E-n felul următor:
Inundaţii. Reporterul se aruncă în maşină, cu operatorul şi cu inginerul de SNG şi se trambalează cu toţii sute de kilometri spre locul de unde fuge toată lumea. Nici unul n-a avut timp să-şi facă bagajele. Dacă au noroc, îşi cumpără de la un magazin răsărit pe marginea drumului nişte chiloţi, ciorapi şi tricouri.
Apoi o ţin langa, zile-n şir, prin apă, prin ploaie. Dorm pe-apucatelea, intră în direct la comanda unor producători nervoşi, care ţipă la ei, la care ţipă şi ei, filmează, scriu, intervievează, transmit, cad în bălţi, fac băşici la picioare, put, încearcă să-şi usuce noaptea ciorapii şi pantalonii, blestemă magazionerul care le-a dat pelerine de ploaie rupte, ţin obiectivul aburit al camerei la lampă, suflă-n circuitele SNG-ului, mănâncă pe sponci, înjură echipamentele care se strică, se milogesc pe la colegi să le-mprumute o casetă, ajută refugiaţii, se ceartă cu jandarmii, se tocmesc pentru 10 litri de motorină cu un tractorist, salvează un căţel şi trei copii, zboară cu tărtăreţe numite pompos elicoptere, aleargă la un alt “live-point”, urlă la şefii care urlă la ei, bocesc de draci, fumează până li se face rău, sug cafea pe unde-apucă, fug de viituri, dar numai un pic, pentru că trebuie să tragă şi nişte cadre şi sunet, numără morţii, aleargă după dom’ preşedinte şi după dom’ ministru, se roagă pentru o declaraţie, sunt îmbrânciţi de SPP, li se descarcă telefoanele când au mai mare nevoie de ele, îşi scrântesc gleznele prin gropi ascunse, dorm pe ei când au 5 minute răgaz, sunt treziţi de un redactor agitat degeaba, care nu ştie pe ce lume e, cad în depresii şi ies din ele prin accese de furie la transmisiunile ratate, vorbesc cu sinistraţii care le plâng pe umăr, se încarcă de tragedie şi se eliberează la fiecare reportaj. Şi-o iau de la capăt, zi după zi.
La un moment dat, în redacţie, un şef uscat, curat şi pomădat se gândeşte c-au suferit destul şi vrea să aducă echipa acasă, la odihnă şi recuperare.
Când aud, oamenii de pe teren, care arată deja ca supravieţuitorii Marii Retrageri a lui Napoleon, revarsă un potop de înjurături: “ce, suntem proşti, nu ne facem treaba bine, de ce ne aduceţi înapoi?”
Iubesc aceşti jurnalişti nebuni. Ei ţin toată industria în spate prin pasiunea lor.
{ 52 comments… read them below or add one }
Next Comments →
Exceptional!! Respect jurnalistilor in cauza si autorului postului.
frumos…ma bucur ca n-ai uitat!
Bai, candidezi sau pur si simplu treci printr-o perioada mai sensibila, in care simti ca iubesti mai mult oamenii, natura si pe Dumnezeu? Macar du analiza moralelor pana la capat, ca Nietzsche.
Ce vad de cateva zile ?
Puhoaie de apa, gospodarii si destine distruse, politicieni fara rusine aflati in zona afectata care se cred la talk-showuri, televiziuni fara bun simt care au facut un circ (l-ati vazut pe Tatulici?) dintr-o nenorocire, romanisme.
Apropo de romanisme – din nou sinistratii aglomereaza carciumile in timp ce militarii le salveaza casele.
Mda.. Cam ai dreptate. Dar eu tot nu ma impac cu faptul ca isteria este totalmente obligatorie in fisha postului de jurnalist. Cel putzin pe meleaguri mioritice. Comme on, you should do better than that…
Turambar, eşti prea aproape de domeniul ăsta ca să încurci lucrurile: reporterii de pe teren fac o treabă, producătorii din redacţii alta.
Ce sef bun
ooof, ce de dreptate ai.. mai pune niste noroaie si niste rahaturi. de fapt, mai multe
Si pentru ce? Pentru ca unii s-au prins ca oamenii vor cadeavre, inecati si case daramate seara la teve. Si ca se pot scoate niste bani din asta. Acu’ parca nu mai e asa o meserie de sfinti veniti pe pamant…
mi-e dor…
ce ai spus tu vlad poate justifica lipsa de coerenta a reporterilor de pe teren atunci cand fac o transmisiune in direct, majoritatea par ca nu au un vocabular cu cuvintele de baza ale limbii romane, multe dezacorduri, neputinta de a formula o fraza cu sens;
dar cei care scriu articole in ziar nu mai au nici o justificare; frapeaza lipsa cunostiintelor de culutra generala; chiar nu pot sa verifice lucruri simple cu o cautare pe google?
….si apoi cand pe noi ne loveste reumatismul la 33 de ani si ulcerul e in floare nervii sunt franjuri iar oboseala e cronica toti vor fi uitat sacrificiile facute de reporterii de teren. Vom vedea alte inundatii si alti oameni dispusi din dragoste fata de meserie sa se puna in dreptul viiturii si sa o arate telespectatorilor. Mi-a placut textul tau si ma bucur ca gandesti asa…uneori te-am suspectat cat erai sef ca nu vezi toate detaliile astea. Imi pare bine ca m-am inselat….
Ei bine chiar asa e ! Citind postarea, la un moment dat am avut senzatia ca ne-ai inregistrat reactiile.. E greu, dar in acelasi timp e frumos. Nesomnul prelungit, lipsa hranei de cele mai multe ori, lupta cu secundele si groaza si neputinta oamenilor care te inconjoara si pe care simti nevoia sa-i ajuti macar cu o vorba buna sau o sticla cu apa fac parte din decorul descris de tine. Unii sunt atat de suparati incat te ameninta pe tine, reporterul care de fapt ai venit sa-l ajuti dand imagini la televizor incerci sa sensibilizezi oameni care-i pot ajuta intr-adevar. Dupa ce le trece furia si teama iti multumesc in felul lor…”apai cand o-ti pleca dumneavoastra d-aci nimeni n-o sa ne mai ajute” si atunci uiti si de somn si de foame si de frig. Pacat ca mai sunt oameni care nu au trait momente pe care le traieste echipa pe teren si se uita la tv ca la un film de la Hollywood si au remarci rautacioase… rautacisme cum le zicem noi, dar le acceptam pentru ca nu stiu ce inseamna munca de teren…. care are frumusetea si farmecul ei aparte ( asa cum zice Mile…. reumatismul, ulcerul) .Ma bucur Vald , ca esti jurnalistul care desi de ceva vreme sta mai mult in birou, nu a uitat ce inseamna ” terenul “. Chiar ne-ai inregistrat? Prea stii multe amanunte….
@ someone: nu i-ai raspuns lui julius, man!
mai am o explicatie: poate asa se manifesta criza varstei de mijloc la Petreanu, vrea sa simta iubit de cei din jurul sau. Pe mine chiar m-a busit plansul citindu-l…
@julius ce plictiseala,omule..sa te joci de-a cinicul de unul singur
salut vlad.si salut aceasta fotografie la minut cu lacrimi murdare si foame si oboseala nesfirsita si .. ce misto e asa rau …si ce bine ca ti-ai adus aminte sa scrii..
@julius: ancaf s-a luat de tine,fra’!!!
Julius încă are probleme în găsirea unui titlu pentru o chestie anume, lăsaţi-l, că are draci
Mie sa-mi spui doar ce e ala SNG ca ma pasioneaza tehnica. Multzam.
Pacat ca deasupra lor se termina pasiunea si intervin patronii, afacerile, banii, luptele dintre trusturi, tabloidizarea si altele. Esenta meseriei si pasiunea pentru ea raman printre oamenii de jos, platiti prost. Ironia capitalismului.
Cred că dacă nu ai fi împărţit pasiunea asta cu ei, articolul nu ar fi ieşit aşa. Trece sticla! Monitorului.
Multumesc, Vlad! Esti primul care pune o vorba si despre cei de jos. Pacat ca nu poti face mai mult. Asta este! Apropo, felicitari!!! Prietenii stiu de ce!
iar cand esti in apa pana la cur si ti-e sete dar nu ceri o sticla de apa de la pompieri, apa fiind pentru sinistrati si afli ca sng-ul tau intarzie in timp ce altii deja fac transmisiuni stai si te intrebi : ce dracu fac aia acolo frate?
si apopo, sa stii ca se doarme relativ bine in masina daca ai avut timp sa iei o patura
iubeste acesti jurnalisti nebuni cat ii ai la indemana. peste cativa ani vor avea probleme cu articulatiile, cu spatele, cu ulcerul, cu pielea, cu caile respiratorii si, de cele mai multe ori, vor fi la pamant din cauza surmenajului. iar in acel moment li se va spune sa-si caute un alt loc de munca pentru ca nu mai corespund cerintelor postului.
been there, done that.
nu sunt nebuni frumosi, ci sunt doar inconstienti.
Chiar si in imaginile de la inundatii, se pot usor vedea antenele ramase pe acoperisurile caselor.
Acele antene nu sunt acolo nici de dragul producatorilor, nici al sefuletilor nici al publicitatii, nici al patronilor, nici al politicului …. .
Acele antene “tin toata industria in spate” iar pentru ca acele antene sa ramna sus (uneori cu pretul unei bune parti din veniturile gospodariei) … e in primul rand nevoie de … “oamenii de la stiri”.
Si cu mentiunea ca unii reporteri din tara au plecat in zonele afectate cu masinile personale, cu riscul de a le rupe in doua. Dar si-au asumat toate riscurile. Si nu toate SNG-urile sunt 4×4. Si nu toate au frane. Sunt multe de spus.
Usor nu e la inundatii, dar e perioada cu cele mai mari satisfactii. Chiar daca sunt plecati de aproape o saptamana si sunt murati de ape, unii dintre ei refuza sa fie schimbati. Ca de-asta s-au facut jurnalisti si nu gradinari…
Si in redactie e zapaceala maxima. De la “pe cine trimitem acolo?” si “unde e cel mai rau?” pana la “cum facem sa le trimitem niste bani ca nu sunt bancomate pe acolo”. Iar cand se lasa seara te intrebi unde ii cazezi si ce echipe “odihnite” trimiti sa acopere zona pe timp de noapte.
Inundatii au mai fost. Mult mai grave ca astea. Insa pentru televiziuni a fost si este inca cea mai mare desfasurare de forte. Astia care sunteti mai vechi in bransa, corectati-ma daca gresesc.
Io am ramas cu doua probleme existentiale:
1. Cu cine votez la toamna ?
2. Ce e ala SNG ?
Macar la una si tot poate sa-mi raspunda cineva.
Pentru muritorii fara stres, care la 19.00 stau in fotolii si se uita la tv, in timp ce altii stau cu apa-n fund, plini de draci pe producatori, editori si, in general, pe orice fiinta umana pe care o aude la telefon:
“SNG”= prescurtare de la DSNG
DSNG= Digital Satellite News Gathering = o masina de teren, cu o palarie (care ar trebui sa se ridice cand trebuie) care va ajuta pe voi sa vedeti la televizor, din fotolii, ce face, ce nu face, cum se stramba, cum vorbeste, cum se misca suckerul plin de draci din teren…
Gratie acestei masini si minunatei sale palarii (masina plina de cabluri, mufe, frecvente scrise pe unde nici nu te gandesti, monitoare, laptopuri, sticle cu suc, cizme, pelerine, bagaje…(si ma opresc aici:))) ) voi vedeti LIVE deversarea controlata de la Stanca Costesti, de exemplu…Comprende?
Petreanu…astept bomboane. Visine trase-n ciocolata. Fara negocieri.
Jurnalisti in situatii catastrofice. Nu-mi plac deloc cum incearca sa transforme necazurile oamenilor in stiri de senzatie. Exaltarea lor e uneori penibila. Iar efortul lor e dictat de dorinta de a se afirma cu orice pret si/sau cu pretul unor imagini deformate si normal – incomplete. Nu le acord prea mare credit. E pacatul meu. Nu il pot judeca pe al lor. “Hell is paved with good intentions”.
Cred că tocmai această frumoasă nebunie şi pasiune dă farmecul meseriei de reporter de televiziune. Vlad, postarea ta îmi aduce amintele de propriile experienţe, de acum cu vreo 8-9 ani. Deosebirea e că nu atunci eu aveam un DSNG la dispoziţie. Dar îmi aduc aminte cu nostalgie de experienţele trăite la inundaţii şi la mineriadă… Ştiu că sună airea, dar mie personal chiar îmi este dor să merg iar la inudaţii, prin noroaie şi cu apa până la brâu cel puţin. Încă mai am acasă, pe hol, un rucsac de supravieţurire pregătit pentru asemenea expediţii.
Sorina, cred ca puteai sa ii explici simplu: DSNG=Car de transmisie, e mai usor de inteles pentru cei care nu sunt in bransa.
I’ve been there for some years… Am iubit meseria si mi-am sacrificat familia.
Am stat in coada lui Base si a lui Iuscenko si a lui Tariceanu, am filmat si inundatii si crime si accidente dar si momente de sarbatoare. Toate m-au facut sa simt ca traiesc si ca am un rost bine definit in viata.
Daca ar fi sa mai aleg o data meseria, tot reporter de stiri as alege, insa fara casatorie sau copil.
Televiziunea este ca si familia: amandoua necesita atentie maxima, dedicatie, dragoste nemarginita si toata suflarea ta.
Felicitari colegilor care rezista eroic pe baricadele meseriei. Numai cine nu are microbul in sange poate sa vorbeasca din spatele calului.
Aşa e, Ioana. Televiziunea e un microb pe care îl ai în sânge. Chiar un mod de viaţă, aş zice. Pentru că dacă eşti dedicat meseriei vrei să faci asta cu adevărat, într-un mod profesionist. Atunci te trezeşti că nu mai ai timp de altceva. Nici măcar de viaţă personală. Dar, după umila mea părere, numai atunci când te dedici total sunt şi satisfacţiile pe măsură.
@ sorina (matei)
Multumesc mult pentru explicatie. Voiam exact semnificatia literelor (initialelor) fiindca dracii d`alea am vazut destule, chiar si din interior. Ma ocup cu telecomunicatiile si alte IT-uri, ca idee.
Dupa cum bine zice ioana (onciu) mai jos e un car de reportaj.
Si asa, ca idee generala: nu ma numar printre “muritorii fara stres, care la 19.00 stau in fotolii si se uita la tv“. Am ales o solutie si mai sanatoasa: am eliminat complet stressul eliminind (aproape) complet TV din viata mea. Daca la viata voastra ati facut si stiri de genul “de la ora 5“ sa nu va mirati deloc de alegerea mea. Noroc ca mai exista sport si gama Discovery ca altfel puneam ciocanul pe el (pe televizor).
Scuze de offtopic:cine imi poate spune cum pot downloada o emisiune din arhiva “reporter special” ? Am mers pe antena.ro la “Arhiva emisiuni”, am ales una dintre ele si ceea ce obtin dupa download e un fisier de tip *.ram, cu care mai departe ce fac ?
Multumesc.
@ vasco
Diversele programe multimedia au diverse terminatii la fisiere. Pentru acel cutare.ram foloseste RealPlayer (este programul care a “inventat“ fisierul ram). Dar si alte playere il recunosc si il redau corect. Nenea Google o sa te ajute in acest sens mai bine ca mine.
ai uitat o chestie: fac un superreportaj de sase minute si le baga pe post numai doua, in functie de ce crede editorul ca e mai de impact.
auzi, parca ai povestit’o pe aia mica – pe Ioana!
nu le contest meritele reporterilor care trag din greu la tot felul de calamitati. dar ce am vazut zilele astea la tv se apropie de limita penibilului. o inflatie de fatuci care n-au ce cauta in meseria asta n-au facut decat sa se dea la televizor, fara sa aiba ceva de spus.
oare chiar au disparut de tot reporterii buni sau sefii cred ca fatucile murate fac audienta mai mare? ca doar nu suntem la concursuri de tricouri ude, ce dracu!
@Bogdan,
fatucile astea fara experienta nu au de unde sa stie cum sa reactioneze in situatii limita. nu au nici cultura si nici vocabular, de asta fac relatari de doi lei. plus ca sunt patetice cand le plang babelor de mila si pun intrebari de cea mai joasa speta. halal reporteri, pacat ca distrug imaginea unor televiziuni care insemnat odata ceva.
@Andi,
de ce nu ai mers la inundatii? nu ai vrut sau nu ai avut loc de ‘frumoasele’ tale colege? imi amintesc de materialele ce le-ai facut in ‘99 la inundatii. chiar nu se compara cu ce am vazut acum.
@Doru Oprisan,
ai mare dreptate. dar nu patronii neaparat, ci lingaii incompetenti pe care i-au ‘uns’ in functii suspuse sunt responsabili de varza ce o vedem zilnic la tv.
Salut ! Sunt una dintre (cum insista cativa) “fatucile” care au transmis de la inundatiile din 2005. Spuneti ca se exagereaza la Tv cu reportajele lacrimogene si ca reporterii sunt patetici…. Va spun, din experienta, ca tocmai aceste reportaje, numite de voi cleios de emotionante, au fost cele care au intors Romania pe dos, care au miscat romanul de la platica pana la opinca sa scoata ceva din camara si sa duca la gramada de ajutoare care s-au strins pentru oamenii aia napastuiti. Da, tocmai siroaiele de lacrimi si zgomotul sinistru al caselor care se prabuseau in apa, surprinse cu multa truda de noi (asa uzi pana-n gat, obositi si nemancati) au facut ca acelor oameni necajiti sa le sara in ajutor o tara intreaga, sa li se ridice niste case de catre autoritati aflate sub presiunea imaginilor care nu mai conteneau la jurnalele de stiri. Da, s-au facut reportaje de mare tinuta in ultimii ani si vreau sa le felicit pe toate “fatucile” si pe toti “baieteii” care stiu ca, dincolo de spectacol, dincolo de comentariile plictisitilor din fotolii, la sfarsit stiu ca vor ramane cu sufletul impacat cda au facut ceva pentru niste oameni care atunci aveau nevoie doar de o mana de ajutor….
Cei care comenteaza sunt numai reporteri de tv si/sau oameni care nu au pus mana pe ceva tiparit (de genul carte/ziar/…)??? Mai lasati-ne cu patetisme genul flamand si ud. Macar gazetarii, unii dintre ei, mai au frica de cuvantul scris, la voi dupa 3 luni dispare orice bun simt. Stiu din experienta. Recunosc ca as renunta la presa scrisa doar pentru un salariu extra. Inca nu am facut pasul, rezist. Nu as putea dormi noaptea cu astfel de “cerinte ale postului”. Voi din 1000 de cuvinte auzite, pricepeti 4 si alea fac stirea. De-aia la voi “se opreste curentul in jumatate de oras” cand de fapt a cazut un stalp pe o strada si au ramas 3 blocuri in intuneric. Vedeti-va lungul nasului. Va salveaza imaginea ca daca ati pune mana pe un pix ar fi vai si amar. Nu ma refer la povestea sinistratilor, nu au nici o vina. Dar ca de obicei ati folosit-o in avantajul vostru.Chit ca numai pe un blog. Numai bine!
Curios lucru că un ziarist care ştie atâtea cuvinte, la ziar lucrând, spre deosebire de jurnaliştii inculţi de la tv, care pricep 4 cuvinte şi-atât, n-a învăţat încă ce-or fi alea diacritice şi de-aia scrie în altă limbă decât româna.
Yuppy, dacă aşa scrii şi la ziar, du o ciocolată fetelor de la corectură, că ele muncesc în locul tău.
Numai bine şi ţie, normal.
Next Comments →
{ 6 trackbacks }