Am avut o discuţie interesantă cu o colegă de breaslă apropo de incidentul din Piaţa Obor. Ştiţi despre ce e vorba – o echipă de la Protecţia Consumatorilor a luat un grup de presă şi a făcut un control prin magazine. Într-unul, câteva angajate au reacţionat violent şi au dat ziariştii afară în şuturi (la propriu). Imaginile:
Se pune următoarea întrebare: are sau nu presa dreptul să filmeze într-un magazin?
Angajatele (şi, ulterior, administraţia pieţei) au invocat de fapt, chiar cu istericale şi cu cozi de mătură pe spinările cameramanilor, dreptul la proprie imagine şi protecţia pe care le-o asigură spaţiul privat. “Aici e proprietate particulară şi n-aveţi ce căuta înăuntru dacă nu vă dăm noi voie”, s-ar putea rezuma reacţia lor.
Părerea mea e că în cazul de faţă n-au dreptate. Nu e spaţiul privat de acasă. E un spaţiu privat destinat unui serviciu public. Cei care intră în magazinul respectiv nu au nevoie de vreun soi de legitimaţie sau autorizaţie specială – accesul e liber, pentru că se presupune că ar putea cumpăra ceva. Comercianţii oferă marfă iar cetăţenii plătesc pentru ea. Povestea cu spaţiul privat nu intră deloc în ecuaţia asta. Cum adică – cei care dau bani au voie, cei care pot vedea că banii sunt luaţi pentru mizerii nu?
Consumatorii au şi ei drepturi – care, la fel, nu ţin de proprietatea asupra spaţiului respectiv. Printre altele, ei au dreptul să cumpere mărfuri care respectă standardele legale – termen de valabilitate, provenienţă, denumire etc.
S-ar putea spune că proprietarii de magazine au de respectat o lege şi, dacă nu, plătesc pentru asta amenzi şi iau alte sancţiuni din partea unei multitudini de organe de control (Protecţia Consumatorului printre ele). Nu se face vorbire la lege despre prezenţa presei la acţiunile de control, nu?
Nu, desigur, dar întreb: are dreptul publicul să fie informat că un magazin vinde, de exemplu, marfă expirată? Între dreptul la imagine al comerciantului şi dreptul la calitate al consumatorului, unde se stabileşte graniţa?
Care este rolul fundamental al presei? De a informa publicul în mod cinstit, astfel încât publicul să poată lua decizii de orice fel în cunoştinţă de cauză. Respectă presa această lege nescrisă când însoţeşte o echipă de control într-un magazin? Eu cred că da. Poate comercianţilor nu le convine, dar presa nu e în slujba lor.
Bun, ştiu ce veţi spune (unii dintre voi). Că asemenea controale sunt făcute “pentru televizor”, pentru că, după ce pleacă presa, se-nţeleg între ei. Că subiectul e facil şi că-l vedem an de an înainte de Paşti, Crăciun etc.
Poate. Dar nu e vina jurnaliştilor că ANPC îşi face treaba formal sau că ia şpăgi, dacă ia. Când vor fi prinşi, pe inspectorii şpăgari tot la televizor îi veţi vedea, credeţi-mă.
Aşa că, dacă aveţi cumva reacţia asta, “ia mai dă-i dreaq şi pe ziariştii ăştia, că prea-şi bagă nasul peste tot, bine le-a făcut”, vă rog să vă amintiţi de ea la prima intoxicaţie alimentară pe care o veţi face. Şi evident, să fiţi convinşi că nu aveaţi dreptul să ştiţi că un comerciant v-a vândut otravă pe post de iaurt, pentru că o facea din spaţiul lui privat.
{ 48 comments… read them below or add one }
← Previous Comments
Ruxandro, Obiectiv, m-aţi înnebunit cu iaurtul ăsta linkuit aici, iar Akismetul v-a considerat spam. Eu v-am aprobat, dar grijă mare, că Akismet nu iartă
) mai ales că, să vezi chestie, Ruxandro şi Obiectiv, folosiţi acelaşi IP! Va trebui să faceţi o alegere la un moment dat 
Reactia patroanei (sau ce-o fi fost ea) este una fireasca, daca putem tine cont de modul in care magazinul a fost inundat de jurnalisti.
Nu odata am vazut cum jurnalistii se inghesuie sa “prinda stirea” (nu-mi spune ca asta e treaba lor, ca ma jicnesti), mai rau ca pe vremea lui Ceausescu, cand se “dadea” ceva. In astfel de situatii, persoana vizata (in cazul nostru… duduia prototipica pentru mitocania romaneasca) este pur si simplu invadata de jurnalistii care “isi fac treaba” si de intrebarile lor (nu intotdeauna inteligente).
Sincer, eu am o problema cu spatiul personal. Am fost odata pus in situatia in care 10-15 persoane vroiau sa afle ceva de la mine si m-au inconjurat “in stil jurnalistic”. Pana nu am stabilit o distanta confortabila nu am putut comunica cu acei oameni…
Cel mai probabil, duduiei noastre “i s-a rupt filmul” si a clacat. Nu e frumos, nu e elegant, nu e civilizat… dar e omeneste.
Aoleo, dacă şi răcnetele alea au fost “reacţie firească”
) Mă rog, s-a simţit atât de “agresată” că-şi căuta patronul prin telefon, dar na! nu zic că nu te poate enerva un grup de jurnalişti plecaţi la vânătoare în haită.
Şi, oarecum off-topic – să ne ferească Sfântu’ să ajungem la o breaslă compusă numai din jurnalişti timizi, politicoşi şi cuminţi, că ne-am dus cu totul pe copcă.
da, stiu si ca multe piete sunt spatiu privat
totusi, me intriga faptul ca ziaristii nu tin cont de spatiul privat si cel mai grav, nu tin cont de faptul ca si agentii economici au drepturi…
Oare citi din reporterii aia s-au dus acolo sperind ca totul sa fie in regula?Atita timp cit reporterii se duc la un reportaj doar ca sa caute ceva rau sau urit sa nu se mire ca ii ia lumea la bataie.Eu nu mai stiu de cind nu am vazut la stiri si ceva pozitiv.Oricit ar incerca ei sa ma convinga eu nu pot sa cred ca toate vestile sint negative.
Daca ar fi sa ma iau dupa primul instinct, as fi ripostat, nu as fi stat sa iau cuminte cozi de matura pe spinare. Dar cu cit mai agresat (sau in pericol) e cameramanul si/sau reporterul cu atit e mai tare stirea. Vezi inundatiile de anii trecuti cind echipele umblau cu barca cautind subiecte, iar oamenii erau salvati, dar echipele de stiri indurau niste conditii mizerabile, doar ca sa faca reportajele alea. Vlad, trebuie sa stii despre ce vorbesc, ca esti in bransa.
Cit despre magazinele cu pricina, nu va obliga nimeni sa cumparati, nici un fel de marfa din nici un fel de loc pe care nu-l considerati sigur.
Nu vreau sa fac apologia supermarketurilor, dar marfa ambalata de catre firmele producatoare, care se afla la vinzare pe rafturi, are macar un termen de valabilitate, pe cind marfa pe care o vind oamenii astia la piata, indiferent ce-o fi, carne, brinza, smintina, whatever, nu are nici un termen de comparatie. Te uiti la vinzator si evaluezi daca e cinstiti cind iti spune ca marfa lui e proaspata, ca n-o fi nici unul prost sa zica ca nu e .
Si ca sa schimb subiectul, nu vreau sa accept schimbarile stupide din limba romana scrisa/vorbita pe care a trebuit sa le inghitim, doar ca asa a considerat academia. In loc sa simplifice scrierea/vorbirea, oamenii astia nu fac decit sa o complice. Niciun, sau nici un, who the fuck cares???? Nu-i destul de complicata gramatica limbii romane, trebuie s-o facem si mai si?
Eu cred ca engleza, este cea mai eficienta limba.
Pot sa aduc argumente, dar probabil lumea stie despre ce vorbesc. Daca nu, sa ma contrazica, dar nu sa nu-l invoce pe Eminescu, ca au si ei destui poeti nepereche/neintelesi, sau mai greu, Shakespeare, a.s.o.
Mişto ţară e România asta. Am auzit că acum se dă cetăţenie mai uşor.
Acelasi IP nu inseamna aceeasi persoana neaparat, sper ca stii asta!
Am dat de link navigand pe net, abia acum:)
← Previous Comments