Spre uluirea mea, am aflat că există în România un sat numit chiar aşa, “Petreanu”. L-au descoperit colegii mei de la Reporter Special, în documentarea pentru o anchetă pe tema şcolilor de ţară. Iată:
Echipa a chicotit pe înfundate auzind că e greu să ajungi la Petreanu, că viaţa-i grea la Petreanu, că nu prea sunt de nici unele la Petreanu – şi tot soiul de alte plângeri asemănătoare pe care, ca să fiu foarte cinstit, eu unul le-am mai auzit pe vremuri (e adevărat, într-un alt context). Eh, aşa e lumea, cârcotaşă.
Dragi săteni, priviţi partea bună a lucrurilor – măcar aveţi site.
{ 12 comments… read them below or add one }
Îţi dai seama cât trafic îţi aduce google îngrămădindu-i aici pe toţi ăia care vor să afle ce mai e nou pe la ei prin sat! It’s a goldmine, I tell you.
fa un flowchart cu arborele genealogic cum ca acolo ar fi “descalecat” bunicu’, latifundiaru’, si revendica-ti mosia; chiar daca nu ti-o da, mai faci reclama la blog, mai castigi cititori. se cheama “exposure”.
Fusese – deci aşa se explică
Zamolxis – îţi dai seama, dacă mă duc acolo, şi mai vin şi de la televiziune, tot satul o să ştie că problemele s-au rezolvat!
Cine ştie din ce neam de moşieri te tragi
puteai sa-i pui si o harta, sa stim cum ajungem la tine
Ala-i sat de fitosi, numai cu gipanul ajungi daca te apuca ploaia pe drum.
Daca descoperi si “Amar de zi” , esti mare !
Cred ca-s mandri tare cei din sat mai ales canu au net sa vada siteul
))
Semnul ăla cu Petreanu parcă ar fi cel cu “Nowhere” sau ceva de genul, adică la buhuhu. Şi chestia aia de pare a fi un drum (dacă ai destulă imaginaţie)… Îmi dau seama ce-i de bieţii oameni.
De, io stiu dac-o fi dã bine? Mai stiu io pã una Elena, sh-un sat pã care-l chema ca pã numele ei dã fatã… si n-a fost deloc bine, pentru ea, nu pentru sat.
Si eu am un sat cu numele meu in Prahova