A trecut aproape neobservată de presa naţională, săptămâna trecută, una dintre cele mai clare explicitări ale corupţiei din administraţia românească.
Un lider local al PDL Olt, Valeriu Matei, a cerut partidului 10 mii de lei, bani pe care i-ar fi plătit în schimbul numirii sale ca director al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din judeţ. Alături de alţi pedelişti din Olt, dl. Matei a rămas fără sprijin politic ca urmare a neîndeplinirii unor obiective electorale – ca atare, a demisionat de la DADR, dar cu scandal.
Mecanismul expus de politicianul nemulţumit e de o simplitate cutremurătoare: organizaţia locală a partidului ar fi licitat, pur şi simplu, funcţiile din “serviciile deconcertate” care au revenit PDL. La Poştă, directoratul costa 5.000 de lei; la DADR, 10.000, însă doar intrarea. Până în toamnă, înaintea prezidenţialelor, directorul Matei trebuia să mai contribuie cu 30.000 şi cu încă 50.000 până în 2012 – se înţelege că fără chitanţe, bani negri, neimpozabili. În plus, el trebuia să-şi folosească influenţa pentru a strânge voturi pentru partid în anumite zone.
De unde să fi plătit dl. Matei aceşti bani? Putem presupune că nu din salariul de director, pentru că acesta nu depăşeşte 3.000 de lei lunar. Putem presupune, în egală măsură, că banii ar fi venit din aranjarea unor contracte şi din traficul de influenţă subînţeles în urma ocupării unei funcţii de acest gen în judeţ. Însuşi dl. Matei a recunoscut că nu prea-şi pierdea vremea pe la Direcţie – “două, trei ore pe zi, dup-aia în teritoriu, cu munca de partid”.
Uluitoare, în interviul luat dlui matei de colegii mei de la News Magazine A3, era candoarea fostului director pe parcursul explicaţiilor date. Din studio se transmitea o discuţie aiuritoare, în care jurnaliştii făceau pauze de mirare iar intervievatul se mira de surpriza interlocutorilor. Cumpărarea de funcţii, ocuparea lor pe criterii politice, fără nici un proiect, deţinerea funcţiilor doar de faţadă, fără muncă şi fără idei, preeminenţa interesului politicianist faţă de preocupările comunităţii – toate acesta i se par dlui Matei naturale ca aerul respirat în timp ce vorbeşte.
Fostul director al DADR Olt este expresia pură şi dură a neo-totalitarismului lucrativ care domină România.
În urmă cu 20 de ani, nu puteai promova dacă nu erai membru de partid. Era plină fabrica în care lucram de ingineri talentaţi care frecau menta prin câte vreun birou, în timp ce carnetul roşu propulsase tot soiul de incompetenţi pe la şefia atelierelor, secţiilor şi fabricii înseşi. Condiţia de apartenenţă la PCR în loc de condiţia de competenţă pentru promovarea specialiştilor a fost cea mai sigură cale spre falimentul sistemului – şi spre sărăcirea ţării.
Ce diferit acum? Păi şi acum, ca şi atunci, prin lege, funcţiile de directori se acordă numai membrilor partidului de guvernământ. Dar nu e suficient. Prin lege nescrisă, ei trebuie să dea şpagă zeci de mii de lei, suplimentar, ca să ocupe funcţia. Şi, ca o a treia condiţie a dezastrului naţional, principala lor loialitate şi obligaţie este nu faţă de comunitate, ci faţă de acelaşi partid, căruia trebuie să-i aducă voturi şi bani în plus, cu ajutorul cărora să fie organizate noi operaţiuni de ocupare a României.
Sistemul însuşi cerne eficace coruptibilii de cinstiţi. Intră doar cei dispuşi să dea şpagă. Firesc, aceştia vor recupera pe aceeaşi cale, a corupţiei, taxa de numire. N-are rost să ne mai mirăm că administraţia e coruptă, când doar corupţii pot ocupa poziţii de decizie în sistem. Aceste partide sug, jupoaie şi sufocă ţara programatic – iar infecţia aceasta s-a întins atât de mult, încât este deja o septicemie.
Impotenţa societăţii civile este lovitura de graţie. Din multitudinea de fundaţii, asociaţii şi organizaţii civice, una nu s-a gândit să conteste legea numirilor politice la Curtea Constituţională. Cât despre “opoziţie”, în afara unor proteste de televizor, nimic – în fond, mai devreme sau mai târziu, va ajunge din nou la guvernare, deci în preajma sursei de bani, influenţă şi putere.
UPDATE: doamnelor, domnilor, am descoperit că există, totuşi, o sesizare împotriva “legii deconcentratelor”, depusă la Curtea Constituţională de către PNL şi UDMR, depusă vineri, 26 iunie. Sesizarea va fi dezbătută miercurea aceasta, pe 8 iulie. Iată, courtesy Mediafax:
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – [...] “În textul sesizării, depusă de liberali la Curtea Constitutională, printre criticile de neconstituţionalitate aduse acestui act normativ care a fost emis cu singurul scop de a repolitiza complet structurile deconcentrate ale ministerelor, aducându-se astfel prejudicii grave calităţii actului de administraţie publică din România, prin reintroducerea ca singur criteriu de promovare în funcţile de conducere apartenenţa politică la partidul sau partidele de guvernare, se face referire şi la faptul că în urma modificării Ordonanţei de Urgenţă de către Camera Deputaţilor, acest act normativ are consecinţe asupra salarizării, lucru care reclama obligaţia de informare a Guvernului, care trebuia să se pronunţe asupra impactului acestor modificări asupra bugetului de stat. Or, această informare a lipsit cu desăvârşire”, se arăta într-un comunicat semnat de deputatul liberal Ciprian Dobre. [...]
Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, în 23 iunie, cu 173 de voturi “pentru”, 59 “împotrivă” şi 4 abţineri, ordonanţa 37/2009 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii administraţiei publice, împotrivă votând PNL şi UDMR, care au precizat că vor ataca legea de aprobare a ordonanţei la CCR. Ordonanţa a fost criticată, în cadrul dezbaterilor generale, de reprezentanţii PNL şi UDMR, care au catalogat-o drept “cel mai odios act legislativ din ultimii 20 de ani”. (Lucia Efrim)
{ 21 comments… read them below or add one }
{ 5 trackbacks }