Logo-ul din noul brand turistic al României are un design comun, care poate fi găsit pe internet într-o mulţime de baze de imagini. Variantele de bază ale desenului pot fi cumpărate cu sume între 0,73 lei şi 120 de dolari. Eu am găsit ieri un grafician german care îşi recunoaşte conceptul în varianta comunicată de Ministerul Turismului. Realitatea TV a identificat un desenator belgian de logo-uri care a compus simboluri grafice pe aceeaşi linie.
Neamţul se numeşte Dietmar Hoepfl şi coliţa lui cu 9 variante de logo-frunză poate fi luată de pe Dreamstime cu 0,73 lei. El spune: “Desenul cu frunză seamănă într-adevăr foarte bine cu unul din logo-urile mele.”
Pe belgian îl cheamă Tom Nulens. El a declarat Realităţii TV că “Tot ce pot spune e că (logo-ul ministerului – n.m.) este într-adevăr bazat pe munca mea, cu siguranţă”.
Atât seturile lui Hoepfl, cât şi cele ale lui Nulens se vând fără exclusivitate. Mai mult, Dietmar mi-a explicat că această particularitate, care e prevăzută în contract, e concepută tocmai pentru evitarea “unor conflicte de interese”.
Iată un pasaj din conversaţia mea pe mail cu Dietmar:
- “Ce înseamnă că “folosirea acestor desene ca logo de companie este interzisă în mod explicit, că e o prevedere care încearcă să evite conflictul de interese”?
- Înseamnă că nu e permisă (folosirea – n.m.). Imaginează-ţi potenţialul de conflict al unui asemenea logo, dacă el a fost descărcat (cumpărat – n.m.) de 1000 de ori… Dacă toate companiile ar folosi acest grafic ca marcă atunci ar avea o problemă.
În principiu, e posibil să cumperi logo-ul cu toate drepturile dar atunci eu nu l-aş mai putea vinde. Aşa că eu menţin drepturile de autor pentru mine şi continuu să vând imaginea.”
Dietmar mi-a mai spus aşa: “Eu vând această colecţie multor agenţii – în cazul acesteia, am vândut-o de mai mult de o mie de ori, aşa că o poţi găsi în tot soiul de locuri. Nu cunosc clienţii pentru că aceasta e o informaţie deţinută doar de agenţie (de baza de imagini – n.m.)”
Aşadar, designul logoului din brandul de ţară al României nu este unul original, ci unul adaptat – foarte puţin adaptat – după un desen comun, care poate fi găsit în bazele de imagini care vând fără exclusivitate. Agenţia care a realizat simbolul pentru guvernul român a lucrat la minima rezistenţă – adică a fuşerit-o, dacă vreţi o expresie pe şleau. Ministerul a contractat din bani publici (890.000 de euro!) realizarea unui brand de ţară şi a obţinut în schimb un logo făcut la mişto şi un powerpoint scris cu greşeli gramaticale.
Un răspus pentru Dragoş, care mă întreba mai devreme de ce n-am făcut eu o dezbatere publică pentru logo-ul de Observator, aşa cum am zis că trebuia organizat de Ministerul Turismului pentru brandul României.
În primul rând, sunt situaţii diferite – evident diferite.
Apoi – sunt două căi prin care te poţi asigura, ca manager al unui asemenea proiect, că obţii un concept original (aşa cum cred că a vrut dna Udrea, că nu-mi pot imagina că a vrut într-adevăr să plătească 890 K EUR pe un desen luat de pe net).
Prima – dezbaterea publică, fireşte. Culmea, în cazul acestui logo dezbaterea chiar a existat, dar abia după ce simbolul a fost cumpărat. Piticu a declanşat-o joi dimineaţă, când a găsit logo-ul companiei englezeşti de transport. A durat, deci, mai puţin de 12 ore între anunţarea logo-ului de minister şi descoperirea faptului că acesta avea o problemă. Am scris în articolul anetrior care e semnificaţia refuzului dnei Udrea de a consulta contribuabilii pe tema brandului.
A doua cale – dacă nu poţi face o dezbatere publică (puţine companii private îşi definesc trademark-ul prin acest procedeu), te asiguri că firma de creaţie pe care ai angajat-o chiar creează ceva. În definirea unui logo, creaţia e un proces evolutiv, însoţit de numeroase conversaţii, consultări, adaptări, reveniri, redefiniri etc. La sfârşitul proiectului, dacă revezi corespondenţa, ai imaginea întregii evoluţii – a întregului proces de creaţie.
Ministerul Turismului a informat opinia publică din România (în prezentarea ppt care a fost scoasă de pe site, dar pe care o găsiţi pe Amar de Zi), că în spatele conceperii logo-ului a stat “un lung proces interactiv desfăşurat între minister, consiliul de brand, consultant şi agenţia de creaţie”.
Ministerul Turismului trebuie să dea publicităţii, urgent, corespondenţa dintre instituţiile implicate, ca să demonstreze că afirmaţia de mai sus nu e doar o înşiruire de vorbe goale, ci chiar felul în care a lucrat. Fiind vorba de bani publici la mijloc, această corespondenţă nu poate fi considerată secretă.
Fără asta, rămânem cu un desen făcut la ‘şto, pe care l-am cumpărat cu 890 de mii de euro. Rămânem, deci, cu o bătaie de joc.
PS – faptul că, de ieri, Ministerul Turismului se preocupă să-şi modifice site-ul în funcţie de cum evoluează scandalul pe tema brandului este un argument puternic pentru cei care cred că ministerul are de ascuns ceva.
PPS – citiţi analiza profesionistă a lui Brad Florescu pe “strategia” furnizată de THR ministerului Turismului.
: nu le mai public, sunt de fapt precizările THR/TNS pentru presă, le găsiţi pe site-urile de ştiri. Doar o remarcă – tot efortul de comunicare pare îndreptat împotriva ideii că frunza cu bucluc ar fi cea a designerului belgian găsit de Realitatea. Fie, nu e logo-ul domnului Nulens. Nu e nici logo-ul domnului Hoepfl. Doar seamănă. Atunci, să revenm la începutul scandalului: despre logo-ul companiei de transport din UK, de la care a pornit de fapt totul, prin remarca lui Piticu, ce e de spus?)
