Comments on: Nu

By: odojak

odojak — Tue, 22 Sep 2009 19:48:29 +0000

Dreaqu – nu erau idioţi. Idioţii eram noi. Ei se descurcau foarte bine.

By: Dreaqu

Dreaqu — Tue, 22 Sep 2009 17:00:32 +0000

Cre’ ca eu eram tampit de-a binelea la varsta aia. Pur si simplu nu m-am prezentat contand pe amanuntul ca ordinul nu a fost transmis pe linie ierarhica. Si nu am mai fost chemat vreodata, nici macar nu am avut parte de sicane (pretexte s-ar fi gasit). Poate ca nu toti securistii erau idioti.

By: Gand_licitat

Gand_licitat — Tue, 22 Sep 2009 16:29:42 +0000

n-am prins vremea aia decat… putin. 5 ani.

e bine, nu?

By: Turnofftheglory

Turnofftheglory — Tue, 22 Sep 2009 09:17:31 +0000

Ai avut curaj si nu te-ai pierdut. Jos palaria.
Odojak regrete sincere pentru ce ai indurat. Ai mei vin din familie de ciumati capitalisti mosieri. Bafta alor mei e ca o ruda “a tradat” si a devenit cadru de nadejde. Delatiunea inca infloreste ca si reflexele de CI-st.

By: proca

proca — Mon, 21 Sep 2009 21:42:16 +0000

Vlade, eu ma refeream la inceputul armatei, cand nu eram decat doi rasi in cap (al doilea era un tip scund, de la seral, nu mai stiu cum il chema). Evenimentul de care zici tu (cand s-au ras in cap mai mult de 10) s-a intimplat abia prin primavara; la asta nu am participat.
Cine era cel care semnase si apoi a ajuns in SUA?

By: odojak

odojak — Mon, 21 Sep 2009 20:45:38 +0000

Frate Petreanu,
Vezi ce înseamnă să faci armata la TR. Pe mine, care am făcut la bulău, nu m-a chemat nimeni să dau cu subsemnatu’. A fi copil de “burghez-exploatator” e, pe undeva, un avantaj. Aveam bunici expropriaţi şi cu puşcărie din cauza unui banc (bunicul din partea tatei), şi, în plus, cu rubedenii în străinătate. Pe mine m-au condus la tren mama şi mătuşa din America. Nu m-a întrebat CI-ul nimic. Noi nu aveam cu ce fugi. Arma noastră era lopata. Şi, uneori, mâncam sfeclă de zahăr de foame. Munceam la câmp şi doar asta era pe câmp. Uneori nu venea maşina cu mâncare. Aveam un Saviem deschis cu care mergeam la muncă, la -20 de grade. Aveam pe noi mantaua dar şi pătura aia albastră cu dungi albe pe care o luam din dormitor. Maşina mergea 5 minute. Apoi coboram şi fugeam în urma ei 10 minute. Apoi înapoi în maşină 5 minute şi tot aşa până la punctul de lucru. Unde trebuia să zidim pereţii unor grajduri, la – 20 de grade… Rahat! Nu se putea zidi nimic. Dar mergeam până acolo numai ca să nu zică cineva că plutonul nu face nimic. Nu stăteam în unitate decât pe ploaie. În stil ancestral! Munceam în ritmul luminii şi anotimpurilor. Pe frigul ăla nu puteam decât să ne pitulăm la salba vacilor şi să bem spirt cu lapte. Ne aduceau mulgătoarele, de milă. Îmi amintesc de o poză pe care am trimis-o acasă din perioada aia. Era vară. Eram vreo 6 oameni cocoţaţi pe un utilaj, nu mai stiu de care. Toţi negri şi mari. Eu singur, alb şi mic. Pe spatele pozei am scris – “împreună cu oameni pe care nu vreau să-i mai văd niciodată”. Bine, dracu, că n-am avut CI-st că cine ştie ce făceam dacă mă punea să semnez ceva. Dar, nu era nevoie. Ştiau deja tot despre fiecare. Doar de aia eram acolo. Unde, acolo? Cum, unde? La puşcărie. Da, da. Nu e nici o confuzie. Eu vorbesc de armată. Ultimele 7 luni de armată le-am făcut la munci, la Pechea, judeţul Galaţi, într-o puşcarie în toată regula. Dăduse Nea Nicu decretul de 10 ani şi era pârnaia goală. Aşa că au băgat soldaţii. CI-ul ăsta, se vede treaba, se uită şi el la om…

By: Someone

Someone — Mon, 21 Sep 2009 19:46:21 +0000

Miluch, eşti un cititor neatent Am explicat mai sus – nu eu am cerut-o.

By: miluch

miluch — Mon, 21 Sep 2009 19:25:03 +0000

Vlad, de curiozitate, la ce ti-a mai trebuit hartia aia de la consiliu daca stiai ca nu s-a intamplat nimic nicicand ?
Nu am intrebat cu rautate, sunt numai curios.