Brăduţ Florescu s-a cărat de-aici pe tăcutelea. Dacă n-ar fi fost blogul, probabil c-aş fi aflat peste vreo 6 luni, când l-aş fi sunat să-i mai cer ceva – că aşa ne-aducem aminte de amici, doar când avem nevoi.
A şters-o pentru că-şi voia drepturile: de a exista, de a nu face, de “a nu fi nicăieri, nicicând“. S-a tirat ca un laş, nu?
Brăduţ zice că n-a fugit “de nimeni şi spre nimic” – dar chiar şi cu aşa o indecizie, tot nu s-a mai oprit până peste drum de antipozi, în satul Koh Samui din Thailanda, unde şi-a găsit o căsuţă, modest, la 2 minute de ocean. Mai spune că vrea doar să înveţe a trăi cu cât are nevoie – şi, dacă reuşeşte, va sta departe un an, doi, trei. Dacă nu, nu.
Mai zice: “Vi se pare mare chestie? Normal. Asa merge sistemul, inclusiv ala de operare. De-aia, nenea Bill Gates ne-a pus by default in setul de wallpapere ale mizeriei de Windows poze cu plaje albe si palmieri. Carrot and stick. Munceste, ma, 10 ore pe zi si-o sa stai 10 zile acolo. Piscina, cuba libre, mariachi, aer conditionat, fructe de mare, all inclusive, snorkelling. Maldive, Mauritius, Seychelles, Bora-Bora pentru patroni si top management. Hurghada, Bodrum, Costa Brava, hai un Phuket sau un Bali pentru middle management. Paralia Katerini, Nei Pori, Halkidiki si Antalya pentru astia mai mici. Si visul…visul ca intr-o zi o sa poti si tu sa te duci la resortul unde a fost superiorul tau direct, ca seful al mare nu arata pozele din vacanta la toti fraierii.
Mai bine, ca toate sunt facute de nevasta-sa in contre-jour cu un Nikon de 7000 de euro care n-are nicio vina.”
Banii pe care-i cheltuieşte Brăduţ ca să scape eu tocmai îi vâr în vopsea, termopane, zugravi şi o cadă prea mare dintr-o baie prea mică aflată în centrul unui oraş de unde oamenii normali se cară. El a evadat, eu îmi renovez celula.
Blogul lui Brăduţ are un titlu-credo: “Vom trăi şi vom fi liberi”. Până ieri, am crezut că doar se laudă.
cu mentiunea: compediu shortstories, ca la ILC. ma inclin...
{ 26 comments… read them below or add one }
Am doar eu impresia sau oamenii de calitate incep sa plece cat mai departe de tara aceasta ? Nu cred ca mai e ceva de spus.
PS> Cada noua pentru tine iti cumperi, dar la un acvariu nou pentru pesti te-ai gandit ;;) ? Mai mare decat camera, daca se poate
Ai! Am sesizat si eu fuga Presedintelui meu. Si tocmai acum, inainte de alegeri s-a gasit sa plece pe o plaja “la 2 minute departare de ocean”. Pai daca si presedintii emigreaza noi, astia fara aspiratii de conducatori, ce mai stam?
Se cară după ce au făcut toate lucrurile despre care povesteşti tu. E o etapă. După ce termini, te uiţi la ceas şi, dacă mai e timp, te cari şi tu. E cam târziu, este? Poate.
Clar, emigrarea este o solutie de luat in seama…din ce in ce mai serios..
Chiar este o solutie, dar putem emigra cu totii? Poate doar asa in tara asta se va schimba ceva… in bine! Noi sa emigram si tara sa ramana goala. Oare se vor speria guvernantii?
E totuşi viaţa lui, povestită cu cuvintele lui, nu şti dacă chiar ţi se potriveşte … Dar, voiam să te întreb: de ce nu pleci? poate că îţi place viaţa de aici, altfel e absurd …
pe ăştia îi ştii? http://www.adevarul.ro/adevarul-special/viata-ca-o-vacanta-povestea-a-doi-romani-care-traiesc-in-paradis.html
eu am mari rezerve legate de tema asta … nu ştiu cum ar trebui tratat. Mi se pare că mă uit la vieţile lor ca şi cum aş citi o carte care-mi place, dar mai departe nu văd …
Times – eu cred că sunt prea fricos ca să plec aşa. Plus că acvariile sunt aproape imposibil de transportat, şi m-am ataşat de claunii din el
Probabil e laşul pe care, în adâncul sufletelor noastre, îl invidiem cu toţii. Omul a avut curaj şi mă bucur că mai există asemenea specimene. Cât despre noi, ceilalţi, care nu au curajul să o ia încă o dată de la capăt, ce să spun? Trăim într-o ţară minunată… păcat că-i locuită!
Ha, frumos zis. Eu trăiesc cu gîndul plecării de vreo 3 ani. Am o obsesie: să îmi fac o casă la Orşova (e un oraş pe locul în care se varsă Cerna în Dunăre)… Acolo e Africa… (Probabil gîndul plecării face rahatul mai suportabil în Bucureşti). Dar nu ştiu care sînt cuvintele de ales, dacă e să vorbeşti despre asta: curaj, frică, alegere, destin, nebunie, prostie, mă rog … De aceea cred că e bine cînd vezi că le alege altul…
Intr-adevar, emigrarea e o solutie.
O solutie pentru lasi.
:/
Eu am spus odata dar nu m-a crezut nimeni: se numeste “sindromul termopan“.
Ai citeva zile de liniste apoi incepe nebunia. Dracu` te-a pus…
Tre’ sa existe o varianta sa poti transporta pestii din acvarii. Ii iei cu tine si ii eliberezi in ocean. Daca stau inca prin preajma inseamna ca te-au iubit. Daca nu, si pleaca incotro vad cu ochii, asta e…trebuie sa privesti adevarul in fata. Le-ai face si lor o bucurie, iti dai seama ce bairam ar incinge cind ar ajunge la destinatie?
Pune la socoteala ca Bradut n-a plecat de unul singur, e cu mai multi prieteni acolo. Pe principiul “unde merg si cine merge cu mine”. Deseori intrebarea asta e pusa invers.
Ar fi o varianta excelenta sa-ti faci bagajul si sa pleci acum, in mijlocul zugravelii. Iti dai seama, zugravii ar ramine cu ochii-n soare, cine stie citor oameni de bine le-au tras si ei tepe si-au disparut pe o durata nedetermianta, s-ar echilibra un pic karma si-ar pati-o pentru prima data, sa vada si ei cum e.
Mă uitam acum câteva zile la o emisiune cu Marie Rose Mociorniţă şi Herta Müler, invitate la Stelian Tănase. Era difuzată în reluare, după de Herta primise Nobelul.
Marie Rose spunea că s-a întors definitiv din Canada, pentru că nu s-a putut obişnui cu viaţa în exil. Herta, în schimb, s-a adaptat de minune şi nici vorbă să revină în România, altfel decât în vizită.
Oricâtă scârbă ne-ar provoca mizeria care ne înconjoară, nu toţi suntem făcuţi pentru traiul printre stăini. Degeaba te gândeşti Vlad cu jind la Brăduţ, că nu ştii dacă te-ai simţi bine în locul lui. Mai curând nu, pentru că altfel probabil că până acum ai fi plecat. Nu te-ar fi oprit din drum un acvariu cu peşti.
Mamă, cât de proastă sunt! La ce m-oi fi întors?
Eu inteleg totusi ca esenta este downshifting-ul, nu emigrarea. Poate nu inteleg eu bine, whatever…
well, emigrarea – ca mai toate deciziile omeneşti – e o chestiune ce ţine de valori personale, de alegeri şi aşteptări. pentru unii este o soluţie (tind să cred că mă număr printre aceia), pentru ceilalţi este orice altceva, în niciun caz un panaceu
Hai ca inca mai ai timp. Daca vrei, tinem noi de sase, sa nu se prinda muncitorii.
Nu toti pot pleca pt totdeauna. Cred ca si tu esti unul dintre ei. Una e sa pleci in vacanta sau pt o perioada x mai mare sau mai mica si cu totul altceva e sa pleci ca sa nu te mai intorci, mai ales cand ti-ai facut o viata (asa cum e ea) in tara. Nu esti un robot ca intr-o secunda sa schimbi tot, sa te setezi pe noul fus orar si sa-ti urezi singur o viata mai buna fara sa pierzi ceva, sau sa ai senzatia asta.
Multi pleaca si raman acolo chiar si zeci de ani, dar invariabil lasa in urma o parte din ei. Toti se schimba, insa unii o uita si incep o viata de la 0, dar altii pastreaza o senzatie inexplicabila, cuprinsa generic in expresia “dor de tara”. E dorul de ei.
Nu toti pot pleca pt totdeauna. Cred ca si tu esti unul dintre ei. Una e sa pleci in vacanta sau pt o perioada x mai mare sau mai mica si cu totul altceva e sa pleci ca sa nu te mai intorci, mai ales cand ti-ai facut o viata (asa cum e ea) in tara.
Nu esti un robot ca intr-o secunda sa schimbi tot, sa te setezi pe noul fus orar si sa-ti urezi singur o viata mai buna fara sa pierzi ceva, sau sa ai senzatia asta.
Multi pleaca si raman acolo chiar si zeci de ani, dar invariabil lasa in urma o parte din ei. Toti se schimba, insa unii o uita si incep o viata de la 0, dar altii pastreaza o senzatie inexplicabila, cuprinsa generic in expresia “dor de tara”. E dorul de ei.
Nu despre emigrare este vorba. E vorba despre cum sa-ti traiesti viata bucurandu-te de clipa. O poti face in bucuresti, intrun satuc uitat din maramures sau pe o plaja indepartata. Se pare ca doar conexiunea la net e obligatorie.
@Mihai Radu: buna ideea ta, sa stii! eu am stat in Orsova 19 ani. primii. dupa Viena, e cel mai frumos oras de pe Dunare
Nu arata a “dezertare” ci mai degraba a evadare. Atunci cand traiesti (iti “duci” viata) intr-un lagar, cauti cai de a evada. Nu neaparat fuga fizica ci orice fel de “fuga” de realitatea care macina. La el s-a intamplat sa fie cea fizica fiindca (poate) celelalte nu au avut efect.
“Ubi bene, ibi patria” ? Mai repede “Ubi respicio, ibi patria”. Straini (imi) sunt cei care considera respectul o corvoada, ceva nesemnificativ, ceva facultativ sau nici macar nu au habar de asa ceva. Eu traiesc acum printre (foarte multi) straini.
Bag de seama ca trebuie sa fii persoana cunoscuta ca sa se scrie despre tine…….dar era clar lucrul asta oricum, in Romania.
Pe linga Bradut Florescu, sint alti mii de romani care aleg aceasta varianta anual. Nu stie nimeni de ei, de ce pleaca, ce gasesc acolo, si tot asa. Nu-i nimic.
Atentie, nu vorbesc de acei zeci de mii de romani care pleaca anual “dincolo” doar ptr. bani.
Bradut nu pare a fi plecat pentru totdeauna. A emigra presupune, din start, sa vrei sa ramai acolo. Sa traiesti acolo, sa lucrezi acolo, sa-ti cresti copiii acolo.
As zice ca e mai degraba downshifting – las ce faceam pana acum si imi iau vacanta. Un an, doi, parasesc ce-i aici pentru altceva.
ok… hai să plecăm!!!
se rezolvă ceva aşa????
no way!!!…
{ 1 trackback }