Am citit undeva că nevoia de spaţiu personal e diferită în funcţie de locul unde ai copilărit. În oraşe, oamenii acceptă un spaţiu personal mai restrâns, cei veniţi de la ţară au nevoie de aer, nu ca sardelele astea de orăşeni. Acuma… nu ştiu ce să zic, dar se verifică perfect la cozi. E aşa o înghesuială în locurile astea încât, dacă n-ar fi chestie de vârstă, sunt sigur că n-am mai avea nici o problemă cu natalitatea în această ţară. Ce nu explică teoria e de ce bătrâneii sunt cei care dezvoltă acest comportament de rugbist dopat.
Azi am cunoscut la coadă (la facturi, normal) o mam’mare venită-n Vitan taman din metroul japonez. Ori se-nvăţase fără nici un pic de spaţiu, ori îi plăcea mirosul canadienei mele (dar asta e imposibil). Eram aşa, ca la vreo două plutoane de clienţi în holul unei garsoniere, tropotind mărunt în mâzgă, aşteptând să ne ia banii cele două casieriţe. Lumea tăcea, ştiţi, genul acela de tăcere jenată din lift, unde eşti prea aproape de oricine altcineva. La destinaţie, casieriţele stăteau în spatele unei tejghele înalte peste care onorabilii plătitori împroşcau adrese şi strănuturi, că-i vreme de viroze: “Gavrilă, dă pă Biruinţei doişpe, pă decembrie…”
Mam’mare avea o sacoşă oarecum ecologică: din tapiţerie de canapea, dar întărită cu un schelet de fier completamente non-biodegradabil. Cu ea mă-mpungea în rinichiul drept, cu abatere spre vertebrele L4-L5. Cum ar veni, să-i dau înainte, ce tot stau aşa, nu văd că s-a mai făcut loc de-o foaie de hârtie în faţă?
În astfel de situaţii, se pot aplica unele proceduri pentru degajare. Un pas discret în spate, care aduce 90 de kg şi tocul unui bocanc 45 pe unghiile agresorului, o rotire întâmplătoare care trimite propria-mi geantă în plexul invadatorului sau, în fine, simularea unui strănut bărbătesc cu îndoire de şale şi recul de şold în ficat, cam ca un body-check fără patine. Numai că, a naibii babone, le ştia pe toate şi le-a evitat pe rând. Aşa că, pur şi simplu, m-am decis s-o lucrez psihic. Am refuzat să mai avansez.
În spate, nelinişte, mormăieli, pufnituri, nervozitate în creştere. La doi paşi de cele două casieriţe, spaţiu, spaţiu! Şi nimic care să-l umple…
Şmecheria e să aştepţi răbdător întrebarea şi să iniţializezi un dialog fără sens. Iată:
- Arhhmm, domnu’, nu avansaţi?
- Cine?
- Păi, dumneavoastră…
- Ce-are?
- Mergeţi înainte!
- În ce?
- (confuzie) Păi… acolo, înainte…
- Aici?
- Da!
- Nu-i loc.
- (mirare indignată) Cum nu-i loc?
- Nu e, eu nu încap acolo.
- (hotărâtă, cu o încercare de a se strecura, blocată imediat) Atunci daţi-vă la o parte.
- Nu, că nu sunteţi pe listă.
- (ha?) Ce listă?
- Vai, nu sunteţi pe listă? Atunci cum aţi ajuns aici?
- (cu îndoială) Nu e nici o listă…
- Ba da, vedeţi pe uşă.
Dar mam’mare are şcoala cozilor, ştie ea mai bine cum e cu listele astea, doar a făcut parte din colectivul de tovarăşi care le-a inventat.
- ‘Aide, dom’le, mergi înainte!
- Cum vreţi, doamnă, dar nu-i bine.
- De ce?
- Păi acolo vă iau banii. Ia uitaţi. Vreţi să vă ia banii? Nu vreţi.
Asta funcţionează fără greş pentru că e complet ilogic. Devii suspect şi faţă de suspecţi trebuie să menţii o distanţă precaută.
Între timp, un ghişeu se eliberează. Cu o tresărire, babone dă să se repeadă, dar trebuie să fii pregătit pentru asta – în fond, pasul tău lung e de 3 ori mai lung decât pasul ei cel mai lung. Un rânjet triumfător şi lovitura finală:
- Vedeţi dacă nu v-aţi trecut pe listă? Acum aţi pierdut rândul.
La ieşire, o ultimă fentă, şi scapi şi de pălitura crâncenă cu sacoşa peste ceafă. Ah, viaţa-n marile oraşe-i fascinantă!
{ 29 comments… read them below or add one }
Uiuiui! Te-ai apucat de sporturi extreme cu babute?! Bine le faci.
Am râs, dar doar pe jumătate. Încă îmi aduc aminte cum este. Da, este, nu era, din păcate …
Aici, ce chestie, ăștia stau la cel puțin 2 m unul de altul – la puținele cozi care se formează. Ai dreacu, cre că e alienați rău, s-au învățat ca la fermele alea ale lor din pustie, cu jdemii de hectare de căciulă … vezi cronica ta la “Australia”
D.
a, la mine se duc se duc “babele” (vecina de langa si vecina de vav). cum e pusa intretinerea la avizier, cum ma bat la cap sa nu cumva sa raman restantiera, “ca e rusine”. imi duc chiar si citirile de apometre. si ma si bat la cap sa le citesc, al’fel io as uita, recunosc.
… si pe madam lenuta n’o faci cu una cu doua. de fapt, cred ca n’o faci nici cu trei. e ditai tancu. si infipta!
e buna de statator la cozi. freelancer! ma rog, daca nu trece legea aia, sa poata sa’si cumuleze si ea pensia cu venitul cinstit.
Te inteleg perfect, putinii nervi pe care-i mai am se topesc la cozi ca untul in tigaie. Dar sa-ti spun ce mi s-a intamplat. Mie, care nu as atinge o persoana nici cu o lalea, mie, care respect spatiul intim si pretind ca al meu sa fie respectat.
Intr-o buna seara stateam la coada la bilete. La film, la Mall Vitan, unde altundeva, as fi vrut sa spun ca se intampla la teatru sau la Opera dar nu-i cazul. Coada mare, filmul incepuse, popcornul se facea greu ca orice lucru bun, baietii de la ghiseu se miscau de parca li se ruginisera oasele. Lumea nerabdatoare tropaia, inclusiv Alex – canaretu’ cu Ia-ma ashea, care statea la o coada paralela. Imbracat doar in maieu, desi era noiembrie, isi permite ca are muschi si tatuaje multe. Asta m-a salvat, ca sa mai treaca timpul ii citeam tatuajele cam cum citesti o revista pe buda. Lectura mi-a fost intrerupta de domnisoara care statea la coada in fata mea. S-a intors brusc si deosebit de agresiv mi-a spus:”Ma sufoci! Da-te mai in spate, ma sufoci!” M-am speriat, jur, eu nu sufoc pe nimeni, nu aveam umbrela la mine sa i-o proptesc neintentionat in spate, eu sint cel ce uraste sa fie impins la cozi deci nu imping niciodata. Dar o sufocam.
Iti spun ca m-am simtit extrem de frustrat. M-am simtit proiectat fara vina in tagma impingatorilor la cozi. Surpriza mi-a format in gat un nod mai mare ca bolul alimentar format dintr-un pumn zdravan de popcorn. L-am inghitit cu greu, mi-am inghitit cu el si frustrarea si am mai putut doar sa spun “Ma iertati…”
Haha, ce sa mai zic, am vizualizat tot, asa-i ca babone avea basca gri?
La fel am ras la reportajul de prin 3-4 ian, cu pensionarii ieseni care lesinau de zor la cozi la abonamente. Cu totii indignati ca se sculasera la 4 sa vina ca sa fie la 5 la coada ca deschidea la 6, o mare de batranei vaicarindu-se ca nu e organizare. Ger naprasnic, reporterii incercand sa afle de ce, ca doar puteau veni si la pranz si a treia zi, ei nu si nu ca uite dom’ne ce ne faceti, lesinam si crapam aici, ca-s doar 3 ghisee si noi suntem o mie.
Daca gasiti vreo solutie pentru batranii (ca pt obsedati merge tehnica agresiva) care cuteaza sa urce-n 41 dimineata cand nu te poti sui decat dinspre capat – vreau si eu sa stiu.
astea le va rezolva natura…prin decesul persoanelor in cauza care merg la cozi ca sa socializeze. ajtia care au 45 de ani acu’, peste 15-20 n-or sa fi incantatzi sa faca asta.
Dar dom’ Petreanu, matale vad ca umbli la calculatoare – de ce nu-tzi faci on contract de internet banking sa plateshti curentul/gazele/cablul, etc. de acasa?
si dupa aia potzio sa scrii pe blog despre cat de nasol e cand tzi se blocheaza platforma tehinca respectiva taman in ziua cand ai scadentza scadentzei shi itzi taie telefonul daca nu intra banii in data respectiva
Si pe mine ma scoate din minti SINDROMUL PINGUINILOR ->
http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/2008/09/sindromul-pinguinilor.html
La 45 de kile in viu, nu cred ca mumia imi va simti tocul cizmei, iar solutia cu stranutul, mi-e teama sa o aplic, poate ma aleg cu un servetel si jumatate de ora de sfaturi medicale & dadaceli gen … “nu mai umbla si tu cu mijlocul gol, si strage-ti si tu fularul ala, uuuite asa… maica, uite ai si gluga, pune-o pe cap, nu te mai fuduli… etc etc etc”. Toate spuse la cinci centrimetrii de fata ta.
Totusi, nu babaciunile sunt marea mea problema, prefer oricand o sacosa sanatoasa in rinichi, respiratiei unui burtos libidinos in urechea mea.
DAr exista cineva care suporta “rasuflarea in ceafa “?
hahaha “babone”. mie mi-e frica de-o chestie: sa n-ajung si eu o mamaie enervanta, c-am vazut femei mult peste medie care au luat-o urat rau de tot in jos, cum au albit nitzel.
menopauza naste monstri.
Cozile de genul ăsta, “intime”, seamănă ca o picătură de apă cu înghesuiala din RATB. Eu fac trei ore pe zi, dus-întors, până serviciu – Pantelimon (Cora) – Casa Presei. Seara, când mă întorc de la birou, circulaţia este infernală, iar autobuzul înaintează în ritmul unei babe semiparalizată. De fiecare dată îmi vine să vomit, iar la Arcul de Triumf nu mai rezist şi cobor, să respir aer. Înghesuiala traficului este dublată de înghesuiala din autobuz, iar când ai norocul să te afli între trei muncitori, care tocmai şi-au terminat ţigările şi mai şi miros a alcool, ziua ţi se închie nu tocmai minunat.
Mai există şi alte soluţii, însă nu sunt lipsite de pericol.
Eu aplic des lucratura asta cu stop inaintarea. Dar ca sa evit discutiile tip teatru absurd imi construiesc o fata de NKVD-ist nemilos care are un furuncul pe cur si daca sunt intrebat dau raspunsuri incruntate si monosilabice. N-ai sa crezi, babele astea devin respectuase fata de genul asta de atitudine de activist de partid morocanos si pana la urma te lasa in pace.
La metrou mi se intampla adesea sa imi intre cineva in spatiul personal. Din fata mea:) Care e intotdeauna mai larg decat cel din spate sau din laterale. Mai mult, nu suport atingerea oamenilor in metrou. De fiecare data cand ma refugiez si eu intr-un colt de vagon, fie ca am o carte in mana, un ziar, telefonul sau nimic, sigur se gaseste vreunul sa vina atat de aproape incat sa-mi dea peste maini. Desi e absolut evident ca nu are loc. Ieri mi s-a intamplat cu un imputit de cersetor. S-a asezat fix la 30 de cm de mine. Am plecat. M-am dus pe la jumatatea vagonului doar sa nu-i mai simt putoarea si sa nu ma apese nervos apropierea dintre el si mine. Bleah!
De asta si urasc toate cozile de orice fel, aglomeratiile din magazine, de asta cumpar de pe net tot ce pot, de asta platesc facturile prin Internet banking si daca as putea, m-as teleporta:)
Iubesc cozile….iubesc babonele….
Totusi uneori ma intreb intre un manelist care iti sufla in ceafa la Mall Vitan la coada la film si o babone care iti sufla in ceafa la Administratia Financiara, care e raul mai putin rau?
N-as incerca rotirea intamplatoare si stranutul barbatesc cu manelistul…
senzational comentariu…
In Romania din pacate sa stai la coada este un sport national.
Sa inteleg ca era s-o furi in final cu o lovitura de nebiodegradabila…
Mulţumesc tuturor pentru comentarii; am avut un vagon de treabă azi şi n-am avut timp să dialoghez cu voi, scuze
Mdeci era sa te bati parte-n parte cu babetu’…:)
Totusi cele mai penibile situatii sunt în genul aleia pomenite de Dono.
Esti si tu aici
http://www.spititout.ro/2009/01/spitty-recomanda-pt4/
Imi place mult cum scrii
Stai sa ghicesc! Vitan… coada… facturi… holul unei garsoniere… cred ca stiu… rcsrds! Gresesc? Sa vezi cat am stat eu ca sa intreb cum imi pun cablu…? Si am renuntat…
Da
, acolo e, brava!!
hahaha, oh da!! am ras..buna replica cu lista..e de retinut!
Amuzant articol! Si titlul e foarte sugestiv: “Avansati inainte”, care e pleonasm si totusi e o expresie pe care o aud atat de des. Noi sa fim sanatosi!
“- ‘Aide, dom’le, mergi înainte!
- Cum vreţi, doamnă, dar nu-i bine.
- De ce?
- Păi acolo vă iau banii. Ia uitaţi. Vreţi să vă ia banii? Nu vreţi.”=))=)):)):)):))=))=))..de unde ai avut inspiratie sa ii dai replicile astea?Mie imi vin idei d-astea geniale numai dupa”eveniment”.:))
Da,cunosc “neamul”asta de oameni…am avut parte de ele..odata,eram in tramvai,si o tanti mai avea un pic si ma dadea jos,doar ca sa aiba”Dumneai-Doamna”loc.Dar n-am tacut..(eu de obicei,tac si inghit..de cate ori vreau sa deschid gura sa zic ceva urat,imi suna in cap replica aia cum ca eu trebuie sa fiu cea fraiera..aaaa…asta..educata,si sa tac.)..dar n-am tacut…and it felt sooo goood…!:D
cum zise si mai sus: internet banking-ul e scaparea, macar pt. o parte din cozi!
din pacate, pt. ‘plata facturilor’, iti trebuie si factura si daca restul furnizorilor le trimite corect, cu rcsrds e mai complicat: le trimite din joi in paste si, mai ales, niciodata nu sti exact cit ai de plata- exista o rubrica ‘ factura precedenta’ (care nu e neaparat zero) si, in subsol, mentiunea ca daca ai achitat-o, rcsrds iti multumeste!!! pai da, si daca ma lasa memoria, ce fac?
O emisiune de la care nu lipsesc,suatinuta cu doi oameni f.buni,incisiva si scormonitoare insistenta si la obiect DANA GRECU si unul dintre cei mai buni comentatiri politici si militari,foarte bine documentat cu un spirit deosebit si cu un mod de abordare deschis,un ziarist pe care orice om de buna credinta il citeste RADU TUDOR.
De curind in emisiune a fost prezent regele gunoaielor neridicate si a mizeriei stradale evidente Prigoana nou ales de catre cetatenii turmentati a sec 3 in Parlament.Pentru ca intelectul nu il ajuta in stilul lui a intervenit in permanenta peste vorba invitatilor spunindu-si parerea idioata.Un om cu oarecare carte astepta pina ce interlocutorul termina si cind are cuvintul spune ce are de spus,dar el handicapat intelectual nu poate memore mai mult de 2 cuvinte si pierde sirul deci intervine MITOCANESTE peste interlocutor.Eu din curiozitate am acesat situl lui si am ris copios la studii scrie:Educatie: buna, foarte buna, 7 ani de acasa în principal, restul nu conteaza.Nu mai am de spus decit ca este un idiot inpostor fara pregetire(o avea 4 cl?)si 7 de acasa,haida de care casa?poate de handicapati.
{ 1 trackback }