si acum, dincolo de orice…pe orice om sanatos din tara asta il ia durerea de cap si intra intr-un pesimism feroce daca se uita o zi intreaga la teveu. incepe cu bahmutanca, continua cu madalin de la ora 5, da o raita pe la studiourile televiziunilor de stiri unde totul e negru si cah(asta daca nu se inventeaza vreo stire de doi bani), unele amenajate de zici ca invitatii sunt la scoala generala(aici irealitatea exceleaza), dupa care isi odihneste creierii la ora de foc cu atat de “importantii” ursu si oana. evident ca aia sunt atat de “importanti si de geniali” incat lumea schimba repede la Sinteza in asteptarea lui Mirecea Badea. cei mai antrenati urmand a se relaxa in final la televiziunea poporului.

lucrurile cu adevarat importante le-am scris cu majuscule, insa si daca te uiti la Mircea Badea non-stop ajungi repede la concluzia ca ai doua variante; ori iti pui streangul de gat, ori emigrezi si te apuci de spalat vase si cules capsuni. adica eu l-as intreba pe MB candva, daca ma intalnesc cu el… bine, si ce-i de facut ?!

si peste toata aceasta pacla formata din jurnalism de calitate, investigatii cazute din cer la usa redactiei, sau primite pe telefonul scurt si rosu de la vreun curtean al zilei, peste presa mondena care debate divorturi si cazul Preda(asta se inatampla ieri), peste analisti care se dau echidistanti dupa ce-au parasit cu un sut in fund fotoliul puterii, sau care desi respira galben sau portocaliu(rosu nu, pentru ca astia nu prea mai au de la retragerea lui nenea ala de la Cronica Zilei. sau nu i-am identificat eu.) se dau la fel de neutri precum Elvetia, peste toate astea vine unul si zice ocupati-va si cu altceva.

hahaha, se auzi corul jurnalistilor. vrei sa ne pui talpa pe gat…si as mai scrie multe, insa ma opresc. intrebandu-ma doar de ce americanii de pilda au inventat happy-end-ul ?! daca l-au inventat ei…

sau de ce noi avem impresia ca la ei nu prea se fura ?! sau de ce noi avem impresia ca la ei un proces dureaza putin, se termina repede, si se face intotdeauna dreptate ?! si tot asa…

eu banuiesc ca din cauza de happy-end, dar eu nu sunt jurnalist, n-am razboaie personale sau aiurea de purtat, incepute intr-un mod pueril, de genul m-a stropit ala cu masina cand ploua ieri; sa vezi ce-i fac eu !

in plus…imi face placere sa urmaresc cum aia care dau etichete rasunatoare, de genul “animalul politic” sunt sfasiati chiar de animalul la a carui ascensiune, intr-un mod inconstient, au pus umarul.

e bine sa invete si jurnalistii ca oricat de seducatoare ar fi o eticheta, oricat de bine ar fi puse in pagina anumite cuvinte, oricat de bine ar suna o insiruire, efectul pentru tara poate fi devastator.