Mă întrebam azi, aşteptând la o casă dintr-un mic magazin, cam cât de jos ar trebui să coboare un preţ pentru ca o persoană să renunţe, totuşi, la un principiu corect în sine. N-am greşit, sună paradoxal dar face sens, veţi vedea.
Deci aşteptam să plătesc – era o fată nouă la casă, cu unele dificultăţi de adaptare. Fără cash în buzunar, voiam să folosesc cardul, dar am realizat că va dura cam mult cu debutanta, aşa că am lăsat o altă cumpărătoare înaintea mea. Avea un singur obiect în mână – o pungă de cartofi prăjiţi. M-am gândit că un strop de amabilitate n-are cum să strice.
Doamna a întins pachetul, fata de la casă i-a citit codul de bare şi i-a spus: 4.30.
- Cum adică 4.30, a replicat doamna, că la raft e doar 4 lei.
- Mie aşa-mi arată, 4.30.
- Nu, scrie 4 lei, atâta şi plătesc.
Impas. Evident că doamna cu punga de chipşi avea dreptate, dar nici fata de după tejghea nu părea vinovată, şi nici nu ştia ce ar fi putut face. Nimeni nu dădea înapoi. A urmat un mic război poziţional şi un dialog oarecum înţepat. A fost chemată şefa, evident, au plecat tustrei prin magazin, la verificări, s-au întors fără şefă, probabil rămasă la investigaţii suplimentare pe sub vreun raft, au reluat dialogul, în aceleaşi două idei – dacă atât scrie, atât trebuie să şi plătesc + da, dar la mine aşa marchează, o fi o eroare la raft.
Am avut tentaţia să plătesc eu diferenţa, numai să se termine. Ştiţi, eu eram cel care îi oferise locul ca să n-o fac să aştepte inutil, şi acum ea mă ţinea în loc pentru un rahat de 30 de bani. Am vrut să arunc o fisă de 50 de bani, dar m-am abţinut, mi s-a părut că ar fi jignitor faţă de doamna cu cartofii. În fond, ea avea dreptate. Pe de altă parte, zău, aşteptam deja de 5 minute şi chiar aş fi vrut să scap de acolo, chiar şi cu preţul (uriaş) a 30 de bani daţi degeaba – şi foarte neprincipial.
Am plătit până la urmă cumpărăturile mele înaintea femeii; s-a retras în aşteptarea deznodământului.
Am văzut-o ieşind după alte 5 minute. Ştiţi ceva? N-avea nimic în mâini, nici o sacoşă, nici un pachet. Nu cumpărase, rămăsese la principiile ei – încă o dată, corecte în sine, dar cam nerealiste în cazul de faţă.
Ce aţi fi făcut în locul ei? (eu, recunosc, aş fi plătit şi nu m-aş mai fi întors)
{ 57 comments… read them below or add one }
← Previous Comments
Nu sint oblgata sa platesc lenea si uitarea altora, adica a celor care trebuie sa verifice preturile si sa le coreleze raft/casa. Asadar, nu plateam cei 0,30 bani. Nu pentru ca nu aveam, ci pentru ca atita ingaduinta duce la repetarea greselilor. LA “Mega Image” pe Brincoveanu mi s-a intimplat sa nu inteleg prea bine din ceea ce imi spunea o fata de la casa ; e mult spus “spunea”, fata avea un “defect” de vorbire, injumatatea cuvintele dupa tipicul graiului de mahala, plus ca le azvirlea, cuvintele ei erau latrate, nu vorbite. Plateam cu tichetele de masa si incerca sa-mi spuna ca trebuie sa mai cumpar ceva de 0,30 lei, iar eu am rugat-o sa repete. Replica domnisoarei a fost: “Daca esti surda cocoana, nu pleca la cumparaturi!” Am ramas perplexa, eu o rugasem, dar dupa un timp mi-am revenit si am admonestat-o la fel cum vorbea ea: ” Domnisoara, creierul meu percepe vorbirea articulata, nu latrata!” dupa care i-am tras o injuratura de mama si tata cu toate oraganele lor de reproducere cu mentinuea sa nu mai faca un animal ca ea. Pur si simplu “cocoana” din mine a refuzat sa mai fie civilizata. Citeodata este necesar.
jenanta situatie.
, sa verifice preturile, pt orice eventualitate si “presupus control opc” 
aprox 1 leu era diferenta. iau cutia cu pastilele respective in mana si ma uit, sa vad daca ea are pret. avea. si pretul scris era cel cerut de farmacista. de ce aveau 2 preturi, de ce in raft scria una, si pe cutia cumparata de mine alta, nu stiu. probabil erau din stocuri diferite. 
eu personal, decat sa fac tam-tam si atata teatru , tinand cont de diferenta infima de pret ( 30 de bani !!!! ) , scoteam banii din buzunar, plateam, intreband cu cat se poate de multa amabilitate in glas de ce pe raft e cu totul un alt pret. si le-as fi sugerat cu un iz de amenintare in glascior
la urma urmei, casierita nu era vinovata…
si femeia avea dreptate in felul ei. dar totusi, daca pe raft scria 4,3 lei, nu cumpara??? pe ea ce a deranjat-o, faptul ca “o fraierau pe fata” ?
eu o data am mers la o farmacie sa iau nush ce medicamente. si pe raft erau cu un pret. merg si cer la farmacista, si imi cere o suma mai mica decat pretul de pe raft
in plus, in hipermarket-uri sunt diverse produse, cu diferite preturi. si daca nu citesti cu atentie eticheta si marca produsului pe care-l cumperi tu, s-ar putea sa te “inseli singur”. pt ca e posibil ca produsul mai ieftin la care te-ai infipt sa-l cumperi sa nu mai fie pe raft, si tu , bineinteles, nu tii cont si de restul etichetelor cu preturi. ajungi la casa si platesti mai mult si te-ntrebi de ce si-ncepi sa zici: hotii, te fura pe fata. nuuuu, te furi tu singur.
poate ca si in cazul doamnei, cam tot asa au stat lucrurile…cine mai stie
Azi mi-am cumparat aspirator:
Adica matematica nu-i numai una? Or fi mai multe? 
Drumul la magazin – 20 minute.
Alesul aspiratorului – 7 minute.
Intocmirea facturii si plata la casa – 40 de minute – pentru ca domnuca de la magazin avea o metoda inedita de a calcula pretul final (beneficiam de o reducere de 15% si asta a dat-o total peste cap).
Diferenta dintre suma ce mi s-a cerut si cea pe care trebuia sa o platesc in realitate era de 7 lei. Si i-am explicat doamnei ca NU pentru cei 7 lei ii atrag atentia asupra faptului ca este ceva in neregula. Ci pentru ca nu mi se pare normal ca pe raft, langa produs, sa scrie “-15%” si ca dumneaei sa imi argumenteze ca “noi nu calculam cu minus, noi calculam cu impartit” si ca astfel eu sa nu beneficiez in fapt, integral, de acea reducere.
Sunt convinsa ca si de acum incolo doamna mea va calcula “cu impartit” toate preturile reduse. Prea putina lume va sta sa o verifice.
De multe ori folosim ca paravan apararea unor principii pentru a ne camufla lacomia, prostia, vederea obtuza ori comoditatea, ca sa nu zic lenea de a gandi. Suma derizorie din poveste arata ca femeia nu un principiu a aparat ci era doar inceata la minte altfel ori renunta in prima clipa ori isi apara principiul pana la capat si pleca cu marfa cumparata la pretul de pe raft. Despre vanzatoare ce sa mai zic? Unii mai batrani poate isi amintesc vremurile cand vanzatoarea stia pretul tuturor produselor si le introducea manual in casa de marcat sau cand socotea ea pretul si nu cantarul electronic…
@ limpede
alter ego?
invectivele sunt chiar cea mai mare placere a ta (ca s-o citez pe ‘defuncta’ raduleasca’)? sau si mai bine: invectivele sunt chiar cea mai buna replica a ta?
hai ca se poate mai mult! depaseste doar acea…comoditate de care aminteai in postul tau!
errata:
ca s-o parafrazez pe raduleasca – campania cu pricina era cu fumatul.
@luminita daca ar fi locul potrivit si discutia ar fi ontopic te-as invita sa dezvolti. Ce invective, ce alter ego? Nu cumva ma confunzi?
Daca nu putem sa le zicem verde in fata ceea ce gandim si simtim nesimtitelor de Ridzi, Udrea, EBA si altor asemenea aratari, ne luam si de casiera care ne taxeaza alt pret fata de cel de raft. De fapt, este veche povestea cu preturile in hypermarketuri, afara e vopsit gardul inauntru-i leopardul….Ca eu pe madamele Ridzi si Udrea le-as cauta un pic pe la gatlej, ca sa nu mai zic de cei care ne-au bagat sclavi cu imprumutul de 20 de miliarde sa umflam sacii bancilor straine…..
@ luminita:
1.nu cred ca intelegi cum functioneaza o gestiune de genul hyper-market…pretul este marcat pe casa, nu castiga angajatii, se adauga in contabilitate, se plateste impozit, etc.
2.”opinia publica” e in moarte clinica in primul rand din cauza ipocriziei ei, apararea unor “principii” de multe ori vetuste sau total impractice, la care oricum nu adera cu adevarat. nu cre’ca “fiat justitia, pereat mundus” a fost supus la vot….:) Votul “mundi”-lui, adica. Din cauza asta gaunosenia a tot ce ne inconjoara: Vorbe condamnate sa ramana vorbe, pentru ca tintesc muuuult prea sus. Si noi stim asta, dar ne prefacem ca ii credem, ca s’avem de ce carcoti. Apropos de angajatii “catei”, din tara unde “s-a ajuns sub orice critica”…ai vazut cum e in alte parti? nu vorbesc franta, spania, austria, locuri ultra-vizitate de turisti. Eu am avut cateva experiente nefericite la mc-urile din ny. Emigranti care nu vorbesc bine, efectiv nu poti sa-i intelegi, etc. Nu la frica de’a vorbi sau iesi in evident m-am referit, ci la “furia proletara” care linsa un pensionar ca dosise 3 sticle de ulei.
@cristi
1. ai dreptate intra in contabilitate. ce nu stii tu este ca acea diferenta se constituie intr-un fond ce reprezinta ulterior prime pt angajatii ‘merituosi’ – in magazinul cu vanzarile cele mai mari se recompenseaza responsabilii de raion cu vanzari ‘fruntase, sefii de tura, seful/sefa de magazin cu acesti bani. cu cat “fondul” e mai mare cu atat mai bine. sau cel putin asta se intampla pe vremea cand am lucrat eu la mega (la sediul central, in calitate de marketing assistant), cand manageriatul mai era inca detinut de greci iar grupul delhaize cumparase 51% din actiuni. si cum la noi la romani news travel fast, nu cred ca modelul e localizat doar in mega (ma refer la destinatia banilor, caci diferentele dintre preturi le-am vazut deja cu ochii mei).
2. ce pot sa spun, fiecare are dreptul la opinia sa si tb sa respectam opinia celuluilalt – desigur putem sa o combatem civilizat si de preferat, cu argumente. acum ambii ne-am expus convingeri personale, observatii personale – eu, tb sa spun, ca inca mai cred ca nu e doar gura de roman si ca nu ipocrizia se ascunde in spatele inertiei de care sufera romanul.
precizare: nu stiu pe cine citezi cu “s-a ajuns sub orice critica” dar nu sunt cuvintele mele – probabil ai facut un colaj cu un alt post.
experientele in strainatate pe care le-ai avut te-au determinat sa situezi, intr-un top, serviciile din marketurile din ro mai presus de cele din aceste tari? scuza-ma dar ma minunez..
iar in final, chiar nu stiu despre ce vorbesti cu pensionarul linsat ca “dosise 3 sticle de ulei” – si inca “la televizor” cum zici tu in postul initial. comunistii au omorat oameni dar nu imi amintesc sa fi fost impuscat cineva pt un furt marunt si difuzata executia la televizor.
negociam, bre… ofeream 4,15
Imi place de doamna cu chipsurile. Marturisesc nu numai ca si eu as fi facut la fel, ci si ca am facut la fel de multe ori. Mi s-a intamplat si ca cu un cos plin cu produse, pentru un produs care avea alt pret la raft sa renunt la tot cosul. Eu cred insa ca aici nu e vorba doar de etica, de principiul in sine, de faptul ca “atat scrie eu atat platesc” ci si de sau mai ales de atitudinea celui care iti vinde marfa, prin reprezentantii sai, casieri, sefi de raion etc. Atitudinea de tipul “ce vina am eu dom’le ca softul zice alt pret? ce eu l-am facut?” sau cea de tipul “fac si eu ce mi se spune, nu fac eu regula” si altele asemenea, care fac cumparatorul sa se simta jignit, ofensat si pe buna dreptate. Sunt convinsa ca daca casiera sau sefa de raion si-ar fi asumat greseala doamna s-ar fi gandit de 2 ori inainte sa plece fara chipsuri. Oamenii sunt dispusi sa accepte ca oricine poate gresi si chiar sa ierte greseala unui vanzator sau casier, dar nu sunt dispusi sa accepte ca magazinul sau societatea vanzatoare sa isi bata joc de ei, prin casieri si vanzatori, spunand ca nu e vina lor, de fapt transmitand ca le este indiferent ca au facut o greseala.
Interesant comentariul lui Rosoiu. Eu asa as face, daca scrie mai mult pe raft as oferi pretul de pe raft. Mi se intampla sa corectez vanzatoarea si in sus, nu doar in jos, mai ales la alimentara, si nu de putine ori afli ca era o promotie si ca nu e afisata la raft. Personal marturisesc ca nu imi place sa fac cumparaturi in marile hypermarketuri si prefer magazinele mai mici, de cartier, care nu fac parte din mega lanturi internationale, in primul rand datorita atitudinii. Cu cat distanta dintre patron si client este mai mica, cu atat creste calitatea relatiei dintre acestia, si atitudinea fata de cumparator este net superioara. Un magazin de marimi normale, care nu e “afiliat”, nu prea isi permite sa trateze clientii cu indiferenta sau aroganta si se cam ocupa de educatia vanzatorilor si casierilor in acest sens. Nu de putine ori patronii din astfel de magazine participa la actul de vanzare, si nu ma refer aici la micile chioscuri. Inteleg in acest sens ca relatia dintre cumparator si vanzator trebuie sa fie una cinstita, asa ca eu as corecta vanzatoarea si daca mi-ar cere mai putin la casa decat scrie la raft.
anii trecuti – deh, eram si eu mai tinar
, ii cam plimbam pe aia de la carrefour ploiesti prin magazin (si nu numai pe ei, dar acolo mi s-a intimplat de multe, multe ori)… chiar ma enervau: 1) nesimtirea ca “seful de…” (ma rog, una/unul mai curatel) arunca vina pe clienti – “le ia lumea si le amesteca, nu le mai pune la loc” (partial adevarat, totusi) si 2) diferentele, nu mari neaparat, dintre pretul de raft si cel de la casa (”n-au apucat fetele sa schimbe preturile, domnu’ “)… acum… acum am aceleasi principii, doar ca ii las in ce vreti voi si “nu ma mai omor” pt faptul ca mai pun citiva bani sau citiva lei si nu modifica si pretul de raft… ps: oricum la cita nesimtire si dispret e fata de cumparator, in toate carfururile, osanele, selgrosurile, realurile, peniurile etc, chiar ca aia citiva bani/lei te gindesti ca i-ai lasat pt luminari/colaci/etc (ce-ti trece prin cap in momentul ala). pa!
lucrez intr-un hypermarket in pozitie de middle management. astfel de greseli provin din nepasarea omului din schimbul de dimineata sa schimbe pretul la raft (lucru sanctionat in momentul in care se descopera), din erori de sistem (nu s-a tiparit pretul – la 500 de preturi de schimbat uneori nu observi lipsa unuia singur) sau din neatentie – nu gasesti produsul la raft ca sa-i schimbi pretul.
sunt de acord sa ai principii – si eu am. dar cand ma duc la magazin sa cumpar o cola de ex, stiu ca pretul unui pet de 0.5 l e undeva la 2-2.5 lei. bun. la raft sa zicem ca e 1.99 si eu zic “foarte ieftin!”. ajung la casa si platesc sa zicem 2.2 lei… ce fac? achit. de ce? eu am cumparat produsul in sine. si nu din cauza ca era ieftin, ci pt ca imi era sete. sa zicem ca ma duc iar la cumparaturi, trec printre rafturi si imi atrage atentia un tricou foarte fain care e numai 15 lei. il iau, ca e ieftin. ajung la casa – pretul e 25 lei! cacat! il las vanzatoarei si ii atrag atentia politicos (ca asa m-a invatat mama acasa 7 ani si mai bine de zile, ca e civilizat sa vorbesti frumos, fara sa urli ca sa te auda toata lumea) ca pretul de la raft e mincinos.
asta e diferenta. daca as umbla 2 zile sa vad unde e cel mai bun pret la un frigider, l-as gasi intr-un supermarket si cand as da sa achit produsul as vedea ca e mai scump cu 10%, atunci m-as enerva. asta inseamna ca m-au tras pe sfoara.
acum, cei care cred ca hypermarketurile fac o groaza de bani vanzand pufuleti cu 10 bani mai scump, se inseala. cate buc se vand dintr-un produs pe zi? exceptand coca-cola, banane si alte produse care au vanzare in cantitati uriase (si unde rar veti gasi diferente de pret), din celelalte produse se vand cam 100 pana la 300 de buc zilnic. 300 x 50 bani = 150 lei. la o vanzare de cateva miliarde de lei zilnic(!) calculati voi procentajul cu care s-au imbogatit. si asta nu se intampla zilnic, nu incercati sa-mi calculati cat face pe an. in plus am calculat folosind cifra de 300 de buc. poate din chips-urile alea se vand 20 de buc pe zi. hai 50.
cat despre cei care fac scandal pentru “principiile” lor de… 30 bani… ma scuzati. voi la locul vostru de munca sunteti fara greseala? puri? vorba lui jesus: “cei fara greseala sa arunce primul piatra.”
si am scris toate astea pe un ton calm, relaxat, de la un om care stie ca lucrul cu oamenii e cel mai greu. fiecare din cei 6000 de clienti zilnic are propria lui personalitate, la care trebuie sa te adaptezi instantaneu.
aaa… inca ceva. luati 1000 de produse din raft, aleatoriu, si vedeti la cate din ele pretul e gresit. calculati procentajul. dupa aceea faceti un calcul la aprox 30.000 de produse dintr-un hypermarket… si veti avea imaginea unor greseli omenesti, nu intentionate.
eu am in echipa mea un om a carui treaba e sa verifice zilnic corectitudinea preturilor de la raft. gasim si greseli, pe care le reparam imediat, nu inainte de a le nota si trimite mai departe intr-un raport saptamanal directorului de magazin. care, in functie de procentajul lunar de greseli, ia masuri. de obicei insa, procentajul e sub 1%. ceea ce inseamna greseala omeneasca…
p.s. de asta a ramas si acea sefa la raft. sa gaseasca un om de pe raion caruia sa-i atraga atentia ca pretul de la raft e gresit si trebuie schimbat. lucru care sunt sigur ca s-a intamplat.
1. Pentru preţurile diferite sunt vinovaţi angajaţii care ar trebui să le schimbe, nu casierii. Degeaba te cerţi cu casierii, ei ştiu doar să încaseze banii.
2. Şefii sunt de asemenea vinovaţi că nu iau măsuri împotriva angajaţilor care nu-şi fac treaba pentru care sunt plătiţi.
4. Dacă diferenţa de preţ e mică, nu comentez. Doar n-o să merg la alt magazin pentru 30 de bani, am alte lucruri de făcut. Dacă aş fi pensionară aş avea timp berechet să refuz marfa şi să caut în altă parte, dar nu sunt.
5. Cei mai mulţi nici nu ştiu că au plătit mai mult; când suma ajunge la 80-100 lei nu mai calculezi exact înainte să ajungi la casă, aşa cum am făcut eu la Kaufland când am plătit 10 lei pentru o cremă care avea etichetă de 5 lei. Culmea, erau două sortimente de cremă pe raft, unul cu 5 lei, altul cu 10 lei, şi nu erau amestecate deloc (deci nu se poate da vina pe clienţi). Mi-am dat seama doar când am ajuns acasă.
Pe mine mă enervează cel mai mult casierii şi angajaţii de pe raioane, pentru că îşi opresc marfa care este anunţată că ar fi la reducere. De multe ori aud că nu-ştiu-ce legumă e 3,99 lei, iar pe raft nu e nici urmă, în condiţiile în care eu sunt în locul acela chiar atunci când se anunţă reducerea.
P.S. Cei care plătiţi cu cardul, nu ştiţi că orice tranzacţie se poate anula de pe aparat? Este un meniu numit Anulare, care îţi cere să tragi cardul din nou, bagi PIN-ul şi se anulează. Pe chitanţa normală scrie mare VÂNZARE, iar pe cea anulată scrie ANULARE. Nu vă mai lăsaţi fraieriţi de casierii care vor să vă jecmănească, să vă bage produse pe gât pentru diferenţă sau pe care pur şi simplu îi doare undeva să citească instrucţiunile de utilizare ale aparatului sau procedurile de la locul de muncă. De ce să muncească în plus, săracii de ei, când fraierul poate să cumpere de diferenţă (asta în cazul în care omul îşi dă seama că sumele nu corespund)…
← Previous Comments
{ 1 trackback }