Preşedintele României a rostit multe neadevăruri în interviul de miercuri de la TVR. A comis şi multe ipocrizii, aşa cum, pare-se, îi stă în fire – mă rog, asta e o boală profesională comună la liderii politici; la dl. Băsescu, simptomele ei sunt doar ceva mai vizibile, pentru că el însuşi e deosebit de expus, în poziţia pe care o deţine.
Dar, dincolo de minciunile obişnuite, preşedintele a probat, în câteva rânduri, un cinism cutremurător şi un dispreţ dezgustător faţă de români şi faţă de România.
Mai întâi, i-a transmis profesorului debutant, care-l întreba cum se poate trăi cu 600 de lei pe lună, că şi el, Traian Băsescu, a avut la începutul carierei un salariu mic – “mai mic decât al femeii de servici (sic!)Â de la Navrom” – dar că, iată, după ce a muncit 30 de ani, a ajuns să câştige “6.000 de lei pe lună” (mai exact, 6.702 lei net, salariul şefului de stat).
L-am crede, dacă pentru dl. Băsescu ar conta aceşti bani – dar, în luna mai, preşedintele a anunţat public că-şi donează salariul la Fondul de Solidaritate, până la sfârşitul anului, pentru că, pur şi simplu, îşi permite.
“În ceea ce mă priveşte, vă asigur, şi nu vreau să pară un populism, că sunt dispus ca până la sfârşitul anului să virez salariul într-un fond de solidaritate. Dacă vă uitaţi pe declaraţia de avere, veţi putea constata că pot să fac acest lucru” – spunea Traian Băsescu, la 9 mai.
Păi, bravos, dar să constatăm şi că Traian Băsescu n-a fost decât bugetar o viaţă întreagă – marinar, funcţionar prin ministere, parlamentar, ministru, primar, şef de stat. Acum, după 30 de ani de carieră, nu mai are nevoie de banii de la stat.
Câţi bugetari de carieră cunoaşteţi care să poată face la fel? Câţi bugetari ştiţi care să fi făcut avere din munca pentru statul român?
Sau, poate că întrebarea corectă ar fi – câţi bugetari cinstiţi cunoaşteţi care să fi făcut avere din salariul primit de la statul român?
De fapt, câţi oameni ştiţi care să se fi îmbogăţit doar din salariu, fie în mediul privat, fie la stat? Nu, nu prea ştiţi? Nici eu.
Că preşedintele şi-a câştigat averea din afaceri este evident. N-am nimic împotriva acestui mod de a-ţi asigura un trai mai bun – ba dimpotrivă, cred că e absolut necesar să avem cât mai multe afaceri profitabile în România. Un business bun dă de lucru oamenilor, plăteşte taxe statului şi împinge ţara înainte. Totul e să fie afaceri legitime.
Doar că despre afacerile dlui Băsescu nu se ştie mai nimic. Parcă a fost la un moment dat o participaţie într-o fabrică de îngheţată, dar aia n-a mers cine ştie ce, după cum chiar preşedintele a spus de mai multe ori – plus că a renunţat la ea. Au mai fost şi nişte tranzacţii surprinzătoare cu un teren, dar şi acelea s-au dus, demult. Ce rămâne?
Rămâne un bugetar care face avere în mod misterios, din afaceri pentru care nu prea ştim să se fi plătit taxe, o avere atât de bună încât nu mai are nevoie de un venit lunar de 6.702 de lei. Ce ciudat, un bugetar care nu mai are nevoie de salariu… Doar de funcţie.
Doar de funcţie. Ştim ce înseamnă asta, într-una din cele mai corupte ţări din Europa.
Ca atare, ce-i transmite de fapt preşedintele profesorului debutant, când îi spune “fă ca mine şi-o să-ţi fie bine”? Ce transmite tuturor românilor?
Ce fel de lider este acesta? Ce model oferă naţiunii?
****
În acelaşi interviu, Traian Băsescu a părut deranjat de subiectul emigraţiei medicilor. “Sa nu mai facem o dramă din faptul că plecăm” – i-a replicat preşedintele Rodicăi Culcer, care-i atrăgea atenţia că medicii părăsesc masiv sistemul. “Cel mai mare obiectiv al României a fost liberalizarea forţei de muncă. Dreptul nostru de a pleca acolo unde ne este mai bine!” – a accentuat Traian Băsescu.
E halucinant modul în care preşedintele încearcă să banalizeze una dintre cele mai grave probleme ale României. Ar trebui să ne bucurăm pentru această hemoragie de creiere, pare să spună dl. Băsescu. Toţi ne-am gândit, la un moment dat, să plecăm din ţară – şi iată, pare a spune preşedintele, prin lupta noastră eroică, a politicienilor, visul nostru naţional s-a împlinit, acum puteţi să vă căraţi, gardurile nu mai există.
A pleca e un drept, domnule preşedinte – n-ar trebui să devină, în nici un caz, singura alternativă pentru un trai mai bun. N-ar trebui să fie o inevitabilitate. Sesizaţi, cumva, diferenţa? Vă preocupă, cumva, diferenţa?
Cum poate un şef de stat să le recomande cetăţenilor emigrarea ca soluţie de creştere a nivelului de trai? Ce crede, de fapt, acest preşedinte despre România? Către ce se îndreaptă România cu un asemenea lider?
****
La insistenţele Rodicăi Culcer pe tema depopulării sistemului sanitar, Traian Băsescu a răspuns la un moment dat, aproape enervat: “Doamnă, nici nu exageraţi cu plecările medicilor. România scoate 2.000 de medici pe an. România scoate 2.000 de medici pe an!”
Cu alte cuvinte, să plece, că oricum avem destui. Acesta e un cinism care-ţi îngheaţă sângele.
Să punem lucrurile în context, pe baza datelor oficiale. Potrivit Colegiului Medicilor, de la care medicii care vor să emigreze solicită aşa-numitele “certificate de conformitate”, în 2007 au plecat 2.000 de medici. În 2008, 1.200. În 2009, 1.400. Iar în prima jumătate a acestui an au ieşit din sistem peste 1.000 de medici. Acestora trebuie să li se adauge aproximativ 1.500 de rezidenţi, care nu au nevoie de certificatul de la Colegiu pentru a se angaja afară.
Ca atare, în trei ani, din România au plecat aproape tot atâţia medici câţi au intrat în sistem – cu precizarea că, evident, tinerii absolvenţi nu au experienţa specialiştilor care se duc afară – iar fenomenul se accelerează, afirmă preşedintele Colegiului Medicilor.
Să spunem şi câţi doctori activează în România – 42 de mii. Şi această cifră trebuie pusă în context: cu 42 de mii de doctori, în ţara noastră revin 1,9 medici la mia de locuitori. Media europeană este aproape de două ori mai bună – 3,7 la mie.
Recent, preşedintele Colegiului Medicilor a declarat că deficitul de medici din sistemul românesc de sănătate a depăşit 10 la sută. OMS consideră că un deficit de 2% trebuie să fie un motiv de maximă alertă pentru orice guvern. Ce spune preşedintele? “Să plece, sunt destui”.
Ar trebui, acum, să aflăm şi cât costă pregătirea unui tânăr ca să devină medic, ca să avem şi dimensiunea financiară a pierderii statului român.
În fine, să adaug un truism: medicii pleacă, dar pacienţii rămân. Mai puţini doctori pentru ei înseamnă, fireşte, că mai mulţi pacienţi rămân bolnavi pentru mai mult timp – iar asta costă, din nou. Iar când aceşti oameni, prost trataţi, mor înainte de vreme, ei nu mai creează, nu mai construiesc, nu mai contribuie fiscal la economia României – alte pierderi, pentru totdeauna.
Dar pe Traian Băsescu, preşedintele republicii, aceste lucruri nu-l preocupă. El este un bugetar care nu mai are nevoie de salariu. El este un bugetar care, atunci când a avut o problemă medicală serioasă, s-a dus să se trateze la Viena. De ce-ar fi el îngrijorat că sistemul medical românesc, din ţara unde e preşedinte, se prăbuşeşte? El îşi permite. Faceţi ca el, nu?
Câţi bugetari ştiţi că pot face ca el? De fapt, câţi salariaţi cunoaşteţi care-şi pot permite măcar costurile unei spitalizări în România, nu la Viena?
Scriind despre aceeaşi ultimă ieşire televizată a preşedintelui, Daniel îi transmite: “dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român.”
Mă alătur lui Daniel în această stare de dezgust. Rămân în România, pe care eu, unul, n-o consider şi n-am considerat-o vreodată “de mâna a doua”. O consider o ţară minunată, aflată numai, temporar, sub ocupaţia unei hoarde de jefuitori.
{ 52 comments… read them below or add one }
← Previous Comments
@Vlad, cand vei intelege ca nu ai dreptul moral sa spui orice din ipostaza in care te afli? Mai sunt si oameni mai slabi de inger care te asculta. alin maramu’ e exemplul cel mai clar pentru asta.
aoleu, nu mai pot eu dormi noaptea de jignirile unui frustrat
)))))))))))
Robintel, Naşule – eu nu contest dreptul nimănui de a avea simpatii politice. Ce spun este că acestea nu trebuie să modifice standardele de evaluare a politicienilor, indiferent cine ar fi aceştia.
Un preşedinte care îndeamnă lumea la emigrare dacă vrea trai mai bun, în loc să se zbată să ţină oamenii care pot contribui la progresul ţării mi se pare departe de rolul liderului. Comparaţia cu managerul unei companii are unele semnificaţii. Sunt multe companii în dificultate, dar nu cred că vreun manager responsabil, care vrea să scoată la liman firma, îşi poate permite să-şi încurajeze cei mai buni angajaţi să plece la competiţie. Poate că aceştia o vor face, dar managerul n-are voie să facă asta, dacă chiar crede că firma merită un efort. Iar dacă nu crede, nu mai are ce căuta acolo.
Istoria a reţinut numele multor lideri care au întors soarta când totul le părea împotrivă. Cei care încurajează dezertările când situaţia e gravă şi aparent fără speranţă sunt însă la capitolele despre laşi.
Aici nu e vorba despre prezumţii de nevinovăţie, despre Iliescu sau Constantinescu sau Tăriceanu sau câţi or mai fi fost. Aici e vorba despre liderul de acum, ales cum-necum, dar de la care mă aştept să-şi respecte poporul şi să-şi înţeleagă rolul. Când Pleşu spunea că Traian Băsescu nu-şi înţelege fişa de post, am sperat că va învăţa în timp, numai că e din ce în ce mai rău.
În fine – ca să mai lămuresc un lucru: eu n-am nici un fel de simpatii politice; sunt de prea mult timp în meseria asta ca să mai cred pe vreunul. Dar, judecând cei 3 preşedinţi de până acum, observ următoarele: Iliescu s-a făcut că nu vede corupţia, ca să-şi păstreze puterea; Constantinescu a abandonat puterea de frica corupţiei; Băsescu este cel care a făcut avere din afaceri obscure, strigând în acelaşi timp cât îl ţine gura împotriva corupţiei.
Eu nu sunt orb şi nici prost şi nici fascinat de aceşti politicieni. Pentru mine, ei constituie subiecte. Ei se tot schimbă, eu scriu despre ei de 20 de ani, deja.
Someone, defineste termenul “avere” ca se poate interpreta si iar apar fluturase prin orase cu miliardele de euro ale lui Basescu.
Cred ca am mai zis, eu sunt originar din Constanta. Stiu cum au facut marinarii avere inainte de ’90. Nu e un secret atat de mare si nici atat de negru… Bine, nu a platit nici dracu’ impozite la astea.
Aici nu este vorba de simpatii, Basescu nu mi-e tata, nu mi-e mama si nici nu alearga ca Banel, sa ii facem valuri. Eu sunt pentru o analiza echilibrata, nu pentru un linsaj.
omg, someone – ia cauta tu prin istoria Elvetiei, acum cca 100 de ani elvetienilor li se dadeau bani (cca 100USD /persoana – si pe vremea aia erau bani seriosi) sa emigreze. asta o stiu de la un helvet, omu’ spunea clar, ca daca nu era plecarea in masa se duceau dracu’ de tot si mincau vaca mov.
Ovorba veche spune ca trebuie sa cunosti istoria ca sa nu repeti greselile inaintasilor.Sa faci altele noi.
Sunt destul de trecut prin viata ca sa imi dau seama ca simpatiile
politice nu sunt decat inchipuiri,vise adolescentine fara nici o urmare practica.Nu se bazeaza pe nimic.Pentru simplul motiv ca traim intr-o tara de butaforie iar noi suntem niste actori in roluri de plimbatori de tava care ne credem Laurence Olivier.In istoria noastra,cu bune si rele,nu am avut parte de prea multi conducatori cu viziune iar putinii vizionari de care am avut parte au fost izgoniti cu pietre sau cuvinte,nu conteaza.Rezultatul este ceea ce traim acum.Pana la urma poti sa urasti carnal au ba PSD-ul sau pe Antonescu/Geoana dar trebuie sa fii usor deranjat sa nu recunosti ca cei ce ne-au varat in cel mai adanc rahat(de pana acum,tinand cont ca se poate si mai rau in buna traditie romaneasca,brrr!) nu au fost nici zisul PSD si nici Antonescu/Geoana.
PS.Ca veni vorba,Diliul Drojdier tocmai ce declara ca el se simte bine in tara “lui”… asa ca Patagonia nu este o idee foarte rea!
P.S. Cred că am uitat să precizez: am fost PSD-ist.
@Mihu:
Diliul Drojdier mi-a facut mie sa imi scada comenzile si a creat criza internationala? Uuuu! Cata putere, domne, cata putere!
Daca tot schimbi argumentele este greu sa iti raspunda cineva. Initial ai zis doar de Iliescu la mineriade, apoi te-ai legat de tot ce s-a intamplat in timpul PSD sau PNL. Mie nu-mi place nici un partid, am zis doar ca pe aia care sa redreseze tara trebuie tot poporul sa-i aduca. Si poporul a vrut Basescu si PD-L, oricat s-a chinuit presa.
Vlad, ai vazut declaratiile de la radio ale presedintelui ? Din ciclul “mai bine tacea”. Nu stie nici sa calculeze, ca tot nu da mai mult plata pe ora chiar si cum zice el. Intr-o tara normala, o asemenea declaratie (sa-si ia al doilea job) s-ar solda cu profesorii, parintii si elevii in strada si presedintele demis.
Eu consider ca articolul este scris cu rautate. In anii de dupa revolutie si nu numai, profesorii au ajuns la stadiul de jeluitori de catre sindicatele lor – arondate politic la PDSR.
Emigrarea a fost intotdeauna o solutie, chiar si daca nu era afirmata.
Se pare ca cei care sunt sinceri in tara asta sunt considerati de rahat, iar comentatorii de pe margine sunt considerati niste eroi.
Pana una-alta, presedintele, asa cum e el, este imaginea Romaniei – intern si international, deci daca dati cu rahat in el => dati cu rahat in voi… pacat ca v-a intrat cam mult in gura.
PS: nu sunt membru in nici un partid, dar v-as sugera sa comparati discursurile lui Hitler cu cele ale lui Crin… vedeti vreo diferenta?
Ok, si atunci de ce nu iesim in strada cu totii? De ce nu ne revoltam? De ce nu rupem panza de paianjen infecta care ne acopera tara? Ce ne impiedica?
cum ce ne impiedica ? oamenii nu mai au nicio speranta. fii sigura ca nu are nimeni chef sa mearga sa isi sacrifice viata pentru rahatii din tara asta care nu stiu decat de mici si bere
← Previous Comments
{ 5 trackbacks }