Luat cu una, cu alta, uite că mi-a scăpat tocmai ştirea cu semnificaţie a zilei. Probabil că ştiţi deja: într-una din emisiunile postului Antena 2 a fost difuzată parodia la campania anti-fumat în care Mihaela Rădulescu pozează pe blăniţă albă, la chiloţei roşii, şi promite îndeplinirea tuturor viselor. Imaginea, photoshopată, am văzut-o prima dată la Zoso, acum câteva zile. Am zâmbit şi-am trecut mai departe. La “Şcoala Vieţii” de pe Antena 2, întreaga echipă a pus însă botul şi a dat-o pe post. Mai mult, vedetele emisiunii s-au amuzat copios, în live, de inabilitatea Mihaelei şi au şi sunat-o, ca s-o facă de râs până la capăt.
Atitudine de marţafoi care află ce-i şofranul.
Consecinţa, firească. Mihaela îi face zob, Antena 2 îşi prezintă scuze şi suspendă emisiunea. Se vorbeşte acum despre un proces. Ziarele scriu pe larg, lumea se amuză, blogosfera comentează savuros.
Unii se-ntreabă: cum a fost posibil?
Eu cred că întrebarea corectă este alta: de ce abia acum?
Incidentul de la Antena 2 este ilustrarea unei căderi teribile, în ultimii ani, nu doar a actului jurnalistic în sine, ci şi a nivelului de cultură, de bun simţ în breaslă.
Se presupune că jurnalistul e o fiinţă curioasă, care caută răspunsuri cu multă încăpăţânare. Nu delicateţea sau politeţea sunt atributele fundamentale ale jurnalistului, ci tenacitatea şi capacitatea de a face conexiuni. De unde vine capacitatea de a face conexiuni? Se poate învăţa, desigur, dar mai ales din educaţia primită şi construită ani la rând.
Când vezi o imagine cu o vedetă care face o promisiune imposibilă şi vulgară în genul parodiei de la zoso.ro, o poţi respinge drept trucaj, pe baza capacităţii aproape instinctive de a face conexiunile logice necesare sau, dacă ai totuşi vreo bănuială, poţi purcede la verificarea veridicităţii ei. A difuza aşa ceva pe post, convins că e autentic, fără nici o verificare prealabilă, nu e deloc o eroare regretabilă. Este dovada unei lamentabile deficienţe intelectuale.
Cum ajung asemenea specimene în postura de realizatori de emisiuni, de producători, de vedete? Gândiţi-vă un pic. Interviul este un gen dificil în profesie. Talk-show-ul, la fel – e o artă cvasi-imposibilă să faci un spectacol dintr-o discuţie. Dar în majoritatea studiourilor din România, acestea sunt cele două genuri dominante – sau, mai bine zis, imitaţii ale lor. În România, cu excepţii rarissime, interviul este o lăbăreală iar talk-show-ul o zeamă lungă şi sleită. Documentarea este ultima grijă, atât a realizatorilor, cât şi a invitaţilor. Puterea de a face conexiuni – zero. Surpriza – minimă şi doar în stupizenie. Publicul râde şi aplaudă “on cue”, astfel încât ultima protecţie posibilă pentru protagonişti – reacţia firească a audienţei – este anulată prin tarif fix. Cu aşa un cocktail, pârţul de logică ar trebui să fie regula, nu excepţia.
Adevărul e că, peste tot în lume, calitatea costă. În mass-media e la fel, dacă-mi permiteţi truismul. Jurnaliştii veritabili au nevoie de mulţi ani ca să crească. Pe parcurs, selecţia este atât de dură, încât doar câţiva supravieţuiesc în profesie atâţia ani încât să poată oferi un program de calitate, la un moment dat. Într-un jurnalist adevărat se investesc nu doar bani, ci şi multă încredere, mai ales din partea publicului. Cine mai are răbdare în România pentru aşa ceva? Ce manager acceptă costurile unei asemenea afaceri?
Ce vedem noi sunt, în imensa majoritate, emisiuni ieftine. Chiar dacă salariile oamenilor care le “realizează” sunt peste medie, tot ieftine rămân. Priviţi cât amuzament în secvenţa dinaintea intervenţei în direct a Mihaelei Rădulescu. Această hăhăială la cameră este cumplită. Bucuria idioţeniei fără griji, găunoasă, zdrăngănitoare precum un tomberon scăpat la vale. Este râsul de prost în baie al vedetului român de televiziune, care e convins că prezenţa lui într-un studio îi confirmă o inteligenţă pe care, de altfel, n-a sperat-o niciodată.
Televiziunea – şi presa, în general – este, într-adevăr, un potenţator care funcţionează după inflexibilul principiu GIGO: gunoi introduci, gunoi obţii. Asta ar trebui s-o ştie fiecare din şcoală, fie ea şi şcoala vieţii.
video via Chinezu
{ 124 comments… read them below or add one }
← Previous Comments
Next Comments →
ba da, zoso a facut ceva: a fost mitocan si nesimtit (nu e prima data desigur, ia uite aici: http://www.zoso.ro/2008/04/ce-putem-nvata-de-la-petre-roman.html), iar respectivii suspendati au fost doar un pic mai idioti.
treaba cu gunoiul e valabila si in online. gunoi introduci, hahaiala trista obtii, da ai trafic domle.
ca sa nu mai zic si de arhi cu babele in chiloti rosii. in acelasi registru, ia sa faca bine burtosii parosi sa tina ciocu mic.
niste nesimtiti. vomit. iar tu ai jegurile astea in blogroll, asta nu inceteaza sa ma uimeasca. de aceea nu pot sa iti iau insemnarea complet in serios.
@rup garoy
“prezentatori, realizatori, producatori!!!!”
No, my friend!!! ANGAJATORI, ADMINISTRATORI, DIRECTORI DE PROGRAME, PATRONI!!!! Acolo e buba!!!!
Ori sunt prosti gramada, ori vanduti, ori orbi, ori angajati pe ochi frumosi!
Dati-mi alte explicatii!
@alex leo
Zoso( pe care nu-l simpatizez deloc) s-a distrat pe socoteala noastra!
Si ce?! Treaba lui! Blogul lui si vizitatorii lui!
ANTENA 2 NICI NU AVEA CE SA CAUTE PE BLOGUL LUI ZOSO. A GASIT CE A CAUTAT!
PROSTIA SE PLATESTE!!!!
Vad ca Mihaela bate in retragere. Nu se mai “judeca”! Nu e de nivelul ei!
Ati vazut caine sa plece de la macelarie (=Antenele?)
În Antenă, există acelaşi sistem (ticăloşit, cum ar spune Traian Băsescu) pe care îl practică aproape toţi oamenii cu funcţii importante în televiziunile româneşti. Nu contează ce ştii să faci, ci “cine, din partea cui, ce” eşti… Am lucrat la ei, deci ştiu despre ce vorbesc. Am discutat cu o persoană (faţă de care aveam un respect aparte) despre posibilitatea de a face ceva în Antena 3 (altceva decât făceam deja). Mi s-a spus ceva de genul: “pentru asta, va trebui să faci aialaltă…” (adică să lucrez întâi pe alt post, pe o durată nedeterminată). Peste ceva timp, o fostă colegă, cu care lucrasem într-o altă televiziune, a apărut din senin (ştiu cum) şi a ocupat locul pe care eu mi-l doream, deşi ea nu a trecut prin etapa “intermediară”. Aşa că… nu vă mai miraţi cum idioţi ca cei pe care îi vedeţi la Antena 2 fac ceea ce fac. Peştele de la cap se împute…
93: Din nou, nu pot fi decit de acord: o pozitie de bun simt (ca atare, minoritara…).
94: Imi pare f rau daca e adevarat ca Mihaela a depus armele… Eu am sfatuit-o, prin sms (ca nu sint in tara), sa intenteze proces.
Cred ca, in fata unor astfel de mizerii, singura solutie este bombardamentul de actiuni in justitie (indiferent ce crede, inclusiv Vlad Petreanu, dspr acest lucru – vezi 45)…
Uite dracia dracului: plec si eu in weekend fara televizor si pierd asemenea distractie.
Cit despre fumat: am fost, sunt si voi mai fi un mare dusman al acestui prost obicei. Sau hai sa nuantez putin: sunt impotriva nesimtitilor care isi inchipuie ca e dreptul lor sa fumeze in spatiu inchis linga un nefumator. Nici vorba de asemenea drepturi si salut orice initiativa care ii pune la punct si ii izoleaza cit se poate de bine, ca pe niste paria ai societatii.
Aaaa, ca vor sau nu sa se lase, cu sau fara promisiunea din poza, asta e cu totul alta poveste…
Fetele prezentatorilor in momentul in care au aflat adevarul… priceless! Poate aceasta va fi o lectie pentru toti jurnalistii din Romania.
97: “Paria ai societatii”? Hm, cita dreptate aveti… Se pare ca fumatorii nu mai au niciun drept in lumea (politic-corecta) de astazi. Desi este o decizie personala – a te lasa, sau nu, de fumat -, se pare ca unii considera ca este dreptul LOR sa-ti spuna ce sa faci, eventual sa-ti puna si pumnul in gura (nu este cazul campaniei, sa ne-ntelegem, care doar te sfatuieste!). In fond, si noi, fumatorii, nu dorim decit sa ne izolam – de ceilalti -, intr-o incapere pusa la dispozitia fumatorilor… Noi intre noi, ca intr-un club… Scandalos mi se pare faptul ca NU ni se ofera aceasta posibilitate!
@alex leo serban , da, din pacate pe net exista ipochimene ca zoso, cu un trafic pe masura numarului de imbecili de pe la noi dar mai exista si tampiti care-si posteaza la vedere poze in care-o sug la propriu si se vaicaresc apoi ca le-a fost terfelita imaginea. si nu, deloc trucate.
101: Daca va referiti la UNA dintre pozele mele, care au circulat pe net, atunci va pot spune ca ACEEA era – intr-adevar – photoshopata; restul (simple nuduri), nu…
La noi (in sat, ca sa fiu precis) se poarta insa, cu veselie, amalgamul, iar solutia pare sa fie – si in astfel de cazuri – procesul.
@ alex leo serban
Sper ca numele este exact al persoanei despre care am auzit si citit cite ceva si pentru care am un mare respect.
Am spus de nenumarate ori care este filozofia mea intr-ale fumatului. Dar pentru ca eu nu sunt o persoana publica s-ar putea sa nu le stiti asa ca am sa le repet aici, cu voia (sper) lui Vlad Petreanu.
Desigur ca ideal ar fi sa nu fumeze nimeni pe lumea asta. IDEAL, am zis, adica irealizabil. Fac o paranteza: si eu am fumat la viata mea si m-am lasat de mult !!! Si de atunci nu trece o zi fara sa ma felicit pentru alegerea facuta. Chestii de genul “ma simt bine cind fumez, ma deconectez, vai, ce bine este etc.“ nu sunt decit lamentari neputincioase ale acelora care constata ca avem dreptate (eu si altii) dar nu pot in ruptul capului sa ne dea dreptate. Dar, ma rog, DE GUSTIBUS NON DISPUTANDUM asa ca puteti face ce vreti.
Acum vine partea cea mai importanta. Fumatul este singurul obicei prost care deranjeaza la modul cel mai direct pe ceilalti. Daca pentru manele poti sa-ti astupi urechile, pentru betivi poti sa treci mai departe, pentru curvari poti sa-ti pazesti mai bine nevasta (sau mai bine sa-i dai ce are nevoie) ei bine daca cineva fumeaza linga tine chiar nu poti face nimic. Vi se pare normal ? Avem doua variante: eu, nefumator, te suport pe tine ca esti fumator nesimtit sau mai bine: eu, fumator, respect conditia ta de nefumator si nu te agresez ? IAR DACA NU AM CONDITII DAR SUNT UN TIP (TIPA) BINE CRESCUT PUR SI SIMPLU MA ABTIN !!! FIINDCA SE POATE !!! Mi-au demonstrat acest lucru destui fumatori.
CONCLUZIE: educatia se mai face si cu biciul, asa s-a facut in mare parte si in occident. La figurat, evident. Masurile legale care se iau in ultimul timp nu reprezinta deloc un atac la adresa fumatorilor. PUR SI SIMPLU E O REVENIRE LA NORMALITATE.
Acum despre campania cu MR. Pe bani multi sau putini, campanie corecta sau nu, este binevenita. Ca se gaseste un ciudat sa faca o porcarie, ca se gasesc niste “intelepti“ sa o faca lata – asta e deja alta poveste. De fapt eu sunt cam off-topic; subiectul era despre niste “jurnalisti“ iar eu m-am lansat in aprecieri despre fumat. Subiectul insa “arde“ si nu e de mirare ca apar si deraieri. Am si o ipoteza: pariem ca asa-zisii jurnalisti sunt fumatori si au vrut prin orice mijloace sa faca misto de campania asta ? Hai ca de curind un mare aruncator de vorbe grele a zis despre mine: “iar un timpit s-a apucat sa faca o petitie impotriva petitiei noastre“. Cunoscatorii stiu cine, cum si de ce.
Intr-adevar, divagam, pt ca problema nu este fumatul – cel putin, nu pe acest blog! -, nici caricaturile pompeiene (ok, caricatura exista din cele mai vechi timpuri, so what?), nici campania (care poate fi criticata, in functie de eficienta ei), ba chiar, as zice, nici gestul prostesc al celor de la A2…
problema, asa cum o vad eu, este statutul de spatiu public al unui blog, chipurile “privat”, si responsabilitatea celui sau celei care il tine. punct.
dupa parerea mea, un blog are ACELASI statut – astazi – ca al oricarui mijloc de comunicare in masa; in mod normal, ar trebui sa antreneze ACEEASI responsabilitate. daca spunem, Jurnalistii sint debili/prosti, n-ar trebui se criticam acelasi lucru in cazul celui sau celei care PUBLICA – pe blogul lui/ei – tot felul de chestii dubioase? in virtutea carei logici bloggerii sint exonerati?
@ alex leo serban de la 103.
Bloggerii ca bloggerii dar cred ca Vlad voia sa sublinieze altceva: un nebun arunca o piatra in balta si… si… modificam putin proverbul: alti zece nebuni se reped sa o scoata.
si-au furat-o pt ca sunt idioti. in goana dupa senzational nu au avut minima decenta sa verifice sursa…
au fost dati afara? emisiunea desfiintata?
asa le trebuie daca nu vor decat sa faca audienta… si mai rad de tabloide… ziarizdele din presa romaneasca
pffff
Alex, iată: Un coleg de şcoală de-al fratelui meu a fost arestat după ce a desenat mustăţi unei reproduceri de deasupra catedrei. Se întâmpla cu ceva vreme în urmă… dar nu chiar aşa de multă.
Respect dreptul oricui de a desena mustăţi puternicilor zilei.
Avem parte de emisiuni ieftine pentru ca suntem un public ieftin. Daca am sti sa facem o selectie a lucrurilor care le vedem la tv si sa sanctionam mediocritatile de genul asta, poate ca si acesti jurnalisti ar fi mai atenti cu produsul finit al muncii lor.
106: Si suprarealistii au pus mustati Giocondei (probabil pt ca Gioconda rimeaza cu fronda), dar Gioconda nu mai era acolo sa se supere
Cred ca, pina la urma, totul este o chestiune de nuanta: cit de departe mergi cu fronda? A pune mustati “puternicilor zilei” e un gest benign, la rigoare “cultural” pt ca decurge, iata, dintr-o traditie destul de indelungata…
DAR: a folosi imaginea unei femei cunoscute si a-i atribui un text atit de vulgar este, deja, un ultraj – si cu asta nu mai pot fi de acord! “Gluma” aceea nu face altceva decit sa o transforme pe Mihaela R intr-o curva cu vedere la strada – iar asta, sincer, nu cred ca mai e de acceptat.
Absolut FALS. Domnule Alex. Leo Serban, lasand la o parte comentariile infecte ale dumneavoastra la adresa blogosferei (pana la urma sunteti si dumneavoastra un brav rrroman, priceput la de toate), un blog NU are acelasi statut cu mass-media, pentru simplu motiv ca in cadrul mass-mediei jurnalistul este un simplu mercenar, un om platit de catre NOI, consumatorii, sa faca o treaba. Contractual si moral, mercenarul (jurnalistul) are obligatia sa fie profesionist si sa fie raspunzator pentru felul in care isi face meseria. Blogherul, insa, nu are nici un contract cu nimeni; asta este logica pentru care pot fi exonerati.
iar apropo de fumatori, domnule Alex. Leo Serban, fumatorii NU au nici un drept, indiferent de societate. Iar atata timp cat fumatul tau afecteaza, direct, pe altii, NU mai este doar o decizie personala. Ma amuza aici double-standard-ul dumitale: cand e vorba de fumat, e decizei personala si nu are nimeni dreptul sa iti spuna ce sa faci si ce sa nu faci, dar cand e vorba de blogherit (care tot o decizie personala este), discursul dumitale se schimba. Aici de ce nu vedeti ultrajul, domnule Serban, ha? Cand fumezi si ma expui cancerului de mai-stiu-eu-ce, fara voia si alegerea mea, nu este ultraj? Nu este serios? Trebuie acceptat, pentru ca, vai Doamne, e dreptul inviolabil al dumitale, ca fumator?
Ha. Patetic.
off topic: Domnule Alex Leo Serban, observ ca toata lumea vi se adreseaza cu “domnule” sau cu numele intreg in vreme ce dumneavoastra folositi doar niste numere pentru a face referire la un comentariile scrise de persoane al caror nume este vizibil. Trist.
Scuze de off topic.
On topic: Vlad, chapeau.
Ada, call me 106
Nu pot. Stiu cum te cheama. Scrie: Someone.
109-111: Dincolo de tonul antipatic-ostil pe care-l folositi, am retinut urmatoarele:
1 bloggerul nu poate fi facut responsabil pt nimic, intrucit nu este platit; 2 fumatorul nu are niciun drept, pt ca face rau celorlalti…
Consider ca, detaliul lucrativ pus deoparte (pt ca mi se pare irelevant), NU exista nimic in ceea ce ati spus susceptibil sa ma convinga ca, 1 statutul bloggerului ar fi altfel decit asa cum l-am precizat, si 2 fumatorul care doreste sa fumeze IN LOCURI SPECIAL AMENAJATE (pt ca asa este civilizat si corect) nu ar avea dreptul sa o faca…
Unde este “dublul-standard”? Cita vreme nu sufla fumul in nasul unui nefumator, un fumator are (sper!) dreptul sa fumeze; blogosfera, in schimb, este un “fum” care trece pe sub usi, printre geamuri si prin gaura cheii… vedeti vreo asemanare? eu, nu!
112 Diferenta, stimata dna/dra, este ca eu semnez – intr-adevar – cu numele meu intreg, in timp ce altii au nickuri, pseudonime sau simili-prenume… dar n-aveti decit sa-mi raspundeti, daca vreti, prin numarul postarii, nu ma deranjeaza.
Tonul meu antipatic-ostil, domnule Serban, este un fapt pe care l-ati castigat dumneavoastra cu propriile eforturi.
Ce vi se pare dumneavoastra irelevant este absolut irelevant, ca sa fac un pun. Realitatea (si nu parerea mea sau a altuia) este ca jurnalistul este un mercenar, un om platit, prin urmare un om care are un anumit set de obligatii si responsabilitati. Blogherul nu. Dumitale, care iti exprimi parerile si ideile nu pe un blog ci in paginile unei reviste (sa zicem, e doar un exemplu), ai obligatia sa fii, unu, profesionist si doi, moral. La mine, ca blogher, “obligatia” de a fi moral este impusa doar de cei sapte ani de acasa, la dumitale este impusa SI de contract. Blogul este un spatiu public, da, dar la fel este si discutia mea cu prietenii intr-o berarie. Daca dumneata alegi sa tragi cu urechea si sa intervii, este alegerea dumitale. Performanta dumitale in media, in schimb, este altceva. Ca sa fac o comparatie nu foarte reusita, pozitia si discursul dumitale, ca om de presa, sunt acelea ale unui profesor intr-o scoala, adica oficiale si oficializate (nu ma refer la aspectul pedagogic aici), pe cand ale blogherului sunt acelea ale grupului de elevi care discuta si bârfesc in curtea scolii. La o tigara, ca sa va fac pe plac. Nu au nevoie, si nici responsabilitatea, sa o faca in secret, precum cei din rezistenta franceza. In alte cuvinte, faptul singur ca si ziarul si blogul sunt fenomene publice nu implica, per se, acelasi set de responsabilitati.
Apropo de dreptul fumatorului, nu se pune problema dreptului dumitale de a face ce vrei cu viata si sanatatea dumitale. Polemica, de obicei, se petrece in jurul definirii termenului de “locuri special amenajate” O definitie de bun simt este extrem de stricta, o definitie de fumator este foarte laxa. Definitia de bun simt, de exemplu, nu ti-ar permite dumitale sa fumezi nici macar in apartamentul dumitale proprietate personala. Sau pe strada. In Statele Unite definita “locului special amenajat” este mai de bun simt decat in Europa, de pilda.
Iar vis-a-vis de ce ii raspundeti lui “112″, diferenta este de cei sapte ani de acasa. care, la dumneavoastra, se pare ca nu exista. Sau au fost inabusiti de fumuri. Nu numai de tigara.
PS am o intrebare, aici si aiurea pe alte bloguri, ca ce interveniti si comentati? Ca jurnalist? Nu cred. Faptul cel mai amuzant este ca, fara sa va dati seama, va includeti si pe dumneavoastra in inchizitoriul pe care il faceti blogosferei. Blogosfera nu e compusa doar din autorii de bloguri si articole, ci din autorii de bloguri si articul, PLUS comentatorii articolelor. Dumneavoastra in care procent ca includeti?
PS iar diferenta, stimate domn, nu este asa de mare diferenta. Din punct de vedere al veridicitatii internetului, “Alex. Leo Serban” este tot un “nick”, care poate fi folosit de oricine. Uite, de exemplu, se pare ca si dumneavoastra aveti blog. Sau Antiblog, mai degraba
Get the message?
Semnat: Süleyman Demirel
116-117: Dar dvs., care ma acuzati ca nu as avea “cei 7 ani de acasa”, citi aveti, domnule!? Este atit de tipic (tipic romanesc, din pacate…) sa recurgi la insulte atunci cind lipsa argumentelor proprii te enerveaza – nu credeti?
) si pt ca ceea ce spuneti – daca o credeti intr-adevar – este grav de-a dreptul:
In mod normal nici nu ati merita sa va mai raspund (ca sa nu mai spun ca dubla postare, in nume propriu chipurile, asa hodoronc-tronc, este de un ridicol absolut!); daca o fac este pt ca ma amuza sa enervez (motto-ul meu s-a modificat: nu mai este “Ma enervez, deci exist”, ci “VA enervez, deci exist”!
1 bloggerul nu are NICIO responsabilitate! mi se pare ABSOLUT imoral… chiar nu va dati seama de enormitatea afirmatiei dvs.?! trist, f trist.
2 fumatorii NU mai au dreptul la spatiu privat, ergo la spatiu vital – si dati exemplul cel mai stupid-dictatorial din ac pdv: acela al SUA!
in consecinta, la dvs., lipsa de resposabilitate si/sau de moralitate isi da mina cu autoritarismul discretionar… nu mi se pare un bun teren de discutii.
acuza cu cei sapte ani de acasa vine dupa ce am citit comentariile dumneavoastra si de aici si din alte parti, articole, etc. Eu ii am pe toti sapte, multumesc frumos. Pe dvs, insa, va cunosc din ce prezentati publicului, iar mitocania despre care declarati ca va este calitate are de a face, in definitia mea, cu cei sapte ani de acasa (lack thereof). Oricum, vad ca dvs. mi-ati facut profilul psihologic avand la dispozitie mult mai putin material decat am eu despre dumneavoastra.
Eu nu vad nici o lipsa de argumente la mine (dar intr-adevar e tipic sa arunci un “e tipic sa aia si ailalta cand nu ai argumente”, haha), deci nu, nu cred. Am argumente sanatoase, dumneavoastra nu aveti, si recurgeti la acel stil miştocaresc-băşcălios care credeţi probabil că se potriveşte unui artist. Nu am spus ca blogherul nu are NICIO responsabilitate, am spus ca o are doar pe cea dictata de cei sapte ani de acasa, pe cand dumneavoastra ca jurnalist (sa vezi comedie, si jurnal si blog au radacina semantica comuna) aveti o responsabilitate aditionala, pe care blogherul nu o are. Profesorul e obligat, contractual si moral, sa vorbeasca frumos la catedra, si sa prezinte informatii adevarate. Elevul, in curtea scolii, in gasca lui, nu. Nu e obligat. E de preferat, intr-adevar, dar asta e cu totul altceva. Daca vorbeste urat si minte, repetat, e un om de proasta calitate intr-adevar, dar atat. Nu incalca nici un contract.
Exemplu cel mai stupid dictatorial din ac pdv. este printre singurele chestii care imi plac in America. O spun ca fost fumator (si actual, ocazional). Fumatorii au dreptul la spatiu privat atat timp cat fumul lor nu deranjeaza spatiul privat al altuia. Pe strada ma deranjeaza fumul dumitale, in retaurant la fel, in bloc la fel. Alea sunt spatiile dumitale private unde poti sa faci ce vrei, in afara de a fuma. O spun dictatorial, da.
Pana una alta sa vă’ntrebi, comentatorul unui blog ce responsabilitate are?
Domnul Cristian Dogaru nu a zis că “bloggerul” nu are nicio responabilitate. Ci că jurnaliştii/oamenii de presă, etc, au o responsabilitate cu mult mai mare. Ar fi putut adăuga: de care au fost şi sunt în mod constant inconştienţi. Ceea ce a făcut bloggerul aceala e un pamflet: unul bădăran, dar un pamflet. Niciodată nu vom putea împiedica pamfletele, e unul dintre preţurile unei societăţi libere: libertatea de a fi mitocan. În schimb, “jurnaliştii” de la postul de televiziune au preluat o informaţie fără nicio verificare şi au difuzat-o unei audienţe mult mai largi. Cine a fost mai inconştient de responsabilitate? Oligofrenia (că sunt “varză”) nu e o scuză.
@als: mie imi genereaza simpatie (aproape neconditzionata) cei care magnetizeaza adversitatzi….in cazul dumitale, ma amuza ca tapirul, ada&co s-au urzicat in asha hal. dar trecand peste simpatia asta te combat:
- argumentele prin care vrei sa echivalezi responsabilitatzile ziarishtilor cu cele ale bloggerilor mi se par trase de par. de ce? cel mai bun exemplu tzi l-a servit tapirul cu discutzia la bere; mai vin eu cu o imagine: blogul e o foaie de hartie. foaia aia de hartie itzi apartzine tzie, als. shi pe ea l-ai desenat (motivele nu importa) pe amicul tapirul facand sex cu Vadim Tudor. foaia o lashi la vedere pe strada, dar impaturita. unii se uita la desen. cand o sa apar zvonul ca tapirul shi Vadim sunt amantzi cine crezi ca va considera tapirul ca are vina majora: tu ca l-ai desenat sau nishte tampitzi care s-au luat dupa un desen gasit pe strada?sa spuna el…
bref, zoso are poate vina ca in momentul ala n-a fost capabil sa sara nivelul de umor de autobaza, dar evenimentul s-a produs din cauza unor cretini care fac o emisiune pentru cretini cu un titlu cretin
@ tapirul: subscriu la opinia ta, dupa cum vezi……dar faza aia cu 7 ani de acasa e de 2 lei, sa shtii; nu e in kestie, shi e shi de prost gust
nu, nu este de 2 lei. Este un semn de politete elementara sa te adresezi unui interlocutor cu numele cu care respectivul interlocutor s-a introdus, si nu cu numere, ca la puscarie.
Si serios ca nu m-am urzicat. Dimpotriva.
curly, nu m-am urzicat, n-am dat cu pumnul in masa, doar am observat si mi s-a parut trist. Atata tot. Ca domnul Alex Leo Serban nu pare sa cunoasca prea in amanunt conventiile banale ale comunicarii pe internet, e alta poveste. Daca le-ar fi cunoscut ar fi stiut ca dand un click pe numele celui ce face un comentariu poate afla cum il cheama, ce mai scrie, pe unde si de cand. Si daca eu aleg sa comunic cu un nume care poate nu e trecut in buletin asta nu inseamna ca nu imi asum identitatea sub care scriu. E foarte simplu sa las eu personal un comentariu sub numele Alex Leo Serban pentru ca pe acest blog (ca si pe altele) autentificarea nu e obligatorie. Aici toata lumea i-a vorbit frumos domnului Alex Leo Serban presupunand ca e chiar el insusi. Fara sa-l puna la indoiala. Pentru mine, Vlad, spre exemplu, a fost multa vreme doar Someone. Habar nu aveam cine era Someone, asta nu ma impiedica sa-i vorbesc frumos, chiar daca la persoana a doua si fara pronume de politete. Domnul A.L.S. insa se adreseaza unor numere. Asta mi s-a parut trist.
119 + 122: Mersi ca aveti “dosarul” meu, facut din varii interventii prin “blogosfera”; coroborat cu acuza ca as recurge la “numere” ca pt puscariasi (bine ca n-ati spus: ca pt detinutii de la Auschwitz!), va dezvaluiti cit se poate de limpede aversiunea pt persoana mea si gustul pt “metaforele” precipitate & trase de par…
Nicio problema: nu ma afecteaza pt ca sint obisnuit cu asta.
Ideea ca numerele se refera STRICT la postari (un user avind, uneori, mai multe postari intercalate – deci trimiterea la numere fiind strictamente din ratiuni de eficacitate) nu va trece prin cap. Din nou, nimic nou: cind ai pica pe cineva, “responsabilitatea” de a fi corect devine o paguba colaterala…
Nu am facut niciodata un secret din faptul ca imi displace “blogosfera” (cu toate ca exista, si aici, exceptii: bloguri serioase, decente & responsabile cum este acesta, al dlui Petreanu, al lui Catalin Tolontan etc); faptul ca imi public comentariile pe ea nu inseamna ca o girez neconditionat, ci – pur si simplu – ca ma folosesc de ea pt a-mi comunica opiniile: scopul scuza mijloacele. Nu ma uit la telefon sa vad ce marca e atunci cind am de comunicat ceva
Probabil ca, la “argumente sanatoase”, veti fi trecut si acela de a-i aresta pe fumatorii care fumeaza la ei acasa – ca deh, este un spatiu privat, dar poate fi si public (daca deschizi fereastra)!
Cit priveste comparatia cu profesorul & elevii… hm; fara sa vreti, ati afirmat un lucru pe care nici eu, cu cei 7 ani de acasa lipsa, nu l-am spus si nici sugerat, macar: anume, ca jurnalistii “dau lectii” & sint competenti, in timp ce bloggerii sint datori sa invete… sau sa joace nasturi in ultima banca!
120: Nu cred ca responsabilitatea are grade de comparatie: ea exista sau nu (dupa cum vedeti sint, si eu, dictatorial precum prietenul dvs., “tapirul”). Si nici nu ii scuz, doamne fereste, pe jurnalistii de la A2: au facut o timpenie, trebuie sa plateasca. Nu mi se pare normal, insa – am spus-o si o s-o repet ad nauseam! -, sa fie exonerat acel zoso pe ideea ca “a facut un pamflet”, deci e ok… Nu, NU e ok, pt ca acela NU e un pamflet; daca e, atunci poate ca si “Scoala vietii” – ca emisiune – e “un pamflet”, nu?
121: Dupa cum stim cu totii, lucrurile sint departe de a fi reglementate in aceasta zona… Intre opinia maximalista (a mea: un blog ESTE public, punct) si aceea minimalista (a dvs.: este, si nu este) nu e decit o diferenta de un click. Dar cred ca tocmai DVS., cei care folositi blogosfera on a daily basis (eu nu intru decit in polemici punctuale!), aveti tot interesul sa lamuriti & limpeziti chestiunea pt a lasa in urma aceasta (sper) tranzitie “floue”! Faptul ca, ACUM, blogosfera arata asa cum arata nu este un argument pt a o lasa (tot) asa, nu credeti?
@ alex leo serban de la 118 si de peste tot.
Pina sa observ ca domnul in cauza se da in stamba si prin blogosfera eu il stiam pe omul de arta cu acelasi nume. Vazind ceea ce vad acum inca mai sper ca aici e vreun impostor. Nu vreau sa cred ca e acelasi om desi toate indiciile ne arata asta.
Acum insa ma voi adresa lui ca si cum ar fi acelasi. Deci, asadar si prin urmare:
- atunci cind America nu admite fumatul (in anumite limite mai stricte) e un exemplu de dictatura.
- atunci cind aceeasi America admira zvastici desenate pe curul bietilor ponei se cheama ca este o tara democratica.
Stimabile, eu vreau sa inlocuiesc proverbul “VA enervez, deci exist“ cu unul mai bun: “te jignesc, deci meriti“. In concluzie mergi inapoi la teatru (loc in care se pare ca faci treaba ceva mai buna) si lasa elucubratiile prin blogosfera. Si lasa-te si de fumat, eventual, din proprie initiativa, fara ajutorul vreunei femei.
Daca n-as fi avut un deosebit respect pentru Liternet si daca nu te-as fi citit pe acolo as fi folosit un limbaj mai de cartier, ca sunt oarecum vecin cu Mircea Badea. Am insa un mare respect si pentru Vlad Petreanu asa ca ma limitez la ceea ce am spus.
Si iti repet si tie si tuturor fumatorilor din tara asta: un blog il citesc DACA VREAU. Fumul il trag in nas CHIAR DACA NU VREAU. Aici e diferenta majora, in caz ca n-ai observat.
Cit despre unii “ziaristi“ numai de bine…
domnule Serban, referirea la un anumit comentariu se poate face si prin alte cai, in afara numerologiei. Iar cu comparatia, sa mai explic? Mai bine nu. Ca oricum pe dumneata nu te intereseaza argumentele in sine, ci datul la gioale pe blogosfera, asa punctual (punctual, punctual, da’ cu ochii pe comentarii ca pe butelie).
Opinia maximalista a dvs. are o singura calitate, si anume ca este irelevanta, in marele mers al lucrurilor (si acest fapt va face, de fapt, sa existati – in traducere, e vorba aici de motto-ul in forma initiala). Iar faptul ca va publicati comentariile in loc sa va duceti, vorba lui Marian, inapoi la teatru, nu face decat sa va includa si pe dvs. in randul blogosferistilor pe care ii displaceti cu atata lipsa de originalitate.
Ia uite chestie, s-a schimbat formatul blogului !
Foarte bine fiindca datorita numarului mare de comentarii deja se incarca greu. De la principiul GIGO ne mutam la LIFD
( L.ast I.n F.irst D.isplayed – looooool ! )
Alex – Isuse, nu-ţi face nimeni “dosarul”, zău aşa, nu te alinta
E doar Google + curiozitate firească, ce naiba. Eu mă bucur că susţii acest dialog aici – şi-ţi spun eu, şi celorlalţi le face plăcere, altfel n-ar fi interacţionat.
Îţi dau dreptate într-o oarecare măsură – blogul este un jurnal, dar unul public. Ce e public devine atacabil, o anume responsabilitate se impune, evident. Care-i diferenţa între un ziar cu 5.000 tiraj şi un blogger cu 10.000 de vizitatori pe zi? De ce ziarul e obligat la deontologie şi respectarea legii iar bloggerul n-ar fi?
Dar, Alex, dă-o-ncolo, caricatura la campania anti-fumat n-a fost în afara legii în nici un caz, acceptă şi tu asta. Discutăm despre calitate? Avem atunci de dezbătut o eternitate.
Cât despre interzicerea fumatului… aici îi dau dreptate lui Marian S. Eu sunt fumător şi-mi pare rău. Din punctul meu de vedere, tutunul ar trebui declarat ilegal de-a dreptul. În fond, Singapore a interzis guma de mestecat doar pentru că era scuipată pe stradă, de ce nu s-ar interzice un viciu care nu doar că te omoară pe tine, dar îi afectează şi pe cei din jur? Mai mult – tratamentul bolilor cauzate de fumat, pur simptomatic, mai şi costă o grămadă de bani – ghici cine-i plăteşte?
Marian S. – da, la sfatul unui problogger, deşi pe mine nu prea mă încântă ordonarea asta a comentariilor. Oricum, funcţionează doar la peste 10 comentarii/pagină.
Vlad, abia astept ziua in care voi vedea un articol pe blog scris cu majuscule:
M-AM LASAT DE FUMAT !!!
De blogul tau e vorba, nu de altul.
Dle Petreanu (inteleg ca dvs. sinteti ‘someone’),
De aceea zic, pina sa ne lamurim daca este sau nu, si ce este, o actiune in justitie este taman ce trebuie: chiar daca Mihaela nu cistiga procesul, tracasarea celor care se vor vedea chemati in instanta ar putea sa-i faca sa se gindeasca de 2 ori inainte de a face un “pamflet” atit de grosier… Eu, unul, nu vad alta solutie.
)
sint intrutotul de acord cu primul dvs. paragraf, dar ma despart atunci cind spuneti ca e vorba dspr caricatura: mie nu mi se pare. Sau, chiar daca s-a urmarit caricaturizarea campaniei anti-fumat (dar atunci, unde este “moralitatea”?! ah, am uitat: dl Dogaru e de parere ca un blogger nu trebuie sa aiba asa ceva…), ceea ce s-a reusit este un atac la PERSOANA Mihaela Radulescu. Si nu este vorba nici (doar) de prost gust – amendarea acestuia ar fi, vorba generalului, un “vaste programme”!
Cit dspr fumat – eu sint fumator de la 13 ani si NU am de gind sa ma las. Cum, “face rau”? dar CE nu face rau pe lumea asta!? aerul poluat pe care-l respiram nu face rau? alcoolul nu face rau? politica nu ne consuma nervii & neuronii? fotbalul, nu? cei pe care-i intilnim intimplator, inclusiv pe bloguri, si care sustin enormitati cu seninatate – toate astea nu ne fac rau?
La un nivel personal: faptul ca un “Marian S” (presupunind ca asa se numeste; dar nu are importanta in “blogosfera”, nu-i asa?) crede ca eu sint critic de TEATRU (si nu de film), desi sustine ca “ma citeste” (!), credeti ca nu-mi “face rau”? (Si, ca sa fiu eu insumi rau: faptul ca il cheama “Marian” – un prenume care-mi displace -, oare nu-mi cauzeaza?
Sau faptul ca dl Cristian “tapirul” Dogaru ma acuza ca nu fac decit sa “dau la gioale”, imun la argumente, trimitindu-ma – si dinsul – la teatru!!
Pt MINE, lucrurile astea sint mai rele ca fumatul… si prefer sa le tin la distanta, in spatiul virtual.
Pt ca, invers de ceea ce crede dl Marian S, “fumul” unor postari incendiare ajunge oriunde & intra peste tot, indiferent ca vrei sau nu, in timp ce fumul tigarilor nu ajunge decit la cel de linga tine…
Stiti vreo metoda de a te pune la adapost de “news”?
Alex, îndemnul la “tracasarea” în justiţie a celor care se exprimă liber (cu mai mult sau mai puţin bun-gust), venit din partea unei persoane cu profesie liberală şi exerciţiu profund subiectiv, mi se pare teribil de trist. Sper că a fost numai o fierbinţeală de moment.
Nu este “fierbinteala”, este calcul rece.
Ma rog, nu stiu ce va face Mihaela… dau eu asa as face; si asa am facut
incep sa cred ca idiotii aia din studio n-au comis-o de capul lor. n-ar fi pentru prima oara cand MR, dupa care nu ma dau in vant, ca n-am de ce, e sabotata de propriul trust.
jenanta si iesirea lui mircea badea. parca el spunea mai deunazi sa nu arunci cu rahat la locul de munca. ori o fi vrut sa faca audienta, ori e chiar mai marlan decat am crezut. si l-am crezut…
← Previous Comments
Next Comments →
{ 16 trackbacks }