Într-o vară am cunoscut un mafiot.
Bine, tehnic vorbind, era din ‘Ndrangheta, dar e cam straniu să spun că “am cunoscut un ‘ndranghetanez”, aşa că rămân la mafiot, chiar dacă sunt diferenţe majore, după cum chiar el mi le-a explicat la un moment dat.
O rupea uşurel pe româneşte şi eu, ca tot românul, înţeleg ceva italiană, dacă rămâne italiană şi nu se transformă în cine ştie ce dialect calabrez.
În seara aceea, m-a ascultat descriind comesenilor, şi ei străini, sistemul “mafiot” din România – corupţia extinsă a politicienilor, confiscarea tuturor funcţiilor în stat pe criterii de apartenenţă la un grup de interese (partidul/partidele aflate la putere), comisioanele obscure, omniprezente, jefuirea populaţiei, blocarea progresului naţiunii şi menţinerea ţării într-o democraţie de tip sud-american, cu extreme jignitoare ale nivelului de trai. Cred că păream cam furios, pentru că a intervenit în discuţie cu o manevră de abatere a atenţiei:
- Nu pricepi nimic, nu ştii ce-i aia Mafie. Politicienii nu sunt mafioţi, sunt doar hoţi, şi încă unii proşti, fură doar pentru ei şi pentru ai lor, atât. De-aia nu-i iubeşte nimeni.
- Cum adică, ce, n-aţi avut voi politicieni mafioţi arestaţi, căutaţi prin toată lumea?
- Nu erau mafioţi, mi-a zis.
Omul s-a tras mai aproape şi şi-a început explicaţiile.
- Fii atent. Să zicem că avem un stat slab, cu putere doar la centru, acolo unde sunt instituţiile centrale şi unde se strâng banii. E plauzibil, nu?
- Perfect plauzibil. Seamănă cu ce am eu acasă, i-am zis eu.
- Şi să zicem că oamenii din zonele sărace au şi ei nevoie de ceva – de apă, de canalizare, de drumuri, de electricitate.
- Cine n-are nevoie?
- Corect. Dar statul slab şi hoţ are toţi banii la centru şi, deşi oamenii plătesc impozite, deşi oamenii cer să primească ceva în schimbul banilor lor, nu li se dă nimic. Toate fondurile sunt sifonate de clica de la vârf. Când ajunge ceva la cei săraci, e prea puţin ca să mai facă diferenţa.
- Aşa e.
- Şi oamenii sunt nemulţumiţi – atât de nemulţumiţi, încât ar privi ca pe un erou pe cel care le-ar da, totuşi, lucrurile de care au nevoie.
- Se prea poate.
- Acum imaginează-ţi că vine un tip la tine, un tip pe care-l cunoşti, a cărui familie o ştii, om serios, de cuvânt, un tip care zice “ai nevoie de un drum pe aici, nu?” Şi tu îi spui că da, ar fi bun un drum. Dacă el îţi spune “ţi-l fac eu, doar să ţii minte”, tu ce răspunzi?
- Aş spune da, fă-l, să te văd, şi ne-om socoti noi.
- Exact. Ştii ce? Omul ăla aranjează treburile şi face drumul, şi tu eşti mulţumit. După aia, uneori ani mai târziu, vine tipul înapoi, sau poate vine cineva trimis de tipul ăsta, şi-ţi zice: “ai un teren de care am avea nevoie în schimbul drumului ăluia. Cineva are nevoie de el ca să-şi facă un drum pe acolo”. Nu i-l dai?
- Păi…
- Dacă eşti om de onoare, i-l dai.
- Şi dacă nu?
- Vezi, asta e diferenţa. Aici e o chestie de onoare, odată ce ai acceptat un serviciu, va trebui să plăteşti, într-un fel sau altul. Dar cei mai mulţi plătesc, şi nu de teamă, ci pentru că văd ce au primit în schimb. Văd că au primit ceva în schimb, în tmp ce, când dau bani la stat, văd că nu mai primesc nimic înapoi, pentru că politicienii hoţi şi corupţi de la centru au furat ei tot.
I-am rânjit mafiotului meu, care nu era, tehnic vorbind, mafiot.
- Sună idilic.
- Sună mai bine ca politicienii hoţi.
După care s-a încruntat la mine:
- Şi nu mai confunda Mafia cu ‘Ndrangheta şi cu Camorra şi, mai ales, cu politicienii. S-ar putea să jigneşti pe cineva.
Şi să nu mă întrebaţi cum ştiu că era cine era. Asta ar fi o jignire fără seamăn – iar omul a fost amabil cu mine, nu-i aşa? Adică am scăpat, totuşi, cu viaţă 
{ 16 comments… read them below or add one }
am citit in testamentul tau ca mi-ai fi lasat mosternire un forester. merci.
io plec în câteva zile în sicilia. dau de el acolo
?
Amatori! De cate ori ti-am facut eu un bine, in el a fost inclusa automat si o plata care depasea cu mult valoarea serviciului. Te-as ruga sa-i zici vreo doua lu’ don Iepuriccio asta din partea mea, dar ma tem ca, daca face intr-adevar parte din Camorra, la urmatorul tau concediu nu-l mai prinzi in viata.
PS: Ai citit Gomora? Ti-as da-o eu, dar, avand in vedere antecedentele, sunt convins ca pana ai termina-o cineva ti-ar taia degetele si ti-ar rapi familia…
Discutia pare autentica dar mafiotul nu chiar. Ma gandesc ca mafiotii nu prea au motive sa spuna in gura mare: eu sunt un mare mafiot! Cei care stiu, treaba lor, cei care nu ar face bine sa nu afle. Nu prea pare mafiot tipul.
La noi de ce nu apar domni de acestia respectabili !?
Nu-ti face probleme, Vlad. Nu jignesti pe nimeni, dovada ca nici un de asta care e politician (tehnic vorbind, practic nu e) nu te-a injurat. Si nici n-a protestat in parlament. Ceea ce inseamna ca atit tehnic cit si practic, n-ai scris nimic, desi, tot tehnic si practic, ai scris. Uff, ce logica…
Mi s-a intamplat ceva semanator. La o petrecere am intalnit un italian. Am stat un pic de vorba cu el. Stie romaneste f bine, e pe la noi de cativa ani. Eram f pornit pe “mafiotii de politicieni” de la noi.
Mi-a dat acelasi raspuns ca cel primit de tine de la cel care nu era “tehnic” mafiot
Mie imi e frica tare de tot de momentul cand vor aparea “binevoitorii” astia, pentru ca odata cu ei vor aparea si reactiile “extreme”!
Adică să împărţim furtul? Ştiu ce vrei să zici: am mai avut discuţia asta… Dar n-ar fi mai bine dacă ar fura mai puţin? Drumul ăla făcut n-ar avea nimic “în spate”.
ha ha, mafiotii sunt hoti cu un fel de onoare, cu cod. cred si eu ca s-ar supara sa-i compari cu politicienii, si inca romani.
Si in Catavencu este un interviu cu … Bercea Mondialu care nu mai tine minte ca il cheama, de fapt, Anghel … Oh, mama !…
vlad, cred ca lumea de p’aci nu a prins ideea !! cu ceva ani in urma, am vazut un film artistic italian despre un “mafiot” sicilian dintr’o mica localitate de la marginea marii. povestea exprima exact ce ai spus tu: “mafiotul” era iubit si respectat de comunitate pentru ca era aparatorul lor in lupta cu STATUL. printre altele, prin activitatile lui ilicite, le asigura somerior un venit cu care sa’si poata intretine familiile.
) )
(cred ca voia sa demonstreze ca este diferenta intre “mafiotul” de acasa si cel din america
WTF!? Petreanu ori aberezi ori nu esti tu.
Nu i-ai verificat din trei surse legitimatia de mafiot?
Nu i-ai pus muzica din La Piovra ca sa-l starnesti sa verse tot?
Nu l-ai intrebat care sunt limitele unei astfel de intelegeri?
Si, cel mai important…
Nu i-ai tinut tu o lectie de morala crestina?
Nooo… Povestea nu e credibila, deci si daca e adevarata, degeaba e.
Plina lumea de mafioti ….
Tipul este intr-adevar mafiot,nu face parte nici din COMORRA ,nici din COSA NOSTRA,ptr.cine a citit ;ISTORIA MAFIEI;.