Acum: accesul la Justiţie e liber şi garantat, oricine putea ataca hotărârea dacă avea convingerea, suspiciunea sau doar dorinţa de a-i demonstra ilegalitatea. Şi aici vin la Daniel: evident că dacă un tribunal decide că o HG e ilegală, e vina iniţiatorului. Cineva ar trebui să dea socoteală acolo.

În cazul de faţă, totuşi, sunt chichiţe – PRM invocă faptul că Guvernul nu a respectat cererea unei comisii parlamentare în privinţa decupării colegiilor, şi nu neapărat că hotărârea este anticonstituţională (pentru asta se duceau la CC). De altfel, PRM a anunţat dintru început că se opune votului uninominal. Ar fi atacat orice hotărâre.

Problema e că, peste asta, vin declaraţiile preşedintelui României, şi în Parlament, şi în interviul de la TVR. În urmă cu vreo 14 ani, un alt preşedinte a fost acuzat că încearcă să influenţeze justiţia într-un caz mult mai larg şi deloc punctual, cum e procesul de azi de la Curtea de Apel. Preşedintele respectiv a fost ţinta unei acţiuni de suspendare în Parlament în urma declaraţiei sale. Meritat, nemeritat? Nu contează, a spus ceva şi a fost chemat la ordine pentru asta.

În cel mai bun caz, şi acordând toate circumstanţele de bunăvoinţă preşedintelui Băsescu, el a fost azi cel puţin imprudent într-un moment delicat. Mi-e teamă însă că, dacă-l întrebaţi pe dl. Băsescu, va spune că preşedintele nu vorbeşte niciodată ca să se afle în treabă, ci pentru a da semnale. Asta fac preşedinţii în general, nu doar dl Băsescu.