Nu poţi să nu iubeşti Franţa – şi, mai ales, acea parte a Justiţiei franceze care a decis că distracţia şi amorul liber sunt treburi atât de serioase încât merită întreaga protecţie a Codului Muncii.
„Curtea de Casaţie (instanţa supremă – n.m.) a hotărât că participarea la o emisiune tv reality poate fi asimilată cu un contract de muncă. Prin aceeaşi sentinţă, Curtea a condamnat TF1 Production la plata unor despăgubiri consistente către foştii participanţi la programul ‘Insula Tentaţiilor’” – transmite France Presse.
Emisiunea propunea celor selectaţi „să-şi pună dragostea la încercare” timp de 12 zile, pe o insulă exotică, printre croaziere pe yahturi luxoase, cine cu şampanie şi caviar şi, nu-i aşa, varii tentaţii din foarte imediata apropiere (se ştie că spaţiul pe un vas, fie el de lux, nu e niciodată îndestulător). Deşi nu cunosc formatul, pot presupune că acela/aceea care se dădea la un hâţa-hâţa sub cerul sudului tropical zbura înapoi în Franţa Continentală (la economy, ca să-i fie învăţătură de minte) şi nici nu lua nici un ban.
Ei bine, Curtea de Casaţie a casat nedreptatea.
La aflarea sentinţei, directorul TF1 Production s-a mirat: „în această emisiune, editorul de montaj montează, redactorul scrie texte, dar participanţii n-au altceva de făcut decât să iasă la agăţat şi să se distreze cât pot. Nu-mi imaginez cum această activitate poate fi considerată ‘muncă’„, a spus el, oarecum năucit de implicaţiile deciziei.
De cealaltă parte, unul dintre avocaţii acuzării a descris sentinţa ca pe o îndreptăţită răzbunare: „de-acum înainte, firmele de producţie tv nu vor mai putea dispune 24 de ore din 24 de participanţi, timp în care-i puneau să facă orice le trecea prin minte” – şi se ştie că producătorii de televiziune pot avea minţi deosebit de creative, mai ales când au de filmat cupluri tinere în decoruri exotice.
Sentinţa are consecinţe profunde – dar, dincolo de cele privind industria tv, eu aş vrea să remarc una anume: părerea mea este că, astfel, mostra de înţelepciune populară (pardon) „şi futaţi, şi cu banii luaţi” capătă un cu totul alt înţeles – cu totul opus faţă de cel iniţial, dacă-mi permiteţi.
Deci slujba de vis există. În fond, ştiţi cum se spune – dacă-ţi face plăcere, nici nu simţi că munceşti.
7 comentarii Adaugă comentariu
Povestea-i super-mişto! Şi, sincer, sunt de partea Curţii de Casaţie. Pentru că una e să ieşi la agăţat în privat, şi satisfacţiile să fie un posibil huţa-huţa sau o vizită la dermatolog, şi alta e ca o televiziune să câştige un purcoi de bani făcând din viaţa ta privată o marfă. Că despre asta este vorba în emisiuni de acel gen.
Şi eu sunt de partea Curţii, dar cred că din cu totul alte motive 🙂
In orice slujba vinzi ceva – puterea bratelor, puterea mintii, vocea, dexteritatea, trupul. In reality shows participantii isi vand confidentialitatea in timpul cat sunt filmati. Ce-i drept, multi fac asta gratis – vezi Maury Pauvich, Jerry, etc.
ok, lasati filosofia, cand si unde se mai face chestia aia cu yahturi si caviar?…
Asta ziceam şi eu, Writeman, să meargă Gh Ctin la Zamolxis pentru oareşce filosofie şi să ne vindem noi pe-un contract capitalist de muncă la gagici, yachturi şi şpriţ 🙂
„And the labor of our body and the work of our hands properly belong to us. So, when one picks up acorns or berries, they thereby belong to the person who picked them up.” din Stanford Encyclopedia on John Locke
http://plato.stanford.edu/entries/locke/#HumNatGodPur
In noile conditii, sã te tii buluc de cereri. Ceea ce va duce negresit la shpagã pentru angajare. Conform nevoilor angajatorului, shpaga se va da în bani si în naturã. Banii merg la patronul postului, sã-i mai acopere din pagubã, iar natura la cei cu angajãrile.
In acest fel, expresia „si fututi, si cu banii luati” revine la vechiul înteles.
Ar mai fi un mic amãnunt, shpaga în naturã este perceputã exclusiv de bãrbati.
Petrecere frumoasã, @abstract writeman si @Someone.