Tachete, pisoiul din motor

by Vlad Petreanu on 28/07/2014 · 13 comments

in Memo

De vineri încoace, Ione şi cu mine avem o problemă neaşteptată: cum să salvăm un pisoi rătăcit care s-a refugiat în motorul maşinii. Cum să salvăm pisoiul şi, în egală măsură, şi motorul, dacă mă-nţelegeţi, şi m-aş limita doar la această implicaţie, că nu scriem pe acest blog povestiri horror decât când e vorba despre politică – iar acesta nu e un articol despre politică. E doar despre un pisoi rătăcit.

Când spun rătăcit, să ştiţi că mă refer la ambele înţelesuri ale cuvântului. E clar că s-a pierdut de maică-sa – chestie pentru care n-o iert; mi se pare că numai o mamă denaturată îşi poate pierde copilul într-un cartier închis, aşa cum e cel în care stăm noi. Dar, ce să-i faci, nu mai sunt pisicile de-altădată, ăstora de-acum le umblă capul numai după motani de fiţe şi produse scumpe de îngrijire a blănii. Revenind – pisoiul ăsta mi se pare şi uşor rătăcit cu minţile, că nu se poate să miauni la nesfârşit din spatele electromotorului şi să nu ieşi de-acolo, măcar de curiozitate, când miaună Ione la tine – ar trebui s-o vedeţi pe iubita mea dialogând cu creatura, sunt conversaţii întregi purtate aşa, pe două tonuri, miau-miau-miorlau. Bine că n-o văd decât eu.

Apoi, chiar e complet necivilizat să cobori pe pământ doar când crezi că nu te vede nimeni şi doar ca să înfuleci bucăţelele de carne lăsate pe-un şerveţel lângă roată, şi să te urci la loc pe distribuţie fără un mulţumesc din priviri spre binefăcătorii tăi.

Dar, fie, poate că ăsta e norocul nostru la pisoi, să începem cu unul mai zbanghiu şi nerecunoscător.

Vineri, am întrebat abonaţii mei de pe Facebook ce-i de făcut, cum să prind dracul ăla mic şi negru (cu o pată albă pe piept). Ca în cazul oricărui alt subiect de pe Internet care are legătură cu pisicile, şi întrebarea mea a provocat un val de comentarii, sfaturi, căinări şi încurajări – şi multe likeuri, săru-mâna. Printre altele, mi s-a propus să instalez capcane, să-l înfometez până-n pragul inaniţiei, să-l claxonez până o ia razna, să tai motorul – la propriu, să stropesc cu ceva (dar să nu dau pe electronice), să pun nişte somnifer în laptele pe care i-l las, să duc maşina la spălătorie, că poate se îneacă şi, în fine, să-l botez Felix, că dup-aia se ocupă DNA-ul.

Sâmbătă, pisoiul n-a mai mieunat, astfel încât am zis că a plecat undeva sau că l-a recuperat maică-sa.

Duminică dimineaţă, însă, când a pornit Ione maşina ei, creatura a zbughit-o din motor, deşi noi îl credeam ascuns în a mea. Ce-i drept, spre a mea a şi rupt-o la fugă, şi în a mea s-a şi vârât din nou. Un pisic foarte… dinamic, ca să spun aşa. Stăpâneşte la perfecţie arta alergării târâş, dacă vă puteţi imagina scena; parcă era pe nişte rotile, că nici n-a galopat, nici n-a sărit, doar a procedat instantaneu la un soi de trap fulgerător, fluid, cu burta prin iarbă. Presupun că era mort de spaimă şi totalmente convins că urma să fie mâncat de viu în secunda următoare, deci îi înţeleg reacţia, dar efectul a fost totuşi comic.

La amiază, am decis să trecem la măsuri serioase. Am făcut rost de la vecină de un pliculeţ de mâncare umedă pentru pisici-mici, un soi de tocăniţă de somon, dintr-aia de ţi se face foame instantaneu când o simţi cum miroase. Am vărsat jumătate de pliculeţ lângă roată, convinşi că mirosul este irezistibil pentru orice felină – şi, ce să vezi, chiar aşa a şi fost, pentru că de niciunde a apărut un cotoi mare, cenuşiu şi saşiu, care a înfulecat momeala de somon cât ai zice peşte.

Înfrângeri pe toată linia, cum ar veni.

Mâine încercăm trucul cu ligheanul, băţul şi sfoara. Măcar prind cotoiul dacă nu pe dracul ăla mic.

Oricum, pisoiul din motor a primit şi un nume. Tachete, dacă tot îi place să stea, nelalocul lui, între un tachet-doi tacheţi.

{ 13 comments }

Voce pe Amar de Zi

by Vlad Petreanu on 26/07/2014 · 5 comments

in media

De azi începând vă ofer şi sunet pe Amar de Zi. Poate că unora le-ar plăcea să mă audă pe mine citind articolele pe care le semnez, aşa că unele dintre postări vor veni şi cu varianta audio.

Să vedem cum merge. Apropo, mulţumesc, Vali, pentru idee.

Articolul de vineri:

Ce-ţi trebuie ca să fii? by Vlad Petreanu on Mixcloud

{ 5 comments }

Ce-ţi trebuie ca să fii

by Vlad Petreanu on 25/07/2014 · 30 comments

in Memo

Ce-ţi trebuie ca să fii membru în comisia parlamentară pentru drepturile omului? Carnet auto.

Ce-ţi trebuie pentru a fi primit în comisia parlamentară pentru sănătate? Centura neagră la karate.

Ce-ţi trebuie ca să faci parte din comisia pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei? O diplomă de inginer.

Astfel, “un profesor de sport avizează legislația în domeniul afacerilor europene, un tehnician electroenergetic studiază proiecte referitoare la apărare națională și un antrenor de arte marțiale este specialist în politică economică. Se întâmplă în Parlamentul României, unde jumătate dintre aleși fac parte din comisii de specialitate care nu au legătură nici cu pregătirea lor academică, nici cu experiența profesională”, constată Digi 24.

Mini-ancheta Digi ne reaminteşte evidenţa: politica e singura profesie din ţara asta în care n-ai nevoie de nici un fel de studii pentru a avea succes. Politica şi prostituţia, ca să fim drepţi. Pentru amândouă îţi trebuie doar… înclinaţie naturală, ca să zic aşa.

Până şi hoţii de buzunare au nevoie să studieze ca să-şi câştige pâinea. Politicienii, nu.

Păi, şi atunci, cum să susţină ei meritocraţia, când tocmai meritocraţia i-ar scoate din peisaj?

Sincer, acum, dacă aţi avea propria dv. afacere, l-aţi angaja pe dl. Ponta? Şi, dacă da, pentru ce?

{ 30 comments }

Puţini, prost plătiţi, îngrijoraţi

by Vlad Petreanu on 24/07/2014 · 34 comments

in Bad news

Câteva date care explică măcar o parte din sărăcia României:

Ce funcţie ocupă cei mai mulţi angajaţi români?

1. Vânzător: 1 din 8 angajaţi români e vânzător, adică 160.000 de angajaţi.
2. Lucrător comercial: 140.000 de angajaţi (nu e cam tot aia?)
3. Şofer de autoturisme, camioane şi camionete (120.000 + 118.000).
4. Lucrător necalificat în industria textilelor (106.000).

În total, aceste 4 categorii de angajaţi dau peste 650.000 de salariaţi – dintr-un total de vreo 4, 5 sau 6 milioane de salariaţi, cine mai ştie?

În top mai apar “agentul de securitate, manipulantul de mărfuri, muncitorul necalificat la demolarea clădirilor, căptuşeli zidărie, plăci mozaic, gresie etc.” Toate, slujbe plătite cu bani puţini, cu ore multe de muncă şi cu puţine posibilităţi de creştere profesională. Sute de mii de oameni.

Datele sunt extrase de Inspecţia Muncii din Revisal (softul care numără salariaţii şi contractele de muncă active din economie) şi sunt citate de Ziarul Financiar.

Chiar dacă e rău, încă e bine, să ştiţi.

Câţi salariaţi sunt, de fapt, în familiile din România?

beggar(ilustraţie Shutterstock)

Jumătate dintre familiile de români nu au niciun salariat sau angajat, arată datele INS rezultate în urma recensământului, iar un sfert dintre familii au doar un salariat în componenţă, constată Dan Popa pe blogul său. De asemenea, la fiecare 7 familii este un bugetar. Oricum ar fi, în ţara noastră sunt cei mai puţini salariaţi raportat la populaţie din Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, România este înţepenită într-o catastrofă economico-socială iar găsirea unei căi de ieşire din această situaţie ar trebui să fie obsesia întregii clase politice şi a fiecărui guvern. Nimic, însă, de sperat aici.

În fine, chiar dacă sunt prost plătiţi, faptul că sunt adesea singurii susţinători ai familiei îi face pe salariaţii români să fie preocupaţi, înainte de orice, de menţinerea locului de muncă. În cazul lor, o concediere echivalează nu cu scăderea nivelului de trai, ci cu prăbuşirea din supravieţuire în inaniţie.

Deci, în esenţă, iată cum este România: prea mulţi dintre cei care aduc un salariu acasă au salarii mici şi foarte mici. Majoritatea familiilor n-au nici un salariat, deci depind de tot soiul de forme de asistenţă şi fonduri de la stat. O parte dintre salariaţi sunt, de fapt, bugetari iar România are cei mai puţin salariaţi, raportat la populaţie, din Uniunea Europeană, iar ei se tem, mai mult ca orice, să nu fie daţi afară.

Ura!

{ 34 comments }

Apă şi săpun pentru toată lumea

23.07.2014

Mi-a reamintit ieri cineva: 41% dintre români nu au grup sanitar în casă, în timp ce media europeană este de 3% (iar bulgarii sunt la 25%). Asta e situaţia în ţara noastră, aproape unul din doi români nu ştie ce-i aia să tragă apa decât când face vreo excursie întâmplătoare în civilizaţie, oriunde-o mai fi [...]

Click pentru tot articolul →

Săptămâna de lucru de 3 zile? De ce nu?

22.07.2014

Uite o idee chiar interesantă: decât săptămâna de lucru de 5 zile, cu 8 ore pe zi, şi pensionare la 60-65 de ani, mai bine o săptămână de lucru de 3 zile, cu 11 ore pe zi, şi pensionare la 70-75 de ani. Îi aparţine lui Carlos Slim, al doilea miliardar al planetei, care zice [...]

Click pentru tot articolul →

Ajutorul pentru Satul Copiilor – actualizare

21.07.2014

Mulţumesc frumos pentru toate ofertele de sprijin şi ajutor pe care le-am primit la articolul “Nişte copii au nevoie de o mână de ajutor – cine mi se alătură?” de căptămâna trecută. Am verificat cu cei responsabili şi am următoarele veşti: 1. Numărul celor care pot intra în sat este limitat iar oamenii de acolo [...]

Click pentru tot articolul →

Dezolanta moarte lentă a unei foste glorii

18.07.2014

Citesc că sunt de vânzare o grămadă de hoteluri de pe litoral, la tot soiul de preţuri, unul mai curajos decât celălalt. De exemplu, proprietarul cere 30 de milioane de euro pe complexul Belvedere-Amfiteatru-Panoramic din Olimp, adică exact preţul plătit la cumpărare, în 2008, de căre actualul proprietar, omul de afaceri Josef Goschy. Această fostă [...]

Click pentru tot articolul →