Cum te pregăteşti să ieşi din Cluj spre Floreşti, după o stradă numită, cum doar în oraşe cu trecut se poate, Tăietura Turcului, îţi atrage atenţia, pe dreapta, o biserică de lemn cum n-ai mai văzut. O curte îngustă, de jur împrejur, o separă de casele alăturate şi o scoate şi mai tare în evidenţă. Nu seamănă cu nimic de prin preajmă, şi cu siguranţă e nevoie de un anume curaj urbanistic să sfidezi astfel locul.
Când intri, uiţi vecinătăţile. Te afli în interiorul unui concept de “arhitectură organică” – un spaţiu care te-mbrăţişează şi te protejează. Arce de lemn se ridică deasupra ta precum coastele unei nave, ale unei făpturi magice sau precum coastele balenei biblice care l-a înghiţit pe Iona – numai că această ultimă comparaţie îl face să zâmbească pe preotul reformat care te-a primit înăuntru.
Biserica a fost desenată de arhitectul Imre Makovecz – un promotor al arhitecturii organice – şi proiectată de arhitectul Csaba Muller. De 10 ani e în construcţie şi, în sfârşit, a fost sfinţită anul trecut, “deşi încă mai avem de lucru la ea”, precizează aşa, a scuză, preotul dr. Gabor Bibza. Nu ştie prea bine cât a costat – probabil vreo 400 de mii de euro, bani veniţi de la enoriaşi, de la bisericile surori din vest, “dar şi de la statul român, de altfel cu banii de la Bucureşti am reuşit să terminăm aici”, spune preotul.
În afară de pardoseală, totul, înăuntru, e din lemn. E aşa de frumoasă, încât întreb de două ori dacă e ignifugată cum trebuie.
Dacă treceţi prin Cluj, întrebaţi de Biserica din Parohia Reformată 11. N-are alt nume, nici hram, nici catapeteasmă şi nici fresce. Dar are îndrăzneală şi atitudine.
{ 14 comments… read them below or add one }
Hotărât lucru – îți trebuie un obiectiv mai larg sau… Știu, știu, sunt nesuferit. Dar, tu pe coclauri, eu la alegeri… e normal?
Ai avut noroc s-o gasesti
Si cate lucruri frumoase mai sunt de vazut prin tara…
Absolut minunată! Şi când mă gândesc cum va arăta Catedrala Neamului, mă apucă disperarea! Nu face IPF Daniel o vizită de documentare?
sunt multe biserici frumoase prin zonă, inclusiv una micuță, din lemn, la ciucea, la fostul conac al lui octavian goga
Mereu m-am minunat la ea, caci am trecut des pe acolo, dar n-am gasit-o deschisa, ca s-o pot vizita. Deci sa perseverez si sa intru.
Frumoasă. Cu adevărat.
@cherry nici noi n-am gasit-o deschisa, am avut noroc c-a iesit preotul si ne-a vazut
Daca mergi in spatele bisericii, acolo e casa preotului, sigur o vei putea vizita.
Foarte frumoasa arhitectura, curajoasa pentru o biserica.
Uite inca un exemplu de arhitectura neconventionala pentru o biserica, mai ales una romano-catolica. E in Bucuresti, pe Mihai Bravu langa spitalul Babes. Pe dinafara nu e mare branza, dar modul de iluminare din interior e spectaculos.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Romano-Catolic%C4%83_Sf%C3%A2nta_Cruce
Imi aduce foarte multe amintiri strada respectiva (Donath), pe acolo ma plimbam cu sotia mea pe vremea cand eram studenti si o curtam.
Asta trebuie sa fie cea de linga Casa Radio, de pe str. Donath. frumoasa lucrare. da’ puteau sa faca un bloc de garsonere dom’le sa le dea la saraci. sau niste garaje mandre de tabla sa aiba riveranii unde parca Loganu, mo!
foarte frumoasa zona. Cand mai treci pe acolo la vreo 500m (chiar la Taietura Turcului) ai parte de muzeul satului unde ai sa gasesti ceva istorie autentica si lucruri frumoase. plus daca esti norocos ai parte de un ghid deosebit. intrebati de mesterul care faureste inchizatorile de lemn, parte din echipa de intretinere. asha l-am cunoscut pe cel mai pasionat angajat al Muzeului de Istorie. iti schimba perceptia de cum ar trebui sa fie un angajat la stat.
beserici si crasme avem destule in romanica.pacat ca nu stam ashe bine la alte necesitati,scoli,universitati,locuri de munca dapoi la biserici stam bine.au prostii 2 banuti si ai arunca pa prostii.halal inteligenta.ce sa facem?
de unde nu e nu se poate scoate.
All – dap, e o biserică foarte frumoasă. Dacă ştie cineva un arhitect român care desenază atât de îndrăzneţ (nu în acelaşi stil) – să-mi spună şi mie, mi-ar plăcea să-i văd lucrările.
Trec destul de des pe-acolo, dar am admirat-o doar de-afara si mi-a placut mult stilul.
in fiecare dimineata trec pe langa ea, in drum spre servici. intotdeauna ii arunc o privire admirativa.
mersi.
toti prietenii cu care trec pe acolo in masina casca ochii si inalta capul s-o cuprinda cu totul. si toti ma intreaba cate ceva despre ea. acum o sa am ce sa le zic.