Vă rog ajutaţi-mă şi pe mine să rezolv următoarea problemă, că nu (mai)Â găsesc răspunsul corect:
Se dă un subiect de presă cu mare potenţial emoţional: handbalistul Marian Cozma, un tânăr sportiv, cu o carieră remarcabilă, este înjunghiat mortal într-o încăierare dintr-o discotecă. Presa relatează tragedia, dezbate contextul, verifică trecutul, pune întrebări, trage concluzii, mă rog, face ce face presa în astfel de situaţii.
La un moment dat, tatăl tânărului ucis este prins la telefon de către un post de televiziune. Sunt mai puţin de 12 ore de când copilul lui a sfârşit în acest mod violent. Din studio, moderatorul îi adresează câteva întrebări. E un moment dificil pentru orice jurnalist, aşa că întrebările sunt cam chinuite şi oarecum formale. Tatăl reuşeşte să răspundă calm, îşi ţine cumpătul. O întrebare, două… Trei…
Deodată, pe fundalul interviului care are loc în direct începe să se audă o melodie cu tonuri nostalgice. Întrebările continuă şi devine evident că moderatorul vrea să-l facă pe acest om să plângă. Melodia spune, de fapt, că producătorul vrea să facă şi audienţa să plângă. Moderatorul insistă cu întrebările, fără brutalitate, dar insistă.
Nu durează mult. Tatăl începe să plângă la telefon. Melodia curge în fundal, în continuare. Moderatorul îl lasă să suspine, să se înece, mai trage un pic de timp, apoi spune mulţumesc, adaugă “condoleanţe” şi închide interviul.
Întrebare: ce credeţi voi că trebuia să facă moderatorul? Variante:
1. A fost corect. Trebuia să obţină o manifestare a emoţiei, pentru că emoţia este o stare pe care orice om o poate înţelege şi care face societatea să empatizeze cu victima. Ca atare, e justificată insistenţa până la frângerea echilibrului celui intervievat, tatăl. Mai mult, emoţia aduce şi rating, şi de asta depinde salariul moderatorului.
2. A fost incorect. Nu trebuia să accentueze suferinţa unui om care şi-a pierdut copilul, chiar dacă asta reduce şansele subiectului de a fi perceput la întreaga dimensiune a tragediei de către public. Mai mult, chiar dacă lipsa emoţiei taie din rating, este neetic şi inuman să profiţi comercial de suferinţa celorlalţi.
Întrebarea mea este serioasă, chiar vreau să ştiu cum vedeţi voi această problemă. Vedeţi că nu spun unde a fost şi cine a întrebat. Asta nu contează. Situaţia e repetabilă în toată presa română.
Pe de altă parte, aş fi ipocrit să nu admit că jurnaliştii dezvoltă un anume cinism de auto-protecţie în exercitarea meseriei lor. Ei văd prea multe suferinţă ca să nu fie aşa. Şi chirurgii mai spun “ia uite ce canceraş frumos…” Dar care sunt limitele?
Poate că cinismul se justifică atunci când ajută presa să-şi menţină mintea limpede şi detaşată, dar poate fi folosită această protecţie pentru câştigarea unor avantaje comerciale?
Pe de altă parte, dacă tatăl n-ar fi plâns în direct, poate că unii dintre noi am fi trecut mai departe fără emoţie, cu atitudinea “un alt tip înjughiat într-o cârciumă, mare chestie…” “Alt tipul” ăsta nu era chiar un “alt anonim”, ci un tânăr care reprezenta România, ca membru al Naţionalei de handbal.
Ştiţi că voi sunteţi publicul şi că netul vă permite, în sfârşit, să vă faceţi cunoscute opiniile.
Ei bine, făceţi-o.
{ 127 comments… read them below or add one }
← Previous Comments
Next Comments →
Realitatea TV, Cristina Sincai-asta ca sa stie toata lumea, chiar daca tu, Vlad, nu ai vrut sa spui, dintr-o delicatete pe care, sincer, nu o inteleg pentru ca nu este cazul, avand in vedere cu ce fel de jurnalism si jurnalist (i) avem de-a face aici (si nu numai aici, din pacate). si nesimtirea a mers chiar mai departe si nu numai ca s-au tot repetat fragmente cu acea convorbire la toate buletinele de stiri dar nemernicii le-au folosit pe acelea in care tatal lui Marian plangea in promo-urile alea stupide al caror rost refuz sa-l inteleg. eu pot sa spun ca nu am putut asculta pana la capat acea convorbire si in momentul in care au pus si fondul acela sonor, am dat sonorul pe mute si asa a ramas mult timp. oricum, pana si animalele au mai mult suflet decat multi dintre noi.
Din nou TAVi esti groaznic , asa este , nu iti platea facturile , nici eu nu am auzit de el , poate nu ai auzit nici de Nadia , Tiriac , Nastase , nu cel cu ouale-le , Eminescu sau Tonitza , dar nu mai conteaza , ceea ce conteaza este ca a murit un OM , un semen al nostru care a plecat pentru o viata mai buna , pentru a avea cu ce-si plati facturile si a nu da ocazie unui element ca tn , ca OM nu esti cel putin pt mn , sa il caracterizeze sau sa , dar mai bn tac si nu ma pun la mintea unuia ca tn , esti jalnic si ar fi mai bn sa nu scrii ineptiile tale .
Vladule, noi tocmai ce trecem aici prin nişte zile cumplite – numărăm victimele şi cântărim pagubele materiale după îngrozitoare şi fără precedent incendii de vegetaţie.
Până acum am sărit suta de morţi.
În NICI UNA din relatările de la faţa locului, cu imagini de coşmar care se derulau în background, apocaliptice de-a dreptul, nu am observat neruşinarea asta de a profita de durerea celor care le-au supravieţuit propriilor copii, doar pentru a obţine rating.
Nu cred că poate exista durere mai mare decât aceasta, a părintelui care-şi plânge copilul, iar cine nu o respectă nu numai că este un jurnalist prost, este pe jumătate om, dacă nu chiar deloc!!
Există o limită!
Vlad, eu – ca telespectator – nu cred ca am fi avut vreun beneficiu auzindu-l pe tatal handbalistului la telefon in direct. Din contra, eu – ca telespectator – m-as fi simtit jenata, pentru ca omul asta trece prin cea mai cumplita tragedie… okay, poate nici el nu trebuia sa accepte sa intre in direct. Sigur ca se astepta sa planga dar poate nu se astepta la o melodie siropoasa din partea moderatorului.
Nu lucrez in media, deci nu-mi pot da cu parerea la ce face audienta sau nu… doar nu cred ca moartea unui tanar este un subiect ce necesita atata dezbatere publica.
Sandra , esti a doua persoana , dupa TAvi , care spune ca nu o intereseaza acest subiect si atunci de ce mai faci comentariu ? Daca te-ai uita la TV ai vedea cum oficialitati din Ungaria , respectiv chiar ministrul de interne , se implica in elucidarea crimei , acesta , ministrul , s-a deplasat la Veszperet , sau cum se scrie , pentru a se implica , stii DE CE? Deoarece era un OM , un sportiv care le-au adus satisfactii , dar era un OM si cei care l-au omorat trebuie sa plateasca . Daca te-ai uita la stiri ai vedea cum cetatenii maghiari au facut pelerinaj si nu numai la locul omorului ci si in alte localitati , deoarece stiu sa pretuiasca un OM , la noi cu siguranta , daca era un maghiar omorat nu se ducea nimeni deoarece noi suntem in proportie de 90% inumani , nu ne intereseaza de cel de langa noi , dar nu mai vreau sa mai comentez , uita-te in aceste comentarii si o sa te regasesti , din punctul meu de vedere , langa Tavi , si atat .
Florin, poate ca nu m-am exprimat corect. Categoric nu sunt de aceeasi parere cu Tavi. Din contra, mi se pare ca intr-un astfel de moment, familia trebuie oarecum protejata de atata atentie media, iar noi – telespectatorii – nu ar trebui sa crestem audientele unor posturi TV care exploateaza aceasta tragedie. Normal ca autoritatile trebuie sa-si faca treaba, si iar mi se pare normal ca orice om – roman, maghiar, sau de orice alta nationalitate – sa-si exprime condoleantele daca pot… dar nu prin a intarii randurile emisiunilor TV.
In primul rand: nu e un simplu om, un mort ca oricare altul, e un reprezentant al Romaniei in relatiile cu alte state. A jucat in echipa nationala a Romaniei, a cantat imnul, a fost un simbol al romanilor. E un subiect important si, probabil, merita un respect sau o atitudine deosebita din partea autoritatilor statului si a mass mediei.
Pe de alta parte stirile nu sunt creatii artistice, sunt informatii iar reporterul nu e Bacovia, e un culegator/purtator de informatii. De ce trebuie emisiunile de stiri sa accentueze faptele, sa creeze show? Unde e obiectivitatea? Cum poti sa fii obiectiv atunci cand generezi informatia?
este dureros si foarte trist dumnezeu sal odihneasca si noi toti sa nu mai judecam pe nimeni nici pe crainic nici pe tata omul a raspuns la telefon foarte normal in aceasta situatie de tragedie prin care trece era socat altfel nu ar fi putut raspunde si cred ca si dupa cel va inmorminta nu va fii in stare sa realizeze ca la pierdut erea bun sau campion sau ce erea a fost un om a murit poate asa ia fost scris sau sortit toti suntem oameni indiferent da ce functie avem sau ca suntem parinti toti jurnalisti procedeaza asa noi nu suntem obligati sai ascultam se stie ca de acolo isi ia bani si noi toti cum ne facem meseria mai bine asa suntem platiti nu trebuie sa judecam pe nimemi si nu vad un jurnalist indiferent unde ar lucra sai spuna sefului nu fac acest reportaj viata in sine a devenit de neinteles deci satau si ma intreb nu erea mai bine cind eream lipsiti de atita realitate ?de atitea posturi de televiziune care sa ne sufoce .oameni buni toti luptam pentru un salariu in orce domeniu si in orce colt de lume am devenit robori dar tot timpul a fost asa daca nu muncesti nu poti trai si parerea me este ca acel modelator a trait o stare normala la asea o veste si tatal erea normal sa plinga la asa o tragedie asta este parerea mea personala .Dumnezeu sal odihneasca si parintilor sa le dea putere sa treaca peste asa un necaz.
sigur ca e o magarie ce i s-a facut tatalui handbalistului la telefon (intzeleg ca o tanti de la realitatea tv). e vb de cinism. dar tot la capitolul respectiv, pe langa cinism cum e cazul de mai sus, am vazut shi prostie in stare pura la o alta blonda de la voi de la Antena 3 care l-a numit pe saracul om ucis toata emisiunea “Marius”
exact azi se fac 2 ani de cand un prieten bun a murit la 36 de ani. eu am fost cel care a trebuit sa dea vestea familiei lui shi mi-a fost foarte aiurea deshi eram shi eu implicat cu durerea mea, mi-era prieten persoana plus ca vorbisem ultimul cu el la tel dintre cei apropiatzi…..acum ma gandesc la reporterii ashtia care vaneaza lacrimi: cam cat de distorsionat trebuie sa ai sufletul ca sa faci asta? cam ce dracu’ de viatza ai dus de n-ai invatzat sa respectzi deloc oamenii?
@finix shi inca cineva de mai sus in situiatzia asta : bravo ca n-atzi urmat indicatziile din redactzie shi n-atzi mers cu microfoanele la capatul coshciugelor. ar trebui sa mai facetzi ceva: sa ne spunetzi shi care sunt shefii voshtri care va solicitau mizerii de-astea
Intimplarea imi aduce aminte de un reportaj despre un viol, dat de ProTV, in care reporterita o intreba pe fetita violata “si te-a durut?”.
punctul 2. faza asta imi aminteste de un caz din 1995-1996 (parca), in urma unui accident de elicopter un ziarist de la o televiziune s-a dus acasa la sotia unuia dintre cei trei morti in accident. femeia nu stia de tragedie. ziaristul a vorbit despre sotul ei ca si cum ar fi trait, o intreba ce face, etc. iar la un moment dat i-a spus ca sotul ei a murit, iar camera a facut zoom pe fatza ei, pe lacrimile care au ţâşnit… l-am intalnit dupa ani pe idiotul ala si m-am abtinut sa nu-l fac sa-si stearga si el alte lichide de pe muie (faţă).
O magarie, din pacate, lumea jurnalistilor e prea ingaduitoare cu ai lor. Inteleg ca trebuie sa se apere de presiuni ale mai marilor zilei dar intr-un caz ca asta observatia e cu atat mai bine venita. Sanatate !
Din punctul de vedere al jurnalistului si al publicului, a procedat corect: el avea nevoie sa faca rating, publicul de aia se uita la tv, sa vada sange, lacrimi, salvari, maini si capete aruncate pe asfalt etc…… Din punct de vedere moral a facut o mare magarie….pe de alta parte, stim noi ca din cauza muzicii a plans tat’su? da’ si tat’su de ce a intrat in direct la tv daca era doborat de durere? Pana la urma imi dau seama ca nimic nu ne opreste din exhibitionismul nostru: nici macar moartea propriului copil.
Comentez strict postul tau, eu doar am vazut stirea ieri dimineata dupa care nebunia televiziunilor m-a lasat rece si am mutat pe desene animate.
Carmen
Eu una am schimbat canalul de cate ori am vazut ca au tupeul, nesimtirea si lipsa de tact sa puna intrebari parintilor la atat de putin timp dupa ce au avut loc cele relatate…
sunt toal impotriva acestor practici, precum si celor de difuzare a imaginilor de la inmormantari, cu sonor de la fata locului. evident ca se va plange! evident ca cineva va fi devastat
dar cum le-ar parea acestor “cinici” sa isi piarda copilul subit, in urma unei intamplari nefericite si in timp ce nu isi dau seama nici macar cum ii cheama si ce se intampla sa vina cineva sa le rascoleasca sentimentele
mi se pare josnicie si condamn astfel de practici… si le pedepsesc asa cum pot… schimb canalul si nu il revizitez o vreme buna
Eu nu stateam de vorba cu nici o televiziune. Ma scuzam frumos iar daca nu intelegeau ii si injuram in direct… Scurt.
Practica asta a făcut deja istorie în jurnalismul de după 89. A început timid pe la mijlocul anilor 90, iar acum e preferata jurnalelor de ştiri sau a ediţiilor speciale. Se bagă o muzică de te trec toţi fiorii, pe ecran survolează poze ale decedatului, accidentului, etc. Doar doar să te convingă să-ţi suni toţi cunoscuţii pentru a le spune să dea pe canalu’ respectiv. Chestia e că telespectatorii au început să devină imuni, pentru că scenariul e acelaşi indiferent de tragedie, deces, accident aviatic, feroviar, etc. Nici o inovaţie, nimic nou.
“Bă, ăsta nu mai plînge odată?! Ia băgaţi piesa aia, poate-l fraierim pă bietu’ om!” şi după, ăia din regie îşi bagă trei cruci de rutină cu un “Dumnezeu să-l odihnească” murmurat.
Ce nu fac unii pentru a face cateva puncte de rating. Au mai fost cazuri cand dupa un accident de circulatie parintii victimei erau intrebati daca sunt tristi, indurerati…Cat de imbecil poti sa fii sa pui asemenea intrebari?
CNA nu se autosesizeaza in asemenea cazuri?
Aceasta a fost dovada ca goana dupa rating ucide umanitatea. Daca am ajuns sa vindem tragedia ca pe un subiect de maxima audienta inseamna ca incepem sa ne pierdem, intr-un ritm ametitor, sufletul si, in cele din urma, tot ceea ce ne face umani. Ce diferenta este intre un medic care te lasa sa mori pe holul spitalului fiindca durerea si suferinta nu il mai impresioneaza nici macar atat cat sa-si respecte juramantul si un jurnalist care pune pe tava suferintele si durerile oamenilor, in numele audientei? Sunt curioasa ce atitudine are un astfel de jurnalist in fata unei tragedii personale: de pilda, daca i-ar muri copilul injunghiat sau impuscat, ar fi la fel de cinic si de dornic sa-si ofere lumii toata intimitatea sufletului? Eu cred ca cinismul si indiferenta lor fata de suferinta celuilalt izvoraste din altceva: au devenit atat de vanitosi incat nu-si mai dau seama ca si-au pierdut compasiunea in admiratia profunda pe care si-o poarta siesi, in nesabuinta lor de a se crede eroi civilizatori.
Uite asha se erodeaza credibilitatea mass mediei. Itzi dai seama, Vlad, ce o sa se aleaga in cinci-zece ani, cand se va forma o masa critica de oameni care nu vor mai manca presa pe paine? Canci formatori de opinie. Canci moguleala. Canci arogantza de moderator care le stie pe toate mai bine decat Sf. Petru din nori.
Ah, sfanta normalitate. Cand o veni si pe la noi?
:/
poza alb-negru sau color?
Ok Sandra , ma bucur ca am inteles gresit si datorita exprimarii tale , dar efectiv eram blocat de atitudinea lui TAVI , nu pot sa cred ca mai exista astfel de conationali , nu pot sa-l numesc om deoarece asta implica si sentimente umane iar la el sunt lipsa , ma bucur de corectia facuta si sper ca in scurt timp sa adlu ca s-a rezolvat problema ucigasilor , pacat ca un astfel de om cum era Marian se duce in astfel mod , era in floarea varstei , vroia sa se casatoreasca , avea vise , dorinte , idealuri , inca o data Dumnezeu sa-l odihneasca !!!
nu trebuia sa insiste sa-l faca sa planga.
Cand ai asemenea probleme in familie, tragedii care te lovesc personal, nu mai conteaza reporterii , presa, televiziunile..pt ca mediatizarea iti da impresia ca durerea ta este cunoscuta si impartasita de mult mai multi oameni, ceea ce iti da sentimentul ca nu esti singur pe lume – chiar daca numai pe moment..
Cred ca familia respectiva nu considera gresite intrebarile care i se pun pe tema recentei tragedii.
Ca unii jurnalisti/reporteri mai sar calul, e alta poveste insa, in mare, nu cred ca e vorba de intentia de a jigni familia respectiva ci e vorba doar de un fel de “exploatare mediatica”, exploatare care, celor suferinzi le aduce o oarecare alinare, iar reporterilor o oarecare notorietate (de moment)
Nu putem pastra momente de reculegere dupa fiecare telefon, imagine, sau interviu tragic.
Ar insemna sa tacem pana la sfarsitul lumii….
televiziunea e inainte de toate spectacol. in utlimul timp e chiar mai mult – un circ.
Dar de prestatia reporterului Antenelor, la Vezsprem, ( parca tot Cozma se numeste -ce ironie!- ) ce ziceti?! In interviul luat tatalui sportivului cand, intr-o imbecilitate redundanta, mai avea un pic si incerca sa-l convinga pe bietul om, ca prezenta sutelor de cetateni, solidari cu cei loviti de nenorocire, ii vor invia fiul?!
Bun,
si cand te suna nu un jurnalist ci patru, care au si patru regizori in spatele lor, si ti se pun de patru ori aceleasi intrebari si ti se pune aceeasi melodie dramatica tot de patru ori…
Asta era intrebarea care trebuia pusa, dupa parerea mea.
Caci am vazut ieri mai multe imagini, interviuri si lacrimi ale parintilor acestui baiat, cat n-am vazut la nuntile lui Mutu si Chivu la un loc!
Pot sa inteleg ‘goana’ dupa senzational, ca peste o zi subiectul nu mai era fierbinte. Hai sa admit ca aici nu este greseala: faptul ca a solicitat intrarea in direct, pana la urma parintele in cauza nu a fost amenintat sa raspunda. Dar sa manipulezi in halul asta pentru niste “sentiment” este absolut jenant. Cam aici s-a ajuns in presa.
sal vlad. eram pornit sa scriu si eu despre forma aceasta cinica de a mima jurnalismul insa m-am regasit in fragmente din randurile de mai sus si am renuntat. In plus, am condamnat si pe post magaria spre care au alunecat televiziune in general dar mai ales la acest caz.
Eu stau si ma intreb daca rating este numele al doilea al divinitatii pt ca lumea face orice in numele RATINGULUI ( madalin ionescu, capatos, diaconescu etc).
Evident ca nu este niciun temei jurnalistic in categoria “cum va simtiti acum ca fiul/fiica/mama/tata/ a/au murit”. Evident ca mi se pare nesimtita ipostaza in care la nici 3 ore dupa stoarcerea lacrimilor, acelasi jurnalist ar indrazni sa intrebe vreun politician despre moralitate.
Exista solutii? DA. Filtru personal. “Eu nu fac asa ceva!” sau “Noi nu dam asa!”, ar trebui sa se auda mai des in redactii.
Atitudinea asta, lipsita de cele mai elemntare sentimente umane, inhibate de dorinta de a face rating, de a transmite suferinta in direct, de a redeschide rani, pentru ca publicul sa vada sangele curgand, in direct, este proprie multor indivizi care se pretind a fi gazetari.
Asta mi-aduce aminte de un eveniment, la care am fost martor, acum vreo 3-4 ani: venind pe A1 spre Bucuresti, asist live, la explozia pneului unui autoturism care, tocmai ma depasise. Viteza marisoara, autoturismul (Dacia Solenza, parca) face cateva piruete pe autostrada dupa care, sare in canalul adanc de cca. 2m, situat la marginea benzii de urgenta, si-si continua drumul prin papura din canal, inca vreo 15-20 m. Urmeaza liniste si fum ridicandu-se din canal…
Opresc si in timp ce cobor, o rog pe sotie sa sune la 112 si sa anunte accidentul. Iau din portbagaj extinctorul, trusa sanitara si alerg spre locul in care se afla masina accidentata.
La fel a procedat si un barbat de 25-30 de ani, aflat la volanul unui Peugeot 507(cred) argintiu, care rulase in fata masinii mele.
Ajungem la masina accidentata si rasuflam usurati: autoturismul cazuse tot pe roti – in ciuda piruetelor violente pe care le facuse – si toti cei patru ocupanti (plus un catel) erau in buna stare; ceea ce mi se paruse a fi fum, era de fapt, abur, provocat de contactul partilor metalice fierbinti, cu apa de pe fundul canalului.
Ajutam persoanele sa iasa din autoturism, le oferim locuri in masinile noastre, pentru ca era un pic frig si asteptam Politia si Ambulanta.
Dupa cca. 10 min. apare Ambulanta si cei din echipajul de urgenta, incep sa verifice starea celor recuperati din masina. Dupa aproximativ 2 min. apare un autoturism variant (break), Ford cred, in urma caruia venea si o masina a Politiei Rutiere.
Politistii isi incep treaba iar din Ford coboara precipitata o pustoaica bloda, miniona care, in timp ce se indrepta spre echipajul Politiei Rutiere, intreba daca sunt morti. In urma raspunsului negativ dat de noi, care le explicam in acelasi timp, politistilor, ce s-a intamplat, individa insista: “Dar raniti?”. Ii infirmam si prezenta unor rani evidente. Atunci individa, angajata a studioului local, al unui post de televiziune privat, cu acoperire nationala, adopta o mimica dezamagita si ii spune soferului-cameraman, care se apropia cu o camera in brate: “Hai sa mergem, ca nu a murit nimeni!”
Indignat comentez cu voce tare: “Vai de cozonacul vostru! Ce o sa va faceti? Astazi nu aveti nimic pentru !”
Soferul cameraman, imi raspunde plin de talc, privindu-ma cu subinteles: “Aveti grija, aveti mare grija!”
O fi vrut sa cumpar publicitate la postul respectiv, pentru a-mi rascumpara “vina” de a-i fi dispretuit in public?!
Banuiesc ca e vorba de concurenta , nu-i asa Vlad ? Ca in partea astalalta , pe nişa cu păr , profesionalismul este la el acasa . Sunt rau stiu . ORICUM ESTE DE JUDECAT , ORIUNDE , ORICIND SI IN ORICE CIRCUMSTANTE ASA CEVA NU TREBUIA FACUT. Cu respect. plecatdeacasa.blogspot.com
am vazut emisiunea tembela si mi-a adus aminte de o stire urita rau de acum multi ani din iasi. un copil a fost violat si a murit. la inmormintare l-am auzit pe reporterul pro zicindu-i cameramanului: “filmeaza, filmeaza, uite cum se da taica-su cu capul de sicriu. ce imagini misto”.
Nu lucrez in presa si bine-mi pare….Mi-e sila de ceea ce vad/citesc/ascult de cele mai multe ori. Unii ziaristi n-au nimic sfant, n-au nici o limita. Moartea acestui tanar este mediatizata intens si e normal sa fie asa: era un sportiv tanar, cu mare potential, victima unei morti neasteptate si violente. E cumplit ce s-a intamplat!
Dar goana asta dupa audienta, exploatarea durerii parintilor/prietenilor acestui baiat este ingrozitoare. Nu stiu despre ce post de televiziune este vorba sau despre ce ziarist, in schimb ma intreb cum ar fi reactionat domnul/doamna respectiva daca ar fi fost vorba despre cineva drag lui/ei, mai drag decat orice pe lumea asta, si cei din jurul lui/ei in goana dupa senzational procedau cum a procedat el/ea si bagau mai adanc cutitul in rana….
Chiar ma intreb care sunt limitele anumitor persoane din mass media ?!? Compasiune, decenta, respect nu mai au demult. Si nici rusine din moment ce promoveaza personaje sinistre gen Nikita, Sexy Braileanca etc….Oare dorm linistiti noaptea? Pana unde poti merge “ca sa castigi o paine�
Eu sanctionez in felul meu – nu ma mai uit la televizor (cu foarte putine exceptii). Dar, din pacate, nu-i suficient pentru a schimba lucrurile. As vrea sa pot face mai mult.
in zilele noastre parca toti ziaristii au baut dupa andreea marin si dan diaconescu. n-o sa mai treaca mult si o sa transmitem si moartea oamenilor in direct:” d-nelor si d-nilor,iata acum svastita alexandroaie cum isi da ultima suflare doar aici la otv,dupa ce a fost injunghiata in inima ! ce credeti,vor venii medicii la timp pt a o putea salva sau avem noroc si moare in direct ?”
http://opiniiradicale.blogspot.com/
Eu credeam ca jurnalistii romani au trecut demult de faza in care exploatezi la maxim suferinta omului de fiecare data pentru a face rating. Daca mi-aduc bine aminte, acum cativa ani (poate chiar zece) PRO TV-ul a inaugurat genul acesta imund de a face televiziune anuntand o femeie in direct ca sotul ei a murit in accident de avion si apoi filmand lacom reactia. Nu cred ca gresesc, asa s-a intamplat, s-a discutat mult despre asta si cum ziceam, credeam ca am depasit demult momentul..
Din nefericire, se pare ca nu.
Si eu am schimbat postul de fiecare data cand Realitatea a dat imagini cu parintii baiatului plangand in direct, mi s-a parut la marginea umanului. Cum poti sa faci asa ceva?
Si mai presus de toate, pentru ce??
Eu cred ca moderatorul nici nu isi mai da seama ce face in cazurile astea. El e in fabrica, in competitie cu alti 50 de colegi de la alte posturi in acea secunda, prea obisnuit cu ceea ce face ca sa isi mai dea seama de grotescul situatiei. Moderatorul este fie un mercenar indonitocit, fie o javra. Sa faci asa ceva in fiecare zi si sa rezisti trebuie sa ai un sistem de protectie sau sa nu-ti pese. Ceea ce mi se pare sinistru.
Cuvintele sunt de prisos acum…ma uit in jurul meu si observ cum din ce in ce mai multi prieteni imi dispar…DUMNEZEU SA-L IERTE ca era un baiat de milioane.Prietenii si cel putin eu,nu-l vom uita niciodata.
Nu mi-au placut niciodata picioarele cu care presa (nu doar autohtona) alege sa intre in viata unora si altora pentru a-si justfica existenta. Vulgaritatea asta nu se intampla doar in cazuri dramatice, aceeasi lipsa de tact profesionalizata apare si in cazul situatiilor lipsite de incarcatura emotionala, acolo unde se “agita” doar curiozitatea mintii umane (da, e vorba despre cancan).
Ca urmare nu pot aprecia nici incursiunile facute de anonimi cu microfonul in brate in cele mai delicate momente ale unei vieti. E o stoarcere artificiala si ieftina de emotie din partea publicului, care nu mai e lasat nici sa judece contextul. Ni se storc si noua lacrimi, si celor atacati cu camere de filmat si, din pacate, de cele mai multe ori nu exista nicio finalitate pentru acest stres emotional indus.
Acestea fiind zise, ca o acuza la adresa celor ce practica stirismul (chiar daca stiu ca in definitiv asta e menirea acestei profesii), nu pot sa nu observ ca acest tata avea optiunea sa-si rezerve intimitatea tragediei si sa refuze acordarea interviului.
That which you call upon yourself..
Vlad…cred ca depind foarte multe lucruri si de persoana careia ii apartine suferinta aceasta groaznica. Stii si tu ca in foarte multe cazuri cel care ramane sa-si ingroape apropiatul poate foarte usor sa nu raspunda la telefon sau sa ceara intelegere din partea presei. Cred ca s-a observat (si nu o spun deloc cu rautate) ca poate aceasta discutie cu ziaristii a fost una din putinele refulari care i-au mai ramas si domnului Cozma senior. Cine stie…Poate chiar l-a ajutat cat de putin faptul ca a putut sa afle toata tara ce a insemnat fiul sau pentru el.
Si apropo de un interviu care nu a fost in direct… Ai observat reactia lui Cosmin Baleanu? A cerut insistent ca sa nu mai fie difuzate imaginile cu mama lui Marian care plangea.
Trecand peste lipsa de umanitate a moderatorului, este foarte trist ca sunt foarte multi oameni care se uita la astfel de orori. Citind comentariile, am vazut ca majoritatea au schimbat canalul, neputand suporta sa priveasca chinul familiei, stupizenia si cinismul moderatorului. Dar astfel de stiri au totusi audienta …. care or fi oamenii interesati de astfel de stiri? Din ce sunt ei facuti ? Si nu-s putini …. dovada stirile pline de accidente, crime, violuri care aduc mai multa audienta decat orice emisiune decenta.
← Previous Comments
Next Comments →
{ 2 trackbacks }