Vă rog ajutaţi-mă şi pe mine să rezolv următoarea problemă, că nu (mai)Â găsesc răspunsul corect:
Se dă un subiect de presă cu mare potenţial emoţional: handbalistul Marian Cozma, un tânăr sportiv, cu o carieră remarcabilă, este înjunghiat mortal într-o încăierare dintr-o discotecă. Presa relatează tragedia, dezbate contextul, verifică trecutul, pune întrebări, trage concluzii, mă rog, face ce face presa în astfel de situaţii.
La un moment dat, tatăl tânărului ucis este prins la telefon de către un post de televiziune. Sunt mai puţin de 12 ore de când copilul lui a sfârşit în acest mod violent. Din studio, moderatorul îi adresează câteva întrebări. E un moment dificil pentru orice jurnalist, aşa că întrebările sunt cam chinuite şi oarecum formale. Tatăl reuşeşte să răspundă calm, îşi ţine cumpătul. O întrebare, două… Trei…
Deodată, pe fundalul interviului care are loc în direct începe să se audă o melodie cu tonuri nostalgice. Întrebările continuă şi devine evident că moderatorul vrea să-l facă pe acest om să plângă. Melodia spune, de fapt, că producătorul vrea să facă şi audienţa să plângă. Moderatorul insistă cu întrebările, fără brutalitate, dar insistă.
Nu durează mult. Tatăl începe să plângă la telefon. Melodia curge în fundal, în continuare. Moderatorul îl lasă să suspine, să se înece, mai trage un pic de timp, apoi spune mulţumesc, adaugă “condoleanţe” şi închide interviul.
Întrebare: ce credeţi voi că trebuia să facă moderatorul? Variante:
1. A fost corect. Trebuia să obţină o manifestare a emoţiei, pentru că emoţia este o stare pe care orice om o poate înţelege şi care face societatea să empatizeze cu victima. Ca atare, e justificată insistenţa până la frângerea echilibrului celui intervievat, tatăl. Mai mult, emoţia aduce şi rating, şi de asta depinde salariul moderatorului.
2. A fost incorect. Nu trebuia să accentueze suferinţa unui om care şi-a pierdut copilul, chiar dacă asta reduce şansele subiectului de a fi perceput la întreaga dimensiune a tragediei de către public. Mai mult, chiar dacă lipsa emoţiei taie din rating, este neetic şi inuman să profiţi comercial de suferinţa celorlalţi.
Întrebarea mea este serioasă, chiar vreau să ştiu cum vedeţi voi această problemă. Vedeţi că nu spun unde a fost şi cine a întrebat. Asta nu contează. Situaţia e repetabilă în toată presa română.
Pe de altă parte, aş fi ipocrit să nu admit că jurnaliştii dezvoltă un anume cinism de auto-protecţie în exercitarea meseriei lor. Ei văd prea multe suferinţă ca să nu fie aşa. Şi chirurgii mai spun “ia uite ce canceraş frumos…” Dar care sunt limitele?
Poate că cinismul se justifică atunci când ajută presa să-şi menţină mintea limpede şi detaşată, dar poate fi folosită această protecţie pentru câştigarea unor avantaje comerciale?
Pe de altă parte, dacă tatăl n-ar fi plâns în direct, poate că unii dintre noi am fi trecut mai departe fără emoţie, cu atitudinea “un alt tip înjughiat într-o cârciumă, mare chestie…” “Alt tipul” ăsta nu era chiar un “alt anonim”, ci un tânăr care reprezenta România, ca membru al Naţionalei de handbal.
Ştiţi că voi sunteţi publicul şi că netul vă permite, în sfârşit, să vă faceţi cunoscute opiniile.
Ei bine, făceţi-o.
{ 127 comments… read them below or add one }
Next Comments →
Mare marshavie profesionala. Nu faci asa ceva. Lasi omul in pace, sa’si ingroape copilul.
In alta ordine de idei (sorry for the offtopic): help here, pls:
http://turambarr.blogspot.com/2009/02/citeste-gandeste-si-da-mai-departe.html
Txs in advance!
Din punct de vedere moral a fost o magarie. Si daca il facea pe amaratul ala sa planga si daca nu, tragedia e oricum acolo. Nu cred ca Romania mai are un public pe care sa il miste suferinta. Etic…deontologic…nu am idee.
Si oricum nu cred ca trebuie sa diferentiezi intre a murit un anonim si a murit o posibila/reala valoare. E o crima … moartea unui nevinovat…cate atatea zilnic pe lume.Cati oameni mor zilnic de foame, de S.I.D.A. samd. Si cui ii mai pasa?? Cine mai incearca sa sensibilizeze publicul la tragediile astea zilnice??
In concluzie, nu nu cred ca trebuia permis acest circ …decat daca te doare mai tare de rating si deci de ce scrie pe fluturas…Un tanar a murit…injunghiat…daca nu esti medic, jurnalist sau politist…nu vad cum nu te-ar infiora. (am enuntat cele 3 categorii pentru ca, una peste alta ei se livesc de moarte in mai toate aspectele ei cel mai des…de aici si un cimism cred eu justificat ca sa isi poata pastra macar mintile.
Am văzut emisiunea cu pricina şi nu cred că am suficiente cuvinte pentru a îmi descrie reacţia de furie, scârbă, indignare, jenă pe care am simţit-o. Sunt şi eu jurnalist, dar aşa ceva n-am făcut şi n-aş face niciodată. Uneori atitudinea asta mi-a fost criticată de şefi, dar nu pot altfel, am limitele mele. Aşa ceva nu se face, este inuman să chinui un om doar pentru a stoarce lacrimi pe pixeli.
3. jurnalistul nici macar nu trebuia sa sune la acea familie. punct. din pacate nu mai exista respect nici macar pt durerea cuiva. totul e rating.
nu stiu cum trebuia sa procedeze respectivul moderator,dar pot sa-mi dau cu parerea,si anume ca ar fi trebuit sa-l lasa pe tatal handbalistului indurerat o perioada de timp pana putea gandi la rece…plus de asta am vazut ceva care m-a scos din minti (dau si postul tv,pe duduie nu stiu cum o cheama,una blonda): de fiecare data cand cineva intra in direct i se adresa cu intrebari legate de defunct spunandu-i Marius ( nu stiu daca-l chema si Marius,nu cred…) ceea ce m-a scos din minti,o corectau cei cu care vorbea si la urmatorul telefon in direct cu o personalitate tot la fel i se adresa la adresa handbalistului cu Marius…de neconceput!
Am să răspund mîine, poimâine… acum sudui, recunosc, s-a zdruncinat sârbul din mine şi numai obiectivă nu pot fi …
respecte,
Sibilla
Indiscutabil, 2. A procedat incorect. Eu i-as fi inchis telefonul in nas. Nu stiu cine e persoana/postul TV, nu ma mai interseaza ce se intampla la televizor. De cativa ani nu ma mai uit, cu rare exceptii, decat la desene animate, filme atent selectate, reportaje anuntate din vreme si documentare. Sunt alergic la vorbaraie, zbateri si dezbateri – pierdere de vreme si consum de nervi.
presa a trebuit sa-l sune… dar ar fi fost frumos sa aiba o intrebare-doua, punctate…nu sa se balbaie moderatorul… si nici sa repete tatal ce deja stiau…
tatal daca nu dorea, nu raspundea…
eu nu stiu daca as fi putut vorbi… tin minte cand mi-a murit un prieten si a trebuit sa-i sun pe ceilalti sa-i anunt… ma bufnea plansul numai cand trebuia sa-i spun numele…
si imi vine sa plang si acum, e pacat… e o dovada in plus ca nu avem libertate, suntem mereu fortati iar orice gest de nesupunere e sanctionat drastic…
ar trebui sa fie si el decorat ca erou… pentru ca a sarit sa apere dreptatea… asa cum a facut la brasov, dl. Lala …
condoleante familiei si tuturor care l-au cunoscut personal…
eroi au fost, eroi sunt inca…
Okay… citind ce srieti, incep sa ma mai linistesc, deci nu sunt eu chiar defect de tot…
cred ca vorbesti de frustratii aia de la realitatea …imi pare ca am vazut momentul. mi-a produs mila pentru bietul om si sila pentru modul asta de a face televiziune. eu cred ca varianta 2 este cea potrivita pentru a transmite o stire. si sa o luam pe diagonala. pana la urma ce vrei sa scoti din tragedia unei familii? cu totii avem rude decedate in mod mai mult sau mai putin natural. ne-a luat cineva interviuri? nu. este nedemn ce a facut acel jurnalist daca e jurnalist. atat. nedemn.
In scurta mea experienta de reporter m-am confruntat cu acest tip de situatie, in care mi se cerea sa intervievez rude ale persoanei decedate si neaparat sa obtin lacrimi si cat mai multa durere exprimata…..Sincer, au fost cele mai grele si jenante momente traite ca jurnalist. Incercam sa stau de vorba cu persoane nu foarte apropiate si recunosc ca de multe ori am si mintit….am spus ca rudele nu au dorit sa vorbeasca pentru ca pur si simplu nu am putut sa fac asta…Cred ca in astfel de situatii unii jurnalisti uita sa fie oameni…si tot ceea ce ar trebui sa faca ar fi sa se puna, pentru doar o secunda, in situatia oamenilor care au pierdut acea fiinta draga pentru totdeauna. Ceea ce s-a intamplat azi este o grosolanie si o lipsa totala de respect!!
Puck are dreptate: 3. Daca trebuia obtinuta neaparat o ANUMITA informatie si acest lucru nu se putea realiza decat intervievand un parinte in direct (??), atunci, prin absurd 2.
1. este culmea nerusinarii, a prostiei si inumanului. Vorba cuiva .. nu-i curgea scuipat din gura?
In al doilea rand, cat sa fii de cretin sa nu relizezi durerea parintelui, fara sa fie nevoie sa-l auzi cum sufera?! Daca tampitii sunt publicul tinta, atunci ratingul a fost asigurat..
Eu ii cunosc personal pe amandoi si pe Marian si pe tatal sau , m-am bucurat pentru cariera lui handbalistica iar eu cred ca Marian era un tip care nu dadea inapoi …iar tatal sau l-a sustinut tot timpul era visul lui ca Marian sa ajunga un handbalist de exceptie ,
Iar in legatura cu intrebarea erau o familie modesta oamenii simpli si tocmai de aceea cred ca au acceptat sa vb cu jurnalisti din bun simt , intrebarea mea e daca or sa fie in continuare bagatii in seama si ajutati ??
nu e vorba numai de realitatea, desi ei au fost cei care m-au scos din sarite cel mai mult, si antena 3 a facut putin rating pe subiectul asta.
Eu am insistat ca mama sa schimbe canalul de fiecare data pentru ca mi se pare de-a dreptul scandalos sa faci editie speciala despre moartea cuiva. L-au sunat pe Sania sa-i ceara parerea. Si asa fac de fiecare data. Repede a aparut si Paunescu sa spuna o poezie. Si Turcu la telefon. Ce legatura avea zugravul ala?
Nu am dat pe sport.ro, ma gandesc cu groaza ce or fi zis si aia, ca in pauza sa faca reclama la sexi-wrestling. Asta nu e jurnalism, asta e foamea de senzational. O astfel de stire cred ca ar trebui sa o prezinti cat se poate de sec: activitatea sportiva, cum a decedat omul si cum se desfasoara ancheta. Apoi prezinti condoleantele postului tv si gata. Fara interventii, fara invitati speciali, fara dezbateri. Cand esti parte intr-o tragedie, orice lucru extern te distruge si mai mult. Moderatorul a inchis telefonul si a trecut la urmatoarea stire. Tatal lui Cozma a continuat sa planga.
“Moderatorul a inchis telefonul si a trecut la urmatoarea stire. Tatal lui Cozma a continuat sa planga.” – cutremurător de adevărat.
daca e sa ne luam dupa manualele de jurnalism este incorect, mai ales ca povestea a continuat si ziaristii s-au dus acasa la baiat ca sa ne-o arate pe mama tanarului cum se chinuie sa accepte in fata camerelor ca fiul ei a murit. din punct de vedere uman este ca si cum ar mai fi bagat cutitul de cateva ori. ca jurnalist si ca om am ascultat prima declaratie a tatalui, care a spus ca in loc de apartament ii cumpara sicriu lui Marian. cand am vazut ca “cioclii” de la tv continua am schimbat canalul. daca eu nu am mai suportat, oare omul ala nu suferea deja destul ?!
Pt myke: Turcu a fost cel care a finantat multi ani la rand echipa de handbal a clubului Dinamo si evident (ca asa e in Romania) finantatorul s-a implicat si in transferuri, si asa s-a nascut legatura intre Marian si Turcu. Asta pentru tine. Oricum nu conteaza cine si ce a spus in presa. In astfel de momente toti uita de bani si redevin oameni.
Legat de subiectul insemnarii… moderatorul a fost un nesimtit, iar cei care promoveaza o astfel de politica in audiovizual sunt si ei niste nesimtiti.
Noi trebuie sa ii taxam. S-a depasit de mult o limita a bunului simt.
Imi amintesc de un caz prezentat la Observator. Un copil invalid, cu un handicap la picior este intervievat, iar “reporterul” il intreaba: Nu ti-ai dori si tu sa mergi la joaca cu ceilalti copii? Nu ti-ai dori sa poti juca fotbal cu vecinii tai?
Intervenţia mea nu încearcă să exonereze de orice vină moderatorul / reporterul, dar: îşi imaginează cineva că a stat sau că va sta vreodată la îndemîna lui, cel aflat la pupitru, regia după care se petrece o astfel de transmisie live? Cam cîte coa*e ar trebui să aibă un ştirist pentru a le putea spune celor din emisie “opriţi maneaua din fundal!” Că “off” nu se prea poate decît din gesturi, povestea fiind live. Normal, porcăria e pe nota de plată a celui vizibil, dar asta nu înseamnă că e şi corect. Zic şi eu.
Nu mi se pare ca s-a procedat gresit atunci cand a fost sunat tatal decedatului atata vreme cat omul a consimtit sa dea declaratii. Problema apare atunci cand unii uita limita.
Cred ca toti cei care lucreaza in domeniul audiovizualului au datoria sa cunoasca si sa simta ce sta la baza perceptiei spectatorului pentru a-l ajuta sa distinga si sa extraga adevarul. Omul de acasa nu-i prost. El se uita ptr ca e interesant sa vezi prostii si gherle la tv. E simplu- creste audienta (o vreme), scade credibilitatea (irecuperabil).
Sau versiunea 3, undeva pe la mijloc: este tot atat de corect pe cat poate fi in credinta noastra pomenirea celor plecati sau alinarea celor apropiati. Si la fel de incorect cat poate fi incalcarea intimitatii si memoriei cuiva.
Fiind vorba de o persoana publica, e corect sa fie instiintata toata lumea despre plecarea sa dintre noi, dar nu e corect sa dai buzna la priveghi impreuna cu toti telespectatorii.
Un ferpar sobru de cateva minute in prime-time si cateva coroane depuse din partea presei sportive (dar fara mediatizare) cred ca aratau mai multa decenta pentru memoria disparutului. Fie sa se odihneasca in pace.
@ ciprian sunt cateva personaje pentru care am creat o reactie reflex: schimbat canalul/inchis televizorul. Turcu nu mai are nici un fel de credibilitate in ochii mei. Omul asta poate trece de la jucatorul meu, preferatul meu, prietenul meu la bibilica, tampit, cretin. Asa ca parerea lui o etichetez direct ca fiind ipocrita. Si nu ma lasa rece, chiar ma scoate din minti.
@ someone cred ca ar fi interesant un reportaj-interviu cu moderatorii tv de la antena 3 si realitatea. bine, nu stiu ce succes ar avea sau ce rating ar face, dar cred ca s-ar trage niste concluzii despre genul asta de jurnalisti.
Daca e mort e mort, nu vad de ce sa sune tatal, sa confirme ca e mort? sau ce?sa zica tatal ca e in viata?Sa lase mortul in pace.Pentru mine e doar ‘un alt mort’, mie cel putin nu imi pasa cine era si ce facea, pentru ca nu ma afecteaza in mod direct.
nenorociti. asta e parerea mea. sunt convinsa ca fiecare dintre noi a pierdut pe cineva drag la un moment dat. puneti-va in locul acelui om si imaginati-va ca la cateva ore dupa tragedie vine cineva sa va ia un interviu, cu mortu’ neracit pe masa. eu ma mir cum a mai avut puterea sa raspunda la telefon. asteptati cateva zile, observati cel mult tacuti si de la distanta, dar nu mai aruncati cu vorbe si intrebari -de orice fel, intr-un om care e deja la pamant. nu e momentul, inumanilor ce sunteti!!
and kind of offtopic, se zice empateze sau empatizeze?
Problema e veche, de pe vremea când PRO TV se ducea la uşa unui pilot mort, să-i dea veste cea “bună” soţiei, care habar nu avea de accident! Atunci nu se inventase blogul, să ne indignăm! Modelul a prins, şi dovedeşte cât de jos am ajuns, moral vorbind.
Dincolo de moartea unui om, dincolo de durerea familiei şi prietenilor celui ucis, nu este decât un fapt divers, şi nu poţi face altceva din el. Una dintre cele mai tembele idei de televiziune este aceea că binele, sub orice formă este el, nu merită efortul de a fi prezentat. Starea de bine, de normal, se prezumă, de aceea numai răul, anormalul, merită atenţie. Fals: lupta dintre bine şi rău este una permanentă, şi trebuie să acordăm atenţie egală combatanţilor. Nu mă refer aici la cadrul legislativ, la chestia aia cu egalitatea între ştirile pozitive şi cele negative. Dar o să ajungem să considerăm răul ca starea firească a societăţii şi nu o să mai recunoaştem binele nici când îl vedem. Şi ne vom scufunda şi mai mult în mocirlă. Cum au făcut tembelii de la Satu Mare, care au filmat-o pe amărâta aia plimbată de colo-colo, dar n-au făcut scandal s-o interneze!
Presa nu serveşte şi ea un organism de (auto) reglementare? Nu are de gând să-şi construiască nişte standarde profesionale?
Varianta 2. A fost incorect.
Omul suferea destul, nu mai era nevoie de excesul de zel si de exesul de cinism al jurnalistului. Tot momentul, cu fundalul sonor si insistenta antipatica a intervievatorului, are coordonatele unui reality ieftin. Iar tatal sportivului nu juca intr-un film, trecea printr-o suferinta reala.
In astfel de momente ar trebui sa ne descoperim capetele si sa tacem.
Dar, Vlad, permite-mi o intrebare. Eu am un mare respect pentru munca ta si pentru punctele tale de vedere, dar daca povestea nu s-ar fi intamplat la postul TV concurent, ai mai fi avut aceeasi atitudine? Daca se petrecea la Antena 3 ?
Intotdeauna am fost de parere ca presa intra cu picioarele in viata familiei in momente dureroase. Dar deja e un automatism, un reflex, nici nu mai poti spune ca o fac intentionat, ci e vorba doar de meserie. Pe de cealalta parte, eu ca parinte/apropiat al mortului i-as da afara cu tot cu camere, telefoane si microfoane si in niciun caz nu m-as jeli la televizor cum fac toti. E o treaba intima, o durere ce trebuie sa ramana in familie, dar se pare ca multi trec linia bunului simt, as zice eu, si muta circul si jelania de la priveghi la televizor.
Esti groaznic TAVI , cum poti sa spui : Pentru mine e doar ‘un alt mort’, mie cel putin nu imi pasa cine era si ce facea, pentru ca nu ma afecteaza in mod direct.
Pana la urma aici se dezbate cinismul celor din presa , era un bun jucator care ne reprezenta in lume , dupa recentul campionat se bateau mari cluburi pentru el si tu spui E DOAR UN ALT MORT , sa-ti fie rusine si sa nu ai parte sa auzi pentru cineva apropiat tie : Pentru mine e doar ‘un alt mort’, mie cel putin nu imi pasa cine era si ce facea, pentru ca nu ma afecteaza in mod direct. Atunci o sa simti durerea adevarata a vorbelor tale . Dumnezeu sa-l odihneasca !!!
Dar nu stiu de ce va mai mirati… Pana acum erau la moda intrebarile de genul: Nu-i asa ca va doare ca v-a murit mama/tata/copilul…? E o chestie care a aparut de mult in “jurnalismul” TV. Dar asta cere publicul, asta primeste…
“O tragedie. A murit un om. Nu conteaza ca era handbalist in echipa nationala a Romaniei. In primul si in primul rand, Marian Cozma era un om. Un om ca noi toti ceilalti, care a fost ucis de niste bestii, carora nu le putem spune oameni. Da, niste bestii au fost cei care au macelarit un om si au bagat inca doi in spital. Nu conteaza ca erau tigani, rromi sau cum vor ei sa li se mai zica. La ce au facut ei nu conteaza deloc etnia. Tot animale sunt, indiferent de etnie…”
Esti un imb ecil.
eu sunt chirurg si nu am auzit niciodata pe vreun coleg
spunind ” canceras frumos ”
Cum ai ajuns sa fii platit ca sa scrii idioteniile astea ?
Bineinteles ca nici un rating din lume nu justifica mizeria aia de interviu, da sunt convins ca nu poti intelege asa ceva.
Faptul ca intrebi reflecta clar ca ai fi facut la fel.
Si daca cineva are nevoie de un parinte adus in halul ala ca sa simta ceva despre cazul respectiv , atunci oricum e pierdut .
Pana astazi eu n-am auzit nimic despre aces handbalist, asa ca nu stiu nimic despre cat de valoraos a fost pentru Romania.Dar valoarea lui a disparut in momentul in care a murit.E mort, nu mai poate aduce medali, premii pentru Romania, un lucru mai important cred ca ar fi sa antrenam pe cineva ca sa ajunga la valoarea pe care o avea acesta.
Singurul motiv pentru care am ajuns sa citesc, a fost faptul ca am incurcat “miron’ cu ‘marin”.
Pot sa spun:’Pentru mine e doar ‘un alt mort’, mie cel putin nu imi pasa cine era si ce facea, pentru ca nu ma afecteaza in mod direct.’,pentru ca sunt sincer, acest om nu imi aducea mancarea si nici nu imi platea facuta la intretinere, asa ca moartea lui nu ma afecteaza cu nimic personal.
@Andrei:
1. Doctorul care m-a diagnosticat cu ulcer duodenal cu nişă m-a informat că e “foarte telegenic”.
2. Nu fi suficient. Înţeleg mai multe decât tine, mai ales despre situaţia de mai sus. Aş spune nu fi imbecil, dar (şi nu “da”) mi-ai luat vorba din gură. Fă un efort şi pricepe că aici e o invitaţie la dezbatere, nu o retezare de opinii, cu sau fără bisturiu.
@Myke: un reportaj pe tema sugerată de tine ar fi lovit de o cruntă ipocrizie…
@G. Ctin: Soţia ştia, copiii erau cei care nu ştiau şi au fost întrebaţi de reporter ce să le aducă tata din deplasare.
@Alia: există cel puţin un caz de notorietate în redacţie în care am blocat un subiect de mare audienţă, în care era implicat un personaj public, doar pentru că am considerat că era o problemă pur personală.
Pe de altă parte, nu poţi fi niciodată sigur că vreun producător cu “idei” n-o să sară peste cal în live. De aceea nici nu-l condamn prea tare pe cel de azi. Întreg demersul este de a încerca să decidem noi dacă modul în care a acţionat a fost sau nu greşit, că poate trage cineva vreo concluzie… Sau poate nu, na
Atat a putut ea, moderatoarea, atunci cand modera se gandea la liderul lor spiritual, Dan Diaconescu. Cred ca era de la Realitatea TV ca astia au o doza de tragedie a la’ “iata”, incredibil”, “extraordinar”
Mass-media romaneasca e pe aceeasi linie cu cea italiana. si in italia am vazut acelasi tip de reportaje si interviuri facute pentru a stoarce lacrimi. Ca, nah, daca se uita la un post tv care arata tragedii, spiritul critic al ascultatorului e diminuat in favoarea unei simpatii naturale cu cei care sufera – si cu cei care fac publica suferinta. Reporterul castiga o aura speciala de erou care face public un lucru teribil, cutremurator.
Am observat ca atunci cand in Romania sau in Italia are loc un accident, reportajul va pune accent pe sentimentele de durere si de pierdere ale celor ramansi in viata. Britanicii vor pune accent pe fapte, nu pe feelings, si nu santajeaza ascultatorul cu lacrimile celor care sufera. Mi-as dori sa vad stiri tip bbc in romania, dar ma intreb daca cultura romaneasca ne va permite sa ajungem vreodata la un oarecare nivel de respect al vietii private.
Cat despre “un canceras frumos”, nici eu nu am auzit de asta, dar nici nu lucrez intr-un spital. Si nu ma indoiesc ca, chiar daca nu se foloseste sintagma asta, sunt folosite altele similare, la fel de degradante pentru bolnav.
Cinismul jurnalistului, care poate pare cinism si e doar rutina precum exemplul cu chirurgii, poate fi scuzabil daca nu forteaza nota cu intrebari prea dure.
Pe mine altceva ma uimeste in asemenea cazuri.
Am vazut de multe ori oameni simpli intervievati in situatii dramatice precum aceasta cu pierderea fiului, raspunzand coerent, senin si rabdator la intrebarile puse de presa.
Mie asta mi se pare anormalitate.
Ori aparitia microfonului si camerei le muta atat de brutal gandurile de la tragedia lor incat se gandesc doar cum sa nu apara in ipostaze penibile le tv, ori durerea nu e atat de mare, varianta aproape imposibila pentru un parinte normal.
Normalitatea in asemenea situatii mi-ar fi reprezentata de raspunsuri incoerente, de refuzul de a da interviu sau chiar de apostrofarea celui ce vrea sa castige un ban pe seama dramei sale.
nu am avut rabdare sa citesc ce au scris altii.
de rahat este faptul ca bietul om a fost sunat, nici nu mai conteaza ce a urmat.
oricum, la genul acesta de stiri, la capitolul “avem o stire, ce facem cu ea” aveti cu totii niste solutii oribile, nu inteleg de ce va mai bateti capul cu nuantele…
cancanisti si clicisti
Daca as fi fost in locul tatalui handbalistului injunghiat de acele bestii, i-as fi zis ceva de dulce, tare si apasat moderatorului si i-as fi inchis telefonul. Chiar nu mai exista strop de respect pentru durerea imensa pe care o simte un parinte cand isi pierde copilul injunghiat de fiare dezlantuite care au pretentia de a fi socotiti oameni?Vad ca sindromul DD Direct prinde tot mai mult in audiovizual iar CNA-ul se lupta cu morile de vant mai ceva decat Don Quijote…..bine ca amendeaza posturile de televiziune care nu sunt trompetele puterii
Vlad,
asa face si preotul in curte la capataiul mortului,pana nu scoate lacrimi de jale de la intreaga asistenta,nu vorbesc de familia lui,nu se lasa de predica.Si unii chiar au talentul de a reusi.
Legat de intrebarea ta mi se pare de bun simt,de omenie si de respect sa nici nu se ia legatura cu cei apropiati,cu familia ,sa fie lasati in pace ca nu de publicitate au ei nevoie in aceste strari,insa…vorba unui stirist:”noi,presa,abia asteptam sa se intample ceva..ceva rau,ca sa avem stire”.
In aceasta situatie tatal era si este intr-o stare de neexplicat,el poate nici nu putea sa creada ca-i adevarat,unii se poate sa nu creada pana nu vad cu ochii lor,caci daca functioneaza speranta la cote maxime atunci aceasta este una din situtii.Doamne fereste pe toata lumea.Dumnezeu sa-l odihneasca pe Marian .
Prezentatorul este pus acolo ca sa faca rating. Chiar nu cred ca e vina lui, ci poate a producatorului emisiunii care i-a cerut sa faca astfel de interviuri si sa obtina ratingul cu orice pret. Sunt curios doar daca si lui i s-a parut ca nu face un lucru corect dpdv moral, sau deja nu se mai gandeste la din astea.
nu cred ca problema se pune la nivel de corect/incorect, vlad. nu e corect mult din ceea ce face presa, incepand cu faimosul caz al echipei (pro)tv care s’a dus la niste parinti sa le dea vestea mortii copilului si, din pacate, nu se termina, pentru ca goana asta dupa senzational pare sa fie nu se opreasca. stii ca producatorul stirilor din vremea respectiva se mandreste ca a dat stirea asta pe post?
daca vrei un raspuns strict la intrebarea ta, teoretic (doar teoretic) e corect. cand faci un interviu il rupi pe intervievat, ii provoci emotii, nu’l lasi sa’si revina, storci tot ce se poate mai ales in numele audientei. pentru public, publicul o cere
scuza suprema, nu?
bineinteles ca e imoral, e inuman, si oricum nu inteleg de ce sa suni tatal in acest caz. mai mult ca sigur nu are informatii despre ancheta, nici macar detalii despre imprejurarile in care s’a comis crima, e doar un tata care si’a pierdut copilul. sa profiti de durerea lui, live, mi se pare mizerabil de’a dreptu’
… si nu’ti face iluzii. indiferent de reactiile la acest material “jurnalistic” pun pariu ca nu se va schimba nimic.
Next Comments →
{ 2 trackbacks }