Încă puţin!

by Vlad Petreanu on 30/07/2015 · 8 comments

in România posibilă

Filmul “Ultima Transhumanţă” este foarte, foarte aproape să strângă finanţarea necesară pentru producţie. Mai trebuie ceva mai puţin de 2.000 de lei. A fost nevoie de 100.000 de euro cu totul şi suma a fost acoperită de diverşi sponsori, de Dragoş Lumpan însuşi, care a topit toate economiile familiei pentru acest proiect unic, şi de voi, unii dintre cei care aţi citit pledoaria de pe acest blog (şi de pe altele).

Încă un efort, oameni buni, şi naştem acest film! De donat, se poate dona oricât, dar se şi primeşte şi câte ceva în schimb: numele pe genericul filmului, filmul în sine, pe DVD, albumul foto, câte un wallpaper, fotografii tipărite sau, pentru cei cu adevărat generoşi, workshopuri cu Dragoş Lumpan.

Intră aici, acum, şi fă ce trebuie :-) Aşa arată confirmarea că ai făcut ce trebuie:

DONATIE ULTIMA TRANSHUMANTA

Şi spune şi prietenilor! Ne vedem la film!

_DCS9564___lumpan

Actualizare: GATA! S-au strâns banii! Chiar o sa ne-ntalnim la premiera, de-acum!

{ 8 comments }

Mediafax: “Nu mai candidez în 2016 să fiu prim-ministru, chiar vreau să fac lucrurile bune, 5 ani de zile cred că reprezintă un mandat important”, a declarat Victor Ponta, într-o emisiune a postului Antena 3.

Eu cred c-o să ne fie dor de dl. Ponta, când o să plece dânsul unde-o să plece. Pe bune, nu te mai poţi supăra pe el, inadecvarea lui a devenit deja comică. Dl. Ponta este acum un prim-ministru care-şi face agenda în funcţie de locurile pe care i le lasă libere procurorul în agenda lui, care a şters-o vreo lună din ţară şi de la muncă de frica DNA şi care nici acum n-a explicat cum a ajuns la Istanbul, din Baku, şi care a abandonat subit preşedinţia partidului, încercând să-l lase moştenire, ca pe o valiză veche, unei mult-prea tapate adjuncte.

Îl mai ia cineva în serios pe dl Ponta? Se vede din bruscheţea cu care îl pune acum la punct dl. Dragnea de la partid. Dl. Ponta anunţă că se taie bani de la Transporturi şi de la Sănătate, la rectificarea bugetară, dl. Dragnea rectifică, aproape imediat, că nu se taie nimic, că sunt bani. Un fel de “mai taci, Victore, că spui numa’ prostii”.

Şi acest domn declară că “nu mai candidez în 2016 să fiu prim-ministru”? Spuneţi voi că nu e un bun comediant!

shutterstock_299009636

{ 13 comments }

Cai de povară ai comerţului global, navele comerciale n-au viaţă nici prea lungă, nici prea veselă. Trag cât pot, după care ajung la tăiat şi topit. Dispar anonim, aşa cum şi există, cât există.

Dar nu toate. Unele primesc o a doua şansă; iată cazul navei-pescador Barabah, lansată la apă în 1961, care a brăzdat 35 de ani la rând, monoton, Marea Nordului după hering, macrou şi şprot, până când – ce minune! – a fost cumpărată de un om de afaceri, rebotezată Adornate, modernizată, căptuşită cu tec şi mahon, dotată cu catarge, vele, straiuri, sarturi şi toate cele trebuincioase pentru a fi transformată într-o goeletă frumoasă. A fost trimisă apoi în Mediterana, pentru croaziere turistice. De la gheaţa şi ceaţa nordului la Insulele Baleare, Monte Carlo, Saint Tropez, coasta dalmată, insulele greceşti, imaginaţi-vă schimbarea!

În 2010, Adornate a primit pavilion românesc şi a fost înregistrată în portul Constanţa. E o goeletă frumoasă şi elegantă, de 45 de metri lungime, cu două catarge de 35 şi 30 de metri înălţime şi 6 vele triunghiulare cu o suprafaţă totală de 505 metri pătraţi, Adornate poate găzdui 18 persoane în 9 camere duble pentru croaziere mai lungi (autonomia vasului este de 15 zile).

Am petrecut o după-amiază frumoasă pe Adornate, sâmbăta asta, la invitaţia Asociaţiei Civice “Pentru Constanţa”, care se străduieşte să întoarcă oraşul cu faţa spre mare, să determine comunitatea locală să nu mai polueze marea, să-i convingă pe români să nu mai construiască pe plajă şi, în fine, să-i încurajeze pe constănţeni să-şi aleagă o carieră în domeniul marin. Nu ştiu cum vor merge primele obiective, dar în ceea ce-l priveşte pe ultimul, le transmit doritorilor că-i de muncă, nu glumă, pe un velier. Cu ajutorul pasagerilor de pe vas, echipajul a ridicat manual toate velele. Iată cam cât e de tras – la propriu! – pentru asta:

Sâmbătă, velele au fost ridicate pe o vreme perfectă – soare, dar nu prea cald, vânt cuminte, multe braţe disponibile. Imaginaţi-vă, însă, cam cum e să fii în vreme rea, în frig, ploaie rece şi să trebuiască să manevrezi frânghii ude şi 505 metri de pânză umflată de vânt.

Adornate-2866

Dacă ai noroc de vreme frumoasă, însă, e o plăcere şi o minune să navighezi (sau sa navigi, cum spun marinarii) cu un velier.

Adornate-2899

Şi iată cum s-a văzut sâmbătă Adornate de pe uscat (mi-a trimis o prietenă poza după ce a observat un status de-al meu pe Facebook) – un velier elegant, 6 pânze-n depărtare:

adornate de pe mare

Alte imagini de pe Adornate (şi ceva mai multe informaţii despre această navă frumoasă aici):

{ 1 comment }

Există un domeniu care descrie foarte bine impotenţa administraţiei publice din ţara asta – impotenţa administrativă şi organizatorică, despre asta vorbesc.

Ca să definim tema de discuţie: într-o ţară normală, cetăţenii plătesc taxe şi impozite pentru ca statul, prin funcţionarii angajaţi special sau aleşi chiar de către cetăţeni (şi plătiţi din taxele şi impozitele cetăţenilor) să le organizeze ţara mai bine – să se ocupe de dezvoltare, de creşterea calităţii drumurilor, a asistenţei de sănătate, a calităţii educaţiei, mă rog, să se ocupe de creşterea ţării, în esenţă. Ăsta este contractul poporului cu statul, nimic altceva.

Dar birocraţia românească este atât de nepricepută încât are nevoie de mii de zile ca să înceapă, măcar, lucrul la câte un proiect, darămite să-l mai şi finalizeze. Se nasc şi mor generaţii până se termină de făcut câte ceva în România.

Hotnews are un capitol foarte interesant pe site, prin care monitorizează evoluţia unor proiecte mari de infrastructură. Am selectat câteva care descriu foarte bine Republica Fantastică România. De exemplu:

1. Deja faimosul pasaj de la Piaţa Presei Libere, dat în folosinţă duminică. Ne-am concentrat cu toţii pe întârzierea de 6 luni cu care a fost terminat, dar asta înseamnă doar 180 de zile. De fapt, acest proiect a avut nevoie de 2243 de zile ca să fie terminat, socotind de la prima aprobare dată în Consiliul Local pentru realizarea lui. Construcţia şi primii indicatori au fost aprobaţi în iunie 2009. A fost nevoie de 6 ani ca să facă un pasaj de 700 de metri.

Fără a pleda pentru epoca Ceauşescu, să ne reamintim totuşi în câte zile a fost făcut Pasajul Unirii din Bucureşti: 34. Are 900 de metri, cred că e cel mai lung pasaj rutier urban din România şi a fost gata în 34 de zile. Sigur, astfel de performanţe veneau cu o sumedenie de abuzuri iar regimul Ceauşescu poate fi acuzat de multe rele, dar nu de lipsă de hotărâre.

2. Mai rău, au trecut deja 2719 zile de la iniţierea pasajului rutier de la Piaţa Sudului, în 2008, când, la fel, s-au votat în Consiliul local indicatorii principali ai proiectului. Pasajul are 356 de metri, un buget de 29 de milioane de euro şi termen de finalizare la sfârşitul acestui an. Până acum s-au realizat… 15%.

3. Nemaipomenita “autostradă” Arad Nădlac, care a legat, în fine, România de Europa, dată în folosinţă cu mari emoţii acum vreo 10 zile. 2997 de zile pentru 38 de kilometri. 12 metri pe zi. CNADNR a avut nevoie de un an numai pentru a relua licitaţia ca să găsească la un moment dat un nou constructor. Un an.

4. Magistrala M5 de metrou către Drumul Taberei. 2080 de zile de la începerea proiectului – deşi despre linia asta de metrou se ştia că e nevoie încă de pe vremea lui Ceauşescu. Mai ţineţi minte panourile puse de guvern pe gardurile şantierului? “În trei ani aici va fi staţia ta de metrou.” În trei ani… începând de când?

shutterstock_113235778

Dacă de ridicarea piramidelor s-ar fi ocupat românii, singurul mister care le-ar fi rămas până azi ar fi fost cum vor arăta când se va termina proiectul.

(Ilustraţie – Shutterstock)

{ 8 comments }

Cadou de la Associated Press: un milion de minute de istorie filmată, de-acum pe Youtube

23.07.2015

Associated Press le face (ne face!) pasionaţilor de istorie recentă şi de imagine un minunat cadou: o enciclopedie vizuală a istoriei moderne, adică mai mult de jumătate de milion de clipuri video din arhiva agenţiei care vor fi urcate pe Youtube şi vor deveni accesibile oricui. E vorba de aproape 17.000 de ore de imagini […]

Click pentru tot articolul →

Cum am “votat” în regimul comunist

21.07.2015

Se râde copios, zilele acestea, de ultimul caraghioslâc venit din cea mai paranoică ţară a planetei, Coreea de Nord: aici, regimul a organizat “alegeri”. Evident că “alegerile” din Coreea de Nord n-au implicat nici o alegere. Cetăţenilor li s-a permis doar să ia buletinul de vot de la “comisia electorală” şi să-l pună în urnă. […]

Click pentru tot articolul →

Lenea este antinaţională

20.07.2015

Functionar AJOFM: Avem locuri de muncitor necalificat în industria confecţiilor. N-aţi fi interesat de un astfel de loc de muncă? Localnic: Nu ştiu ce să zic. La un salariu de bază, aşa, de măcar 15 milioane… Reporter: Aţi muncit vreodată? Aţi fost angajat undeva? Localnic: Nu am fost. Dacă politicienii români ar avea o minimă […]

Click pentru tot articolul →

Haideţi să spunem lumii ceva din povestea noastră!

17.07.2015

Dispare un mod de viaţă: transhumanţa. Românii (şi nu doar românii, fireşte, dar noi parcă mai mult ca alţii, pentru că alţii n-au Mioriţa) au trecut istoria cu acest fel de a trăi. Acum, prezentul nu mai suportă acest flux şi reflux sezonier de oameni şi animale. În drumul migraţiei sunt oraşe, reţele de transport, […]

Click pentru tot articolul →