Gospodărie experimentală

Vine o vreme în viaţa unui bărbat când nu mai poate evita destinul. Soarta se materializează în cel mai prost moment. Te fofilezi cât te fofilezi, dar tot nu scapi. Când te crezi mai şmecher, mai ferice, când toate merg ca unse şi totul se aşează perfect în complicatul puzzle al vieţii, se întâmplă.

Frigiderul începe să pută.

Nu să miroasă, ci să pută – presupun că vă imaginaţi diferenţa, mai ales că majoritatea voastră citiţi acest blog dimineaţa, imediat după micul dejun (să vă fie de bine). Proiectele biologice dinăuntru au ajuns aşadar la maturitate deplină. Civilizaţiile de bacterii, bacili şi parameci de pe rafturi şi-au atins dezvoltarea maximă şi acum au pornit într-un război de expansiune olfactivă în care nu iau prizonieri.

Bărbatul, la acest moment de cumpănă al vieţii sale, se vede pus într-o situaţie dificilă: să inventeze frigiderul de unică folosinţă sau să-l cureţe pe ăla pe care-l are. El se gândeşte chiar serios la prima variantă, numai că recesiunea globală, greva de la BCR şi scandalurile din guvernul Băsescu îi blochează creativitatea (orice altă scuză ar fi bună, oricum). Drept pentru care îşi ia inima-n dinţi, cinci pungi mari din debara şi un cârlig pentru nas şi purcede a pregăti festinul pentru legiunea de şobolani care aşteaptă, hămesiţi, la gura ghenei, 9 etaje mai jos.

Din păcate, doar asta nu rezolvă problema. Frigiderul mai trebuie şi demontat în vederea unei operaţiuni de sterilizare în chiuvetă, cu detergent şi apă fiartă.

Prima constatare: frigiderul are dimensiuni variabile. Pare mic când pui lucruri în el. Pare mare când trebuie să le evacuezi. Pare din nou teribil de înghesuit când te contorsionezi să-i scoţi rafturile, cutiile şi cutiuţele. Este realmente interminabil când te apuci să-l cureţi.

Evident că un inginer deştept a inventat un ţuţuroi rabatabil pe unde trebuie să se scurgă zoaiele din dezgheţul congelatorului. Evident că inginerul nu l-a folosit niciodată, pentru că nu poate fi rotit. Normal că bărbatul aflat în această situaţie limită îşi aduce trusa de scule din maşină, foloseşte şpiţuri îndoite, şurubelniţe vidia şi sficuri cu arc ca să-l desfacă pe-ndelete, terminând prin a-i fute decisiv un ciocan de două kile în bot, grijania lui de ţuţuroi împuţit. Firesc, chiar şi desfăcut, ţuţuroiul nu serveşte la nimic, deoarece e înfundat. De aceea, bărbatul va învăţa să folosească mopul prin toată casa, după care va descoperi găleata în care mopul poate fi stors înainte de a fi dus la baie.

Frigiderul, domnilor, este un monument de ingeniozitate a montajului, mai ceva ca piramidele. Poţi scoate toate accesoriile din el, dar nu le poţi pune la loc. Cel mai bine ar fi să demontaţi uşa cu totul, dar asta ar însemna să mutaţi frigiderul în sufragerie, unde e spaţiu, ceea ce înseamnă că ar trebui să desfaceţi uşa de la bucătărie şi să schimbaţi gresia şi parchetul din cauza zgârieturilor. Fără această investiţie minimă, pregătiţi-vă să vă prindeţi degetele, să vă udaţi picioarele şi să vă loviţi în scăfârlie la fiecare mişcare pe care o veţi face în preajma instrumentului. Şi veţi face multe, credeţi-mă.

La sfârşit, bărbatul e complet epuizat, dar frigiderul e aseptic şi, mai ales, foarte gol. Bărbatul, complet traumatizat, îşi priveşte cu mândrie munca de o zi întreagă, numără şi pune bine, undeva unde să nu le mai găsească vreodată, toate piesele rămase, apoi îşi jură că va păstra curăţenia în frigider de-acum înainte.

Drept pentru care îşi scoate cu un gest de pistolar tăbăcit de viaţă telefonul din buzunar, formează un număr şi rosteşte cu o voce răguşită de atâtea suduieli:

- “Bună seara. Pizza delivery? Aş dori să fac o comandă, dracului”.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• De vorbă cu telespectatorii
• Pierdut în lumea Instalatorilor
• Reluarea, fără surprize

Tagged as: fun, in-house, life