- Deci la ce case lipsesc jetoane? Încă o dată.
- La 9 şi la 10.
- Eu am închis până la 7. De la 8 în sus au fost ale matale, n-au fost la mine.
- Nu, băi băiatule, eu am procesele verbale.
- Păi să mi le arăţi şi mie.
- Păi o să ţi le arăt.
Trag cu urechea fără jenă. Aştept să vină pizza la pachet, am cerut ceva de mâncare pe loc, bucătarul pare să fi plecat după un aragaz nou. Mă plictisesc de moarte şi trag cu urechea la cei doi nefericiţi de la stânga, cărora le impută acum patronul jetoane. E greu să lucrezi la “casino”, tentaţii mari, probleme grele de rezolvat în timpul liber, uite, la terasă, mai dăm şi bani din buzunar pe cafea şi alte alea.
Reţin dialoguri. Poate iese un articol, o “scenă de viaţă”, ceva. Nu ştii niciodată. E joi la prânz şi e prima zi, de vreo săptămână, când ies “în oraş” şi am ocazia să culeg o poveste.
Apar trei persoane, un cuplu şi încă un tip, se aşează în dreapta. Iau cafea, un pahar de vin. Femeia şi prietenul ei stau cu spatele la mine, vorbesc în şoaptă. Tipul singur e însă genul acela care, chiar şi când coboară vocea, tot se face auzit. Le spune ceva despre nişte apartamente. Un agent imobiliar… Nasol de el, pe criza asta.
În stânga s-a trecut la dezvinovăţiri amestecate cu ameninţări nu chiar aşa subtile.
- Păi mă băiatule, dacă voiam să dau pe tine, dădeam de mult.
- Nu ştiu, acuma uite că patronul pe mine m-a luat la ochi.
- Eu puteam, da’ n-am făcut, că nu-s eu omul.
Dimpotrivă, pare exact omul, dar interlocutorul e prea tulburat ca să se prindă. Sunt bruiat din dreapta:
- …nu, nu, nu facem aşa, ăia ne iau cu paru’ dacă ne ducem acolo…
Aha, o casă naţionalizată, nu? Cunoaştem. Taci, că încerc să ascult tragedia cealaltă.
- …că patronu’ n-are de un’să ştie…
- …dar de evacuări m-ocup eu. Toţi suntem prieteni, ne ştim, nu-i nici o problemă, m-aţi înţeles?
Hopa. În dreapta nu e un agent imobiliar. E un executor. Nenorociţii din stânga şi-au pierdut şansa. Nu despre ei voi scrie.
- …nu ne grăbim, că greşim, da? Şi nu vrem să greşim. Mergeţi pe mâna mea.
Tipul flutură o hârtie fotocopiată. E prea departe, nu văd, dar e o lungă listă de numere şi precizări.
E o listă de proprietăţi ce urmează a fi executate.
- …deci să-mi spuneţi ce vă interesează; eu îmi notez şi vă aduc tot. Dar vă aduc marţi, ne vedem marţi, că până marţi nu pot.
Vine mâncarea, vine pizza. Trag de timp, privesc plin de interes trecătorii, maşinile. Ascult.
- …ăsta de pe Moşilor e un alcoolist. Are datorii la întreţinere de 60 de milioane… Nu, nu plăteşte, n-are cum, n-are nici un ban. Eu am fost la el şi i-am spus – nene, urmează să-ţi pierzi casa. Dacă lu’ ăsta îi luăm o căsuţă la ţară… 5, 10 mii… şi mai sunt doar restanţele, 2 mii de euro. Deci 12 mii de euro casă pe Moşilor? Cum vi se pare?
Nu văd cum li se pare, dar mi se pare că li se pare foarte bine. Femeia vorbeşte în şoaptă, ştie că are a se feri. El nu prea comentează. Executorul notează solicitări.
Tocmai am dat peste ceea ce pare a fi un episod din mafia executărilor silite. O anchetă Reporter Special, în această primăvară, estima peste 10 mii de locuinţe ce vor fi executate silit anul acesta – locuinţe care vor fi scoase la licitaţie doar pentru insideri. Pentru acei şmecheri care deţin informaţia şi ştiu cum s-o manevreze – şi s-o ascundă de public. Cei executaţi nu pot plăti de obicei creditele; băncile îşi recuperează banii vânzându-le casele, diferenţa rămâne de acoperit tot de datornici. Pentru că licitaţiile sunt măsluite şi preţul coborât artificial, nenorociţii care rămân fără casă rămân şi cu datorii mai mari decât ar fi de fapt normal.
- …asta de la Doamna Ghica… Cum să vă spun… e o zonă… bunicică… dar nu se compară cu… adică e o ţigănie în spate…
Urmează inventarieri şi prezentări de oportunităţi.
- …ar mai fi asta, pe lângă Bucur Obor… asta-i în Alba Iulia, super-zonă… p-asta, dacă vreţi s-o vedeţi, numai pe-afară, că înăuntru nu putem intra, ne omoară ăia… În centru nu e nimic acum. A fost un apartament pe Victoriei, l-a luat cineva cu 60 de mii de euro, vă puteţi imagina? A avut un noroc chior c-a pus mâna pe el… Nu, spaţii comerciale nu, nu eu mă ocup…
E şi un mare premiu la ofertă:
- …deci da, e muzeu, nu se poate schimba destinaţia, dar are curte de 7 mii de metri pătraţi, ce contează clădirea? Faci ce vrei în curte. 500 de mii de euro pentru 7 mii de metri pătraţi lângă Herăstrău? E chilipir!
Ce muzeu ponosit, cu o curte mare şi în pragul executării o fi pe lângă Herăstrău?
- …la licitaţie aduc eu pe cine trebuie, da. Mergem împreună pe chestia asta, cum v-am zis, fără agitaţie că nu vrem agitaţie.
Discuţia a mai continuat vreo jumătate de oră. Am vrut să-i iau la bătaie – sincer vă spun că am avut tentaţia asta. Dar mi-am ţinut firea, am plătit, am ieşit, am traversat şi am găsit un loc bun pentru fotografii. I-am fotografiat când au plecat, când au mers pe jos 50 de metri până la maşină, când s-au urcat şi au demarat.
Nu vă imaginaţi că gemea aurul pe ei; nici nu umblau cu vreun super-maşinoi de lux. Nişte tipi discreţi – mai puţin vocea tipului, care era prea sonoră pentru o discuţie şoptită.
Vreţi fotografiile?
@...
{ 45 comments… read them below or add one }
Next Comments →
interesat și frustrant, dar asta e românia. și cine spune că „pizza” nu e bun subiect de reportaj?
7000 m2 langa Herastrau muzeu? Ai doua variante, amandoua Minovici. Ori muzeul de arta veche apuseana ori muzeul de Arta Populara “Doctor Nicolae Minovici”. Cred ca ai dat peste un supersubiect jurnalistic. Asa ca tine pozele pentru ziar.
Da.
Vrem. Si ii vrem si la TV.
Publica tot, da-le-as…
da-i la TV
hai baga, ca sa zic asa
eu nu inteleg de ce bancile accepta asa ceva?!? pana la urma ele sunt creidtorii, pierd deja prin faptul ca au ajuns cu creditele alea in faza de executare silita – cum de mai accepta sa piarda si datorita “invartelilor” executorilor?
minovici? holly cow, sper sa te fi inselat.
((
spune-ne ca n-ai auzit bine, te rugam…
Nu da acum fotografiile. Pritoceste bine subiectul, da-l la Reporter Special, fa campanie in Jurnalul National si salveaza niste veti printr-un semnal de alarma. Io zic ca te ajuta mai bine si te racoreste. E ca si cum i-ai fi luat la bataie. Nu crezi?
Cumpararea de credite neperformante transpiră din bănci. Aici, însă, am impresia că e vorba de alt tip de mafie. Ăștia sunt șacalii apartamentelor ocupate de persoane care nu mai pot plăti, nu creditele, ci întreținerea. Administratorii blocurilor sunt siliți, la un moment dat, să-i dea în judecată pentru a putea plăti utilitățile. Dacă omul nu are resurse se petrece exact ce spunea guralivul – tataie, o să pierzi casa! În final, instanța decide executarea unicului bun. Casa, cum ar veni.
Nea Cutare al nostru acționeză înainte. Merge la un tataie care a fost dat în judecată și, după ce-l sperie bine explicându-i că oricum va pierde casa, se oferă sa-i cumpere o casă mică la țară și să-i mai dea și niște bănuți pentru a-l “scăpa” de cumplitele datorii la întreținere, evident, cu casă cu tot.
Dacă merge, s-a scos. Pentru el s-a scos deja. Acum face comerț cu informațiile astea care provin, cel mai probabil din sistemul judiciar – de la instanțe. Acolo se înregistrează toate aceste plângeri înpotriva rău-platnicilor. La nivelul financiar de care vorbim, reclamațiile sunt depuse de administrațiile blocurilor în mod direct, fără avocat. Nici pârâții nu au avocați. Ei nu mai au bani de întreținere! Plângerile cuprind absolut toate datele necesare. Numele tatailor ori mamailor, adresele lor, proprietățile lor și datoriile lor. Nu mai trebuie decât un băiat dibaci care să meargă din casă în casă și să persuadeze acești nefericiți să-și vândă acoperișul de deasupra capului pe nimic.
Deci, să-l bați sau să faci o investigație de presă? Hmmm. Cred că, evident, trebuie făcută ancheta. Dar de ce p…la mea nu l-ai rupt în bătaie???
@odojak: Daca ai fi vecinul unui astfel de tatai sau unei astfel de mamai, cum ti s-ar parea acei baieti dibaci? Stii de ce hartii ai nevoie pentru a face reabilitarea termica a blocurilor? Una dintre ele e acordul tuturor locatarilor.
Bucurestiul este un oras scump. Nu trebuie sa locuim toti in el, chiar daca asta nu e tocmai moral.
Dar e legala treaba?
Fără pizza 4-brânze-cu-pătrățel de zilele trecute, mai ajungeai aşa rapid la subiectul ăsta?
Eu, sincer, aş cam vrea lista cu apartamente. Nu există nicio modalitate de a o face (mai) publică?
Pozele – la pachet cu reportajul. Doar n-o să dai cireaşa de pe tort, fără tort.
Petreanu, da, vrem poze!
PS: nu-ti fa griji, scriu io pe blog pana iesi din spital
Stresul provocat de pusul termopanelor lasă sechele, începi să simţi enorm şi să auzi monstruos.
O alta varianta, mai soft, care mi s-a “oferit” si mie, e urmatoarea:
- cetateanu strange datorii la intretinere
- asociatia il da in judecata, castiga, ordin de executare
- se evalueaza proprietatea, la un pret deja sub al pietei
- se “anunta” de catre executor licitatia.
Aici e punctul cheie. In cazul meu, executorul era inteles cu administratora blocului, sa “recruteze” persoane “de incredere”. Evident, la fiecare persoana i se garanteaza ca e singura care stie, ca anuntul nu e public (intr-adevar, nu e, asociatia ar fi obligata sa afiseze la vedere, la fel si executorul). DAR, conform legii (?), FIECARE participant la licitatie trebuie sa depuna 10% intr-un cont, taxa de participare, cu x zile inaintea licitatiei. Dupa care, probabil ajuns la licitatie, va avea surpriza sa constate ca are concurenti (ceilalti fraieri care au depus deja taxa).
Ca bonus, toti oamenii au venit chititi sa dea mai putin decat evaluarea, in ideea ca sunt singuri. Unii vin si cu un prieten, pentru ca asa au fost “sfatuti”, e nevoie de 2 participanti pt a se valida licitatia. Asa ca daca valoarea e deja scazuta (75% din licitatia anterioara, la care nu s-a prezentat nimeni), prietenii executorului isi pot permite sa liciteze un pic peste ceilalti, si sa ramana si cu casa. Daca nu, nu-i bai, ca banuiesc ca mai ies ceva comisioane si din vanzarea efectiva, catre “populatie”.
Macar in acest caz nefericitul ramane si cu ceva bani, ca oricat s-ar fi chinuit nu putea sa adune zeci de mii de euro la intretinere. Asa ca dupa ce se achita datoriile, comisioanele, taxele, amenzile, etc, ramane cu 5-10 mii de euro, sa-si ia singur casuta la tara
sigur ca vrem.
Si o ancheta la tv nu ar strica
Cei care nu pătesc întreținerea de ai dracului ce sunt, n-ai grijă, nu vând șmecherașilor de teapa asta. Cad pradă doar cei care sun și sărmani și neștiutori și fără nici un sprijin.
Apropos de sprijin și de reacția ta legată de cine trebuie și cine niu trebuie să locuiască în București. Îndeobște, societățile civilizate reacționează la astfel de pseudoîntreprinderi prin protejarea victimei. Odată identificat fenomenul, victima beneficiază de consiliere, de asistență, chiar de sprijin financiar în condiții pe care să le poată suporta. Poate că o soluție este și mutarea la țară. Dar și procedura asta trebuie făcută cu asistență iar bunul vândut la prețul corect. Ăsta e păcatul neamului nostru. S-au căpătuit prin metode scabroase diverși nemernici iar cei de pe margine au tăcut ca rahatul în iarbă.
S-a strecurat o eroare. Postarea de mai sus, semnată Someone, este de fapt a mea. Vlad a intrat pe blog de la calculatorul meu. Nu s-a delogat și nici eu nu am văzut. Mă miram că sunt atâtea opțiuni. Vlad, zic, democrat cul îl știu. Putem să ne edităm comentariile.
Acum îmi dau seama că am făcut încă o tâmpenie. Păi dacă tot eram logat puteam să o șteg. Sunt praf!
Si cind te gindesti ca tot bilciul asta ar putea fi prevenit intr-un mod simplu: licitatiile sa devina publice, anunturile sa fie obligat-fortat publicate intr-un ziar de mare tiraj, ca sa aiba toata lumea acces la ele. Printr-o manevra simpla s-ar putea preintimpina nedreptatea asta. Dar si samsarii sint mina-n mina cu ai de fac legea, asa ca de ce sa ne miram?
Stiu, poate e un subiect interesant doar pentru o mina de oameni, retrocedarile. La PMB sint depuse zeci de mii de dosare care nu se solutioneaza in vreun fel. Nici cu executor judecatoresc nu se poate face nimic din pacate. De primit am primit audienta la primar peste 1 ( un ) an. In schimb, mama este terorizata la telefon de o firma care se ocupa de intermedieri. Aia de unde oare au obtinut telefonul, adresa si datele din dosar?
Miorlaupufos, esti omul meu! Ia uite aici: http://odojak.wordpress.com/2009/09/14/despre-autocenzura-și-scleroza-multipla-in-instanțele-romanești/
Anunţurile de licitaţii sunt publice prin lege – şmecheria este unde se publică – şi, mai ales, cum. Informaţia este ascunsă pe la aviziere obscure şi criptată în numere anonime de dosare, astfel încât nimeni onest nu are acces la ea.
După părerea mea, este una dintre cele mai îndelungate şi profitabile – şi tăcute – escrocherii post-revoluţionare.
Apropo, aţi văzut vreodată vreun loc unde se vând mărfurile confiscate de Poliţia Economică, Garda Financiară etc?
Nici eu.
@odojak (aka someone in respectivul post): actiunea in sine este legala, dupa cum tu ai spus, si benefica pentru oras si pentru cetatenii care isi platesc darile si datoriile. Poate fi benefica chiar si pentru cei care nu isi platesc si trebuie sa plece. De ce sa se chinuie aici cand pot trai mai bine in alta parte?
Metoda poate fi imorala (unii ar spune ca e vorba de cunostine si de know-how care platesc) insa nu aruncarea cu rosii in cei care scot un profit din asta va face lucrurile mai usor de digerat ci aducerea la cunostinta publicului intr-un mod obiectiv, fara indarjire. Trebuie sa se inteleaga ca nu e obligatoriu sa traiesti in Bucuresti daca nu ai de ce si cu ce. Vrei sa ii ajuti pe oamenii aia? Scoate-le tu la licitatie casa! Fa un ban oferindu-le mai mult decat le ofera ceilalti! Tu sau altcineva dispus sa faca un ban.
In momentul in care va exista o concurenta pe piata asta (caci inteleg ca devine o piata), lucrurile vor fi mai bune pentru “saracii oameni”.
Imi place si mie scenarita. Da, exista mafii in domeniu.
Dar eu imi aduc aminte de un nene care punea de obicei pliante in cutiile postale ca intr-o zi era foarte curios sa citeasca… lista de intretinere. Si postasul intra in bloc si poate citi lista. Si asa mai departe. In concluzie astia sunt baieti mai destepti si actioneaza INAINTE ca omul sa ajunga la judecata.
Odata ajuns acolo are intr-adevar o problema fiindca vinzarea casei este blocata de instanta. Da, acum putem vorbi de alta mafie, aia care lucreaza din pacate cu onorabilii justitiari.
Am avut si in blocul meu oameni care si-au dat seama LA TIMP ca nu mai au de ce sta acolo daca nu-si permit. Au putut sa vinda la pret normal si fara presiune. Schema e simpla: cumparatorul acorda un imprumut pentru plata datoriei catre bloc care de fapt e un avans. Se mai pun niste clauze (studiati va rog ce e aia “promitentul cumparator“ si “promitentul vinzator“ si gata. Transparent, curat, fara probleme.
Dar de ! sunt unii care trebuie speriati ca sa faca ce trebuie sa faca.
A nu se intelege cumva ca sunt de parte mafiilor din domeniu, Doamne fereste ! Dar e cazul sa stam strimb si sa judecam drept. Mai ales ca vad niste pareri oarecum sinonime cu cele exprimate de mine: in Bucuresti nu sunt prea putine case ci prea multi locuitori. Si zau ca unii chiar nu au ce cauta aici.
apropo de locuri unde se vand produse confiscate, inteleg ca undeva in militari pe la lujerului exista un magazin al vamelor unde se vind produsele confiscate la vama. acolo merge fratele meu sa-si ia tigari, fiind foarte ieftine; altfel ar da faliment. cica locul e foarte “underground”; eu n-am mai auzit pe nimeni vorbind de el.
si cand nu-si mai permit sa traiasca nici la tara, ce la faceti/facem? ca vorba aia, dintr-o pensie marunta, medicamente de cumparat (varsta, deh), plus lemne/gaze etc, poate nu le mai ajunge sa-si cumpere o paine. ii trimitem sa traiasca la cort, fara incalzire, poate, sau de ce nu, sa-i omoram de pe-acuma, ca si-asa ocupa spatiu in plus.
nu pot sa cred ce citesc … vai de capul nostru in ce hal am esuat ca umanitate! brrr … bine dracu c-am plecat, inmulteam si eu numarul bucurestenilor extra, care n-aveau ce sa caute acolo.
@Alina, de la problemele de trai in cel mai scump loc din Romania (si unul din cele mai scumpe din lume, pana la urma) si pana la problemele de trai la tara, e cale lunga. Cum era aia cu “decat codas la oras mai bine in satul tau fruntas”? Nici ca se poate potrivi mai bine.
Articole, subiecte, reportaje… fara efect, fara finalitate…
Nu am nevoie sa fac propaganda discursului PRM, dar partidele care au guvernat pana acum sunt mana in mana si au lasat mafiile de orice fel sa se dezvolte in asa fel incat nu le mai pot controla. Traim intr-un stat de tip mafiot in care cetateanul de rand nu are nicio sansa.
@nashu mare: ce raspunzi tu Alinei e continuare a cinismului de care ai facut parada si in celelalte posturi…nu stiu daca esti asa sau doar vrei sa intri mai bine in pielea lui Corleone, cert e ca regret profund ca exista pareri de seama asta. teoria ta nu emana din rentabilitate, ci din individualism dus la extrem. ca la voi, la bucuresti
@curly, atunci vino si stai tu la Bucuresti, in inghesuiala! Nu trebuie sa avem toti acces egal la toate resursele ci doar posibilitatea de a le accesa, daca suntem in stare.
Nu este un capat de lume daca o persoana nu reuseste sa ramana intr-un oras pentru ca nu isi permite, atat timp cat exista altele unde se poate trai mai ieftin. Nu trebuie sa stai in Floreasca/Dorobanti/Primaverii, daca nu iti permiti sa faci piata la coltul strazii. Nici eu nu stau, pentru ca nu imi permit. Poate ceea ce zic eu este individualism dar opusul individualismului este comunismul/socialismul/altele la fel. Nu imi permit sa imi cumpar un M Klasse AMG dar nici nu ma consider o victima din cauza asta. Si cred ca, daca printr-o minune as castiga o astfel de masina la Loto, as vinde-o.
Traim in comun dar nu suntem obligati sa ii acceptam pe toti in comunitate. Doar pe cei care vor (isi platesc taxele si darile si respecta legile). Si, pana la urma, comunitatea le da si astorlalti (le ofera locuri pe care si le permit) doar ca nu le pune si in traista (exista costul mutatului, cu tot ce inseamna asta).
curly – La noi, la București, har Domnului, nu e așa. Există oameni care pricep că orașele nu înseamnă nimic fără comunitățile lor umane. Orașele sunt chimia și nu suma populației lor. Bucureștiul nu ar mai fi București dacă l-am umple de piteșteni ori sătmăreni, de-a valma. Ce-ar mai fi “la țară” dacă am strămuta sărmanii Bucureștiului și ai marilor orașe în cătune, sate ori comune. În cazul concret de care vorbim, al celor în incapacitate de a plăti întreținerea, îndeobște oameni bătrâni și singuri, pot garanta că nu ar supraviețui prea mult. Și ar mai dezechilibra și firea locului.
S-a dovedit din discuțiile noastre că puțină lume se încăpățânează sa nu vadă, nu neapărat realitatea acestei înșelătorii, ci oportunitatea de a asista victimele. Și pentru asta sunt bucuros.
Nu, odojak, e vorba doar de “demografica” blogului. Comunitatile sunt alcatuite, in general, din oameni care gandesc la fel si care au un tel comun. Ia fa un sondaj printre printre vecinii unei babe care nu isi da acordul sa fie zugravita scara! Daca te-ai fi lovit de situatie, ai fi vazut ca mutarea intr-un loc mai ieftin este chiar o solutie umanitara. OTV exista si acolo.
Problema morala (pentru cine o vede) este ca cineva (o persoana particulara) face bani din asta. Nu stiu daca e o noutate dar profitul (fie ca e vorba de bani, bunastare sau mancare) este una dintre motivatiile de baza ale oricarei actiuni umane. In cazul de fata toata “treaba”inseamna autoreglarea comunitatii: exista o cerere pentru asa ceva constientizata de o parte si neconstientizata din cealata parte. Bine, daca o facea statul, nu mai era asa o problema morala.
Statul soceitatii pe care o doriti insa stie sa ofere sanse egale tuturor, stie sa puna sef un muncitor peste o fabrica, doar pentru ca are un trecut onest si sanatos.
Si cate scene de genul se petrec zilnic, dar fara jurnalisti prin preajma…
nashu_mare – În calitate de vicepreședinte al comitetului asociației de proprietari din blocul meu pot să îți spun că deciziile legate de investiții sunt luate în adunările generale cu majoritate de voturi. În funcție de felul în care este redactat statutul asociației, persoană juridică română, anumite decizii legate de “buna funcționate a imobilului” pot fi luate cu majoritatea membrilor comitetului, fără convocarea adunării generale a proprietarilor. Pentru bunul Dumnezeu! Dacă te supără vreo babă senilă nu trebuie să-i refuzi dreptul la asistență socială. Poate că din exact acest motiv refuză diverse plăți – de teamă! De teama zilei de mâine. Timpul capătă altă însemnătate pentru un om de 70 ori 75 de ani. Reabilitarea termică a unul bloc poate fi puțin interesantă pentru un astfel de bătrân. Ba mai mult. Te-ai gândit vreodată că garantarea timp de 25 sau 30 de ani a unei lucrări de reabilitare în fața unei babe de 80 de ani sună ca o adevărată jignire?
Asa, si? De asta ziceam ca nu e locul ei aici.
Si nici nu vorbim de oameni saraci, vorbim de oameni cu averi de zeci de mii de euro, daca nu mai mult. Dar ei ii e teama de ziua de maine dar totusi nu e impresionata de o garantie in timp a lucrarii? Pe undeva e o contradictie.
Si nici nu vorbim de asistenta sociala (desi…), vorbim de oameni care nu isi platesc datoriile si ajung sa aiba sute de milioane de dat.
PS: “În calitate de vicepreședinte al comitetului asociației de proprietari din blocul meu” Hi hi hi! Pot sa spun si eu ca vorbesc in calitate de proprietar de bunica de 78 de ani pe care am mutat-o dintr-un astfel de apartament undeva mai aproape de noi (desi nu avea probleme la intretinere)? Stii care a fost principala ei contra “am vazut la televizor cum au ramas batrani fara case, mamaie”. Daca respectivii reporteri/redactori ai unei astfel de stiri apocaliptice (ca altfel nu ii pot spune) au simtit atunci un gust de carne prin gura, sa stie ca de la mine li s-a tras. Un lucru normal prin alte parti, mai dezvoltate, a fost transformat intr-o posibila drama din cauza unor iresponsabili avizi dupa rating.
Frate nașule, ce dracu, bre, nu ne înțelegem. Eu nu vorbesc de cei cu bani, ci de cei care nu se pot ajuta singuri.
Si eu spuneam ca respectivii stau pe averi cu cinci (daca nu sase) cifre exprimate in euro. (A se citi “case in Bucuresti”.) Daca nu au pe nimeni, ce fac cu casele alea? Se ingroapa cu ele? Stii cata intretinere pot plati cu banii aia? Si pentru cata vreme…
Mentalitatea noastra este de asa fel incat sa creeze situatii conflictuale. De aia ma deranjeaza o abordarea fatalista a unui astfel de subiect. O abordarea calma ar ajuta pe mai multa lume si i-ar ajuta sa constientizeze o solutie. Oamenii tot vor ajunge sa fie executati siliti, daca nu isi platesc darile. Intre timp vor suferi si vecinii lor.
In text, Vlad zicea de un betiv care nu isi plateste intretinerea… Ala ce scuza are?
@nashu_mare: ma acuzi destul de straveziu de aderentza la idei comuniste. bun, in afara ca e departe de mine rahatul asta, combat in felul urmator: care organizare socio-politica a gandit transbordarea de mase mari de populatie de la sat la oras? OK, comunismul. tu vrei sa faci invers, aducand insa acelasi argument: eficienta. deci, nu, tu nu esti comunist, esti fix pe fos.
mai la obiect – ii greu si aproape inuman sa impui unei babe sa-si catafusele si sa paraseasca garsoniera din centru pentru una din rahova, par exemple, si sa-i motivezi contabiliceste ca la afacerea asta ramane cu o suma care-i asigura plata intretinerii si a reabilitarii blocului pt cat traieste, deci nu mai trage inapoi visele de confort ale colocatarilor. bleah!
Iti dau dreptate, asa e. Si, daca ai fi citit un pic mai sus, ai fi vazut si de ce (am si experienta in “domeniul” asta). Ii e greu pentru ca asta e mentalitatea, mentalitate intretinuta de astfel de reportaje “plangacioase” care prind la publicul mircearadulian.
Si nu, nu vorbim de foste doamne cu staif, locuitoare ale blocurilor (de pensionari) din Floreasca, caci alea mai degraba mananca doar apa cu paine decat sa se faca de ras in fata vecinilor ca nu isi pot plati intretinerea.
Nashu, cinismul tau face casa buna cu un nepot d’al lui Nicolski.
Curly, ce vorbesti, Franz? Ti se da pe mana o Romanie cu 18 milioane de suflete, 65% dintre ei analfabeti, 85% dintre ei rurali, in 1947, ultima din Europa la toate capitolele. Cu toate eforturile comunistilor suntem si astazi pe ultimul loc in Europa, la toate capitolele. Conform unor statistici publicate anul trecut populatia urbana de-abia a depasit 50% Dar noi stim foarte bine ce inseamna procentul asta, nu? Cam cati or fi urbani de genul celor de la Bragadiru?!? Sa incercam sa nu mai fim ipocriti sau se ne autoamagim, sa incetam cu minciunile propagandistice, sa spunem adevarul: suntem un popor inapoiat, rural. Aaa, da stai asa, ca “vesnicia s-a nascut la sat”… hehehehe, vai de capul nostru!
Si, Curly, khmerii rosii au facut taman invers, au luat populatia din orase si au dus-o in sate.
In ceea ce priveste subiectul…, e dramatic. Doua decenii de incompetenta si criptocomunism adaugate caracterului de parvenit mitoman al romanului de rand, asta este explicatia. Romanul nu are incredere in Institutiile care ar trebui sa-l protejeze pentru ca acestea nu o fac. Suntem niste oameni slabi traitori intr-o tara slaba. In astfel de situatii ar trebui sa se intervina imediat pentru ca omul sa fie protejat, pentru ca individul sa nu fie speculat, dar nu!, noi vrem sa se faca “dreptate”, ala nu si-a platit intretinerea, aia nu vrea sa semneze tabelul, ce daca n-are bani, sa plece la tara… haida deh… si alte asemenea.
Declarativ suntem cei mai anticomunisti din lume dar Ceausescu avea un Plan National, cei de dupa el, nu, Ceausescu a vrut sa creeze o Natiune, in 20 de ani am redevenit o Populatie, ne place sau nu Ceausescu le-a fost superior tuturor astora, fie ca se numesc Iliescu, Constantinescu, Basescu, Tariceanu, Vacaroiu sau mai stiu eu cum… hmm… stau si ma intreb cum au disparut toti comunistii din tara asta odata cu moartea celor doi, singurii comunisti.
Cam mult off topic dar am descoperit de curand “discutia” virtuala si-mi fac de cap…
Aaa, sa revin un pic. Nashule, vere, gata! S-a terminat. Solutia este intotdeauna aceeasi, ridicarea nivelului de trai. La Romanica nu se mai poate, inca o generatie s-a pierdut, asta a reusit guvernul liberal al lui Tariceanu. Prin legea salarizarii bugetarilor data in 2005, daca nu ma insel, si prin majorarea pensiilor cu 50% Orice-ar face astia de astazi nu mai au cum sa indrepte lucrurile. Chiar daca ar avea competenta si vointa nu au si putirinta. Romania este o tara parazitata. daca se vor face restructurari de personal situatia se va agrava pentru ca in Romania nu se va incepe o reforma de sus in jos, ca intr-un stat cu economie dezvoltata ci se va face de jos in sus, bolsevic si bananier. Nu se va incepe cu posturile de conducere ci cu femeia de servici si cu instalatorul, efectul va fi contrar, situatia va deveni cronica.
Inca o data, scuze ca am batut campii…
Next Comments →