi platformă mobilă, dar că cetăţenii din imagini au refuzat să le folosească şi că, de fapt, dacă persoanele cu handicap nu se pot deplasa, pot cere să le vină acasă o comisie care să-i verifice.

Poate. Nu ştim de ce, dacă avea acces la platformă mobilă, şi dacă aceasta şi funcţiona, bătrâna care urcă de-a buşilea scările a preferat să urce de-a buşilea scările, în continuare. La fel, tânărul din dreapta ei – şi cuplul de bătrâni din dreapta lor.

De ce oare vin toţi aceşti oameni, din zori, la comisie cu membrele lor ciunge şi nefuncţionale şi chinuite, dacă au dreptul să vină comisia la ei?

Dar, mai ales, e de neînţeles cum nimeni din interiorul instituţiei – un paznic, un funcţionar, oricare dintre şefi, în dumnezeii lor – nu s-a repezit afară, pe scări, pe perechea lor de picioare sănătoase, să ajute un om – nişte oameni! – aflaţi în suferinţă.

Solidaritatea cu cei aflaţi în necaz este una dintre caracteristicile speciei umane, care ne diferenţiază de cea mai mare parte a restului regnului animal. La Direcţia pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială Prahova, această diferenţă pare să fi dispărut.

{ 25 comments }

O plimbare prin Sorrento…

by Vlad Petreanu on 13/05/2013 · 3 comments

in Stop cadre

…şi câteva cadre:

Sorrento street-1912

Sorrento street-1806

Sorrento street-1925

Sorrento street-1922

Sorrento street-1916

Sorrento street-1881

Sorrento street-1847

Sorrento street-1878

Sorrento street-1877

Sorrento street-1868

Sorrento street-1804

Sorrento street-1809

{ 3 comments }

Pe urmele camionului furat

09.05.2013

Julius Constantinescu Ascultându-l dimineţile la radio, gureş ca un piţigoi ţopăind prin frunziş, n-ai zice că dom’ Petreanu e un tip cu porniri autodistructive. Şi totuşi, altfel e greu să-ţi explici de ce, ori de câte ori pleacă în concediu, îmi lasă blogul lui pe mână. O să scriu, deci, şi de data asta pe [...]

Click pentru tot articolul →

Pink cap

09.05.2013

Dimineaţă pe plajă (Positano).

Click pentru tot articolul →

Valutişti în Teheran

08.05.2013

În timpul uneia dintre explorările Teheranului, am ajuns într-o zonă înţesată de valutişti şi de case de schimb. Iranienii îşi aranjează cu minuţiozitate vitrinele de “exchange”-uri, alcătuind modele geometrice, evantaie, mici piramide, turnuleţe şi cerculeţe din bancnote şi monede, probabil ca să sugereze clientelei că proprietarul suferă de aşa o abundenţă financiară încât are vreme [...]

Click pentru tot articolul →

Prin parc

07.05.2013

Într-o după-amiază am omorât nişte timp printr-un parc din Teheran. Ne-am împrietenit cu toată lumea:

Click pentru tot articolul →