Pentru prohibiţia tutunului în România

Azi m-a oprit o domnişoară blondă într-o benzinărie. Era drăguţă, mai ales când zâmbea, şi zâmbea când mi-a spus că are un cadou pentru mine.

Acuma, nu ştiu cum sunt alţii, dar mie, când mi se-ntâmplă aşa ceva, mă gândesc la un singur lucru: la ţigări. La drept vorbind, cine mai face azi cadouri dezinteresate necunoscuţilor?

Am primit un pachet de Marlboro şi o brichetă-gadget, care se ataşează de carton cu o clemă. M-am minunat şi eu, ca mamaie, “iaca poznă, nu ştiu ce să mai inventeze şi ăştia.”

Apoi am ajuns în redacţie şi am găsit următoarea ştire: “în urma ultimului val de scumpiri, din ce în ce mai mulţi români solicită acum ajutor de specialitate pentru a se lăsa de fumat. Spre norocul lor, statul le vine în ajutor printr-un program naţional care e în derulare de 3 ani deja. Dacă până acum, românii au fost interesaţi şi nu prea de el, acum sunt cozi şi liste de aşteptare pentru a intra în program. 5 mii de români aşteaptă să le vină rândul la consilierea şi la medicamentele anti-fumat.”

Ca fumător vechi vă spun: o isterie naţională anti-fumat, aşa cum e acum mania asta a vaccinării anti-AH1N1, ar fi ceva nemaipomenit.

Tot umblând după subiecte pentru emisiunea de duminică, am dat peste planul radical al Finlandei. Potrivit BBC, guvernul plănuieşte interzicerea completă a fumatului pe teritoriul naţional. Ar fi climaxul unei politici anti-fumat care a crescut în duritate de la an la an. În primăvară, magazinele din Finlanda nu vor mai putea ţine în rafturi, la loc vizibil, nici un fel de produse din tutun. În plus, va fi interzis şi fumatul în maşina proprietate personală, dacă în ea se mai află, în acel moment, persoane sub 18 ani.

Când vorbeşti despre interzicerea completă a fumatului, majoritatea fumătorilor se revoltă – în România, zic, nu ştiu cum e în alte părţi. Oamenilor li se pare că li s-ar răpi un drept fundamental. Mulţi ar renunţa probabil mai uşor la dreptul de vot şi la Parlament decât la dreptul sinucigaş de a-şi aprinde o ţigară. De altfel, legislaţia anti-fumat din România nu a dus deocamdată decât la declararea majorităţii cârciumilor ca “spaţii pentru fumători”. Din acest punct de vedere, legile anti-fumat par să fi avut un efect invers.

Interesant mi se pare că, dacă publicul are opinii foarte ferme în privinţa fumatului, guvernul este foarte tăcut. Nu vezi mari campanii anti-fumat şi nici promovarea agresivă a unei legislaţii restrictive – doar bifarea unor “must”-uri europene.

De ce oare?

Pentru că industria tutunului aduce căruţe de bani statului, de-aia.

Intervievată pentru o anchetă Reporter Special, Gilda Lazăr, de la JTI, declara anul trecut că, în 2008, producătorii de tutun au plătit statului român 1,7 miliarde de euro ca taxe şi accize. Aceeaşi anchetă Reporter Special arăta că numai 0,4% din aceste încasări se întorc la populaţie în programe de educaţie şi consiliere anti-fumat.

Mai mult, statul subvenţionează masiv culturile agricole de tutun – e mai rentabil să cultivi tutun decât grâu, de exemplu.

În fine, pentru a merge cu demonstraţia cinismului de stat din România până la capăt, să vedem cât costă tratamentul bolnavilor de cancer pulmonar. Sunt aproape 2.000 de bolnavi de cancer pulmonar în această ţară, iar tratamentul fiecăruia costă, zilnic, 2.000 de lei noi. Asta înseamnă 1 milion de euro zilnic, deci 365 de milioane anual.

Carevasăzică, statul român încasează 1,7 miliarde de euro anual din vânzarea de ţigări, şi cheltuieşte 365 de milioane pentru tratamentul celor îmbolnăviţi de ţigări – dar mare parte din aceşti bani vin tot de la cetăţeni, prin asigurările de sănătate.

Profit gras pe suferinţa propriilor cetăţeni.

Deci, da, sunt fumător şi sunt pentru interzicerea completă a fumatului în România – măcar ca să nu mai fiu jecmănit de statul român.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Felicitări, BCR, pentru speranţele confirmate
• FITS 2010 – se poate, chiar şi în România
• Mii de mici temple închinate puterii exemplului personal

Tagged as: life, Promo, România