- E magic. Nu ţi se pare că e magic?
Cu un zâmbet larg pe faţă, Adrian Ciubotaru patrulează prin faţa scărilor de la TNB, din Piaţa Universităţii. Îmi aruncă întrebarea fără a aştepta, de fapt, un răspuns. Doar constată o evidenţă. Aşezaţi pe trepte, zeci de tineri citesc, înghesuiţi unul într-altul. Sunt atât de mulţi, încât şirul începe de la parcarea Interului şi se lungeşte până la tarabele buchiniştilor de lângă intrarea în pasaj. E o premieră pentru Bucureşti – ştiţi, acel oraş populat de oameni nemulţumiţi, încrâncenaţi şi nepoliticoşi. Aşa ceva nu vezi în fiecare zi – la drept vorbind, e greu de crezut că se şi întâmplă.
Cu vreo jumătate de oră în urmă, tinerii aşezaţi acum pe trepte îşi luaseră cărţi din cutiile aduse de Ciubotaru şi de voluntarii acestuia şi primiseră un instructaj sumar: “ne aşezăm şi citim vreo oră; dup-aia, împărţim cărţile trecătorilor. Nu uitaţi să le spuneţi că ar fi minunat dacă le-ar da şi ei mai departe după ce le citesc. Asta înseamnă Lecturi Urbane”.
Lecturi Urbane – ideea lui Adrian şi a câtorva prieteni, descrisă sec pe site-ul proiectului: “a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular – şi actul cititului în general”. După 6 luni de la prima acţiune de împărţire de cărţi (în metrou, pe 3 noiembrie 2009) şi după succesele de imagine şi stare de spirit, contabilizate la fiecare ediţie, organizatorii pot scrie acum, mai relaxat: “Lecturi Urbane a avut un sprint bun, însă este un maraton de implicare socială care va continua cu pasiune şi insistenţă.”
Pe treptele de la TNB, maratonul se desfăşoară în linişte. Participanţii chiar citesc. A fost ca un văl calm care s-a aşezat uşor peste ei – au venit în grup compact, dinspre Operetă, unde-şi primiseră cărţile, şi s-au înşirat pe trepte cu glume şi râsete. Au mai vorbit un pic, au mai căscat gura la trecători, căutând, pe furiş, reacţiile de surpriză la şotia lor dar, încet-încet, au fost prinşi în farmecul lecturii. Acum dau paginile, se-ncruntă sau zâmbesc, purtaţi de autorii din mâinile lor în lumi imaginare, mai puternice decât realitatea trotuarului din faţă.
Adrian Ciubotaru patrulează degeaba. N-are ce supraveghea şi, oricum, nu mai are ce face. N-ar fi avut oricum ce schimba, dacă ceva ar fi mers prost. E ca atunci când lansezi o ambarcaţiune la apă – tot ce poţi face e să speri că n-ai greşit nimic în construcţie, uitându-te cum alunecă, graţios, înspre un viitor frumos sau direct la fund.
Dar da, are dreptul să fie emoţionat. E sâmbătă, 8 mai, şi e prima acţiune din Bucureşti “la suprafaţă”, în centru, în văzul lumii. E important să iasă bine. Sunt vreo 200 de cărţi de dat, oferite de o listă încurajator de lungă de sponsori: Fundaţia “Noi citim”, Jurnalul Naţional, @British, Fundaţia Invictus, BuyBooks.ro şi Bibliofagia. Adrian se bucură că de data asta n-a mai fost nevoie să alerge aşa de rău după sponsori. Deja este el sunat de ei, semn că Lecturi Urbane a depăşit faza experimentală.
Iar lucrurile continuă să crească. Vineri, primarul general Sorin Oprescu a fost de acord pe loc, într-o convorbire de câteva minute, să fie desemnate “zone de lectură” în două parcuri ale oraşului. Vor apărea însemne în Grădina Japoneză din Herăstrău şi la Coloane, în Cişmigiu. Evident, nu sunt “permisiuni de lectură”, ci un alt mod simpatic de a invita lumea să citească, atrăgându-le atenţia că, iată, aici, sau acolo, se află un loc minunat pentru a adăsta un pic cu o carte deschisă.
Lecturi Urbane urmează să se extindă în mai multe oraşe. Au fost împărţite deja cărţi în Cluj, Braşov, Târgu Mureş. Pe 20 mai, urmează Satu Mare şi Chişinăul, apoi Craiova, pe 22. Nu e nimic prevăzut pentru iunie şi nici mai încolo, semn că proiectul încă se organizează, pe măsură ce creşte, cu voluntari probabil surprinşi de cât de popular a devenit aşa de repede. Adrian spune că abia de curând a început să delege din sarcini. N-a avut încotro, dar asta e o veste bună, de fapt. La acţiunea de sâmbătă, din faţa TNB, i s-au alăturat 30 de voluntari, veniţi mai ales din mediul on-line – oameni care au urmărit hashtagul #lecturiurbane pe Twitter, sau pagina de pe Facebook, sau oameni care au reacţionat după ce au citit despre proiect pe bloguri.
A trecut jumătate de oră de când tinerii s-au aşezat pe trepte şi trecătorii încep să remarce lectura aceasta în grup. Sunt reacţii uimite şi zâmbete multe, întrebări. Câţiva dau explicaţiile cuvenite, apoi oferă cărţi. Lumea e surprinsă de cadou; cei mai mulţi primesc, puţini refuză (“dar, ştii, nu prea am timp”) şi nimeni nu se-ncruntă. Cartea e încă respectată de toţi, chiar dacă e ignorată de mulţi.
3 puşti sunt mai agitaţi. Se-nvârt de colo-colo, până când unul întreabă aerul din jur, cu o retorică a uimirii în faţa a ceva nemaivăzut:
- Deci, frate, care-i şmecheria cu cititul ăsta?
Nu-i nici o şmecherie, îmi vine să-i răspund. E doar magic.
{ 51 comments… read them below or add one }
← Previous Comments
Multumesc @Dorian !
@Corneliu, se pare ca am fost tare convingator
.
Cu siguranta, ai sesizat ca paragrafele 2 si 3 sunt “normale” iar indemnul te-a “trimis” cu gandul catre Machiavelli. Poate ca finalul nu trebuia sa fie “special” … finca tea indus in eroare ji nu asta am vrut io da sa intimplat ji tocmai daia lam scris k sunt trist asa kum zici da al draku d trist k cu dastia mantalnesc silnic poti fii de piatra ca tot t efecteaza gandu k voteaza la kterinca sau neve deci lol
Buna de tot : “#lecturirurale” !
Si eu imi doresc sa nu ajungi sa gandesti si sa scrii ca mine, imi place ideea ca sunt unic, in felul meu.
Multumesc @Dorian !
@Corneliu, se pare ca am fost tare convingator
.
Cu siguranta, ai sesizat ca paragrafele 2 si 3 sunt “normale” iar indemnul te-a “trimis” cu gandul catre Machiavelli. Poate ca finalul nu trebuia sa fie “special” … finca tea indus in eroare ji nu asta am vrut io da sa intimplat ji tocmai daia lam scris k sunt trist asa cum zici da al draku d trist k cu dastia mantalnesc silnic poti fii de piatra ca tot t doare gandu k voteaza la kterinca sau nv deci lol
Buna de tot : “#lecturirurale” !
Si eu sper sa nu ajungi sa gandesti si sa scrii ca mine. Imi place ideea ca sunt unic, in felul meu.
Test … am dat un raspuns dar nu apare online. Sunt probleme IT ? Nu am avut o exprimare care sa ma excluda.
Au aparut. Va rog sa stergeti dublura raspunsului si mesajul de test.
Multumesc.
@dorian
. si da, dorian, exemplul personal schimba comportamente. n-o sa-ti trimita tie nimeni sms-uri in care sa te informeze despre asta, dar poti conta pe faptul ca mesajul va fi auzit si insusit. eu cu o munca de genul asta m-am ocupat inainte sa plec si pot sa te asigur ca am vazut schimbari cu ochii mei. si ca e the hippest feeling in the world.
nu sunt mandra ca sunt o emigranta, mi-as fi dorit enorm sa raman in tara mea. dar erau prea multe disonante cognitive in jur, asa ca am facut aceasta alegere. si oamenii ca tine, degraba saritori la beregata oricui, imi confirma ca am avut dreptate. si da, ai dreptul la o opinie chiar daca nu scrii pe blog, dar ea este ceva mai usor de pus in context daca si tu, la randu-ti, creezi ceva. chiar si fotografie, apropo de “daca eram fotograf?”. e ca si cum eu as spune ca sunt compozitor pentru ca stiu sa pun compilatii de muzica buna la petreceri. but you won’t get it, so forget about it. cat despre stay hip, fresh and true, asa si intentionez. mi se pare foarte ok sa fii asa
@all
oameni buni, am impresia ca nu mai vedem padurea de copaci. e minunat sa iesi in strada si sa faci ostentativ ceva care tie ti se pare frumos si bun si despre care crezi ca ar fi benefic, daca l-ar face si altii. fara sa fie ceva imoral sau ilegal, fireste. nu despre asta e vorba, pana la urma? ca ne place sau nu adrian ciubotaru, ca poate unii dintre oamenii aia nu sunt acolo “pe bune”, ca poate ar fi bine sa fie mai de calitate titlurile de carte date altora, astea imi par doar amanunte nesemnificative in raport cu ceea ce as numi “the greater good”.
@runbaby – Nu sar la beregata nimanui, dar cand vad un pattern…cand….of…n-are sens. Chiar n-are sens.
Am inteles ca eu sunt omul rau, eu sunt omul din cauza caruia lumea fuge din tara. In 31 de ani nu mi-a fost dat sa aud asa ceva despre mine, dar…omul cat traieste invata, nu?
Toata problema e ca eu nu cred in existenta acestui “greater good”, iar voi credeti. Probabil de-acolo, de sus, de unde stati voi, cei care creati valori se vede altfel lumea.
Eu vad ca participantii sunt oricum oameni care citesc, si cu siguranta nu veti convinge taximetristii, nici copiii care, la 16 ani, se intorc acasa pe la 5 dimineata, praf sa se apuce de lectura cu asa ceva. Daca voi credeti asta, perfect.
Pana la urma nu-i rau sa visezi. Trebuie doar si o urma de realism.
@Dorian @Valentin: Tare asta, am muscat-o
)) Ori eram prea obosit, ori vad rosu in fata ochilor de fiecare data cand vad litera “k”. Ori, poate, n-am nici o scuza, gata 
Ma uitam intr-o zi cat de mult se citeste in metrou. Eu nu mai citesc de la o vreme, desi o faceam intens pe vremea cand nu se prea citea in metrou si eram privita ca fiind o ciudata. De ce nu mai citesc azi? Ca sa nu-mi bat joc de cartea aia pe care n-o pot aprofunda urcand/coborand/navigand printre statii. Pentru ca, sa recunoastem, cititul unei carti nu se confunda cu cititul ziarului.
Acum, e la moda sa citesti “la vedere”. De dimineata, o tipa, citea dintr-un tratat de medicina, gros de 3-4 degete. N-as vrea sa am vreodata nevoie de un asemenea specialist…
@MeetTheSun
ceva ani in urma cand ma “lansasem” in a-mi reprofila cariera, citeam intens in ITB (RATB) fiindca trebuia sa “prind din urma”, nu aveam destul timp, trebuia sa ocup fiecare minut. Intr-o zi nu-i dadeam de capat unei functii, in Pascal. Statem jos si “mosmondeam”. Un tip se urca si intamplator ajunge langa mine. Bineinteles ca isi arunca ochii in carte. “Pascal ?” – ma intreaba. “Mda” – ii raspund putin enervat pe mine si dezamagit de nereusita mea de pana atunci. “De ce nu incercati C++ ? Este mult mai flezibil”.
“bah cea mai fakut state ca ieri nam vazut k eram cheaun” – este ceea ce se discuta mai tot timpul astazi.
Cred ca este din ce in ce mai putina vointa de a invata ceva bun, de a citi ceva bun.
De cateva ori am avut “revelatia” in ITB (RATB) – “Aha ! Asta este !” si abia asteptam sa testez (tastez) ideea.
Dar daca ma gandesc bine, ai dreptate, eu am sansa “Backspace”, un medic nu are aceasta “scapare”. Nu as vrea sa am vreodata nevoie de un specialist care nu are sansa “Backspace”.
Orice actiune care se poate rezuma in cuvintele “Pune mana si citeste” este laudabila. Dar ai grija ce citesti.
+1 pentru Dorian.
Subscriu multora dintre comentarii. Cititul nu mai are profunzime, asa cum omul si-a diluat extrem latura profunda. Cititul a devenit cool. Miscare la care faci referire este cool. Este laudabila initiativa, dar nu evoca nimic, nu arata nimic obiectiv, nu reda valori, nu reconstruieste scheletul solid al unor valori esentiale. Nu face decat sa puna inca o caramida la melodrama de doi lei, dar profunda, a societatii romanesti (cu precadere, a tinerimii romanesti), care s-ar putea numi Parada acra a clovnului superficial.
Am 27 de ani, nu ma simt batran, ci salvat. Salvat de experientele de viata si capacitatea de a ma detasa pentru a putea extrage esenta pozitiva din experientele pe care le-am avut. Lipsa unor modele nu este o justificare pentru esecul evolutiei personale.
Cati dintre ei citesc, de fapt, in mod constant pentru EI si nu pentru trepte sau pentru reflectoarele puse pe o initiativa atat de cool. Cool-imea merge mana in mana cu pool-imea.
Lectura (cartea si tot ceea ce inseamna arealul acesta) nu este pentru oricine. Spiritul exhibitionist intentionat al miscarii in cauza nu isi are sensul. Prost gandit, prost facut, prost perceput, prost generat. Sper ca veti putea masura eficienta si rezultatele campaniei. Poate vor fi comunicate…
← Previous Comments
{ 9 trackbacks }