Amicul Andrei Crivăţ scrie despre posibilitatea ca în România să fie interzis prin lege fumatul în toate spaţiile publice închise. Crivăţ îşi pune câteva întrebări, oarecum retorice, care sunt de fapt chintesenţa argumentelor fumătorilor împotriva legilor anti-fumat. Printre acestea – de ce să-i interzică lui cineva să-şi facă rău, dacă aşa vrea el; de ce el, ca proprietar de cârciumă, n-ar avea dreptul de a o rezerva exclusiv pentru fumători; şi de ce nu se aplică aceleaşi interdicţii şi pentru consumul de alcool, de exemplu, care, spune Crivăţ, “face infinit mai mult rău decât tutunul”.
Această argumentaţie pare, la prima vedere, corectă. Oare legile anti-fumat nu discriminează fumătorii? Nu e dreptul lor să facă ce vor cu viaţa lor? Ei unde să mai meargă?
Argumentaţia este însă găunoasă şi nu stă în picioare. Iată de ce.
Problema trebuie judecată din punctul de vedere al nefumătorilor, nu al fumătorilor, pentru că un principiu fundamental stabileşte că libertatea unuia se opreşte unde începe libertatea celuilalt.
Mai clar, un fumător are toată libertatea să fumeze, atâta timp cât gestul său nu-i afectează pe cei care nu doresc să fumeze. Aşa cum e dreptul tău să fumezi, e şi dreptul meu să nu fumez – or eu, dacă nu fumez, nu te afectez cu nimic pe tine, fumător. Reciproca nu e valabilă. De aceea, în prezenţa mea, nefumător, tu, fumător, nu ai libertatea de a fuma.
Asta răspunde şi afirmaţiei cu alcoolul. Că face sau nu “infinit mai mult rău decât tutunul” se poate dezbate, dar e cert că, dacă eu şi cu Crivăţ stăm la aceeaşi masă, el poate bea tot ce-i trece prin cap – alcoolul pe care el îl înghite nu ajunge şi în organismul meu. Dacă fumează, în schimb, voi fuma şi eu cu el, fără să vreau – chiar dacă nu vreau.
Cât despre restaurantele rezervate fumătorilor – şi de ce legea ar trebui să nu le permită. Primul argument e de bun simţ – nu cu valoare de principiu juridic, dar orişicât – şi-l putem constata cu toţii: pentru că legea de acum permite astfel de alegeri, marea majoritate a patronilor au decis să-şi declare cârciumile “pentru fumători”. Rezultatul practic este că nefumătorii nu mai au de ales şi, dacă vor să socializeze, să nu-şi piardă prietenii, sfârşesc într-un local în care se fumează.
Principiul spune că nu poţi discrimina pe cineva pentru un comportament natural – nu poţi taxa respiraţia, sau mersul în două picioare, sau somnul. Ori comportamentul natural este a nu fuma, nu a fuma. Ca atare, acum eu, ca nefumător, sunt pus să aleg între a nu mai ieşi cu prietenii/iubita/soţia/whatever la cârciumă şi “a-mi face rău singur”, aşa cum zice Crivăţ că e dreptul fumătorilor, dar fără ca şi eu să vreau asta. Dacă într-un restaurant nu se fumează, iar la mese sunt şi fumători, şi nefumători, asta nu face rău nimănui (iar fumătorii pot ieşi în prag de câte ori vor). Dar dacă se fumează, asta face rău tuturor. Încă o dată – libertatea ta se opreşte acolo unde începe a mea.
În fine, dacă vorbim despre pseudo-discriminarea fumătorilor, cărora nu li se va mai da voie să fumeze în cârciumi, poate că ar trebui să luăm în calcul situaţia chelnerilor nefumători care muncesc în aceste spaţii înecate acum în fum de ţigară – asta apropo de spaţiile “rezervate fumătorilor” despre care vorbeşte Crivăţ. Eu cred că este profund imoral şi ar trebui să fie şi ilegal să pui pe cineva să facă alegerea între un loc de muncă şi sănătate. Şi să nu-mi spuneţi că angajaţii ar putea da declaraţii pe proprie răspundere că sunt fumători la angajarea într-un asemenea loc – este exact acelaşi tip de condiţionare.
Ca atare, încă o dată, când mai auziţi un fumător că vorbeşte despre drepturile lui de fumător, spuneţi-i că drepturile nefumătorilor sunt cele care primează în această ecuaţie. Priviţi problema din unghiul corect şi totul devine nu doar mai uşor de înţeles, ci şi aproape imposibil de negat (în mod raţional).
{ 82 comments… read them below or add one }
Next Comments →
“or eu, dacă nu fumez, nu te afectez cu nimic pe tine, fumător” (!!!)
Petreanu, tie nu ti-a zis nimeni ca de cand nu mai fumezi esti incredibil de enervant? Nu te-ai intrebat chiar niciodata de ce brusc tace toata lumea cand intri tu??
Ai foarte mare dreptate Pietreanu. Iar Julius, cand nu vei mai fi un sinucigas cu gura mare si un drogat care nu intelege bunul simt atunci vei realiza cat de mult gresesti acum.
Sunt cam multe erori de argumentare in textul acesta (ciudat pentru textele lui Vlad); ma voi lega doar de cea mai serioasa, din punctul meu de vedere: argumentul de principiu: “Principiul spune că nu poţi discrimina pe cineva pentru un comportament natural”.
1. “principiul” e gol de continut
2. chiar daca nu ar fi gol, el ar fi gresit
3. chiar daca nu ar fi gresit, el nu are nicio implicatie
Pe rand:
1. “principiul” e gol de continut
Motivul e simplu: nu exista un inteles al cuvantului “natural”. Ce e natural? Ce autoritate ne spune? E natural sa te imbraci? E natural sa vanezi? E natural sa stai intr-un imobil construit? E natural sa astepti pana cand partenerului de sex i s-a cantat de 18 ori “la multi ani!”?
2. chiar daca nu ar fi gol, el ar fi gresit
Principiul poate avea un inteles, daca prin “natural” ne referim la “obisnuit” sau “acceptat social” (caci asa se manifesta natura: in ceea ce stim din jurul nostru). Dar atunci, principiul nu e corect – sa nu taxam pe cineva pentru ca aranjeaza de la 2 ani nunta fiicei? Sa nu pedepsim mosierul care isi aroga dreptul primei nopti? Sa trecem cu vederea parintii care considera ca bataia e rupta din rai?
3. chiar daca nu ar fi gresit, el nu are nicio implicatie
Sa facem si ultimul pas: sa presupunem ca nu ar fi gresit principiul. Dar atunci, ca principiu, nu are nicio implicatie pentru comportamentul non-natural. (In logica formala: Adevarul lui “Daca p, atunci q” nu spune nimic despre valoarea de adevar a lui “daca non-p, atunci non-q”.) Daca nu poti taxa comportamentul natural, inseamna aceasta ca poti sa-l taxezi pe cel non-natural? Ai voie sa-l discriminezi pe cel care nu respira sau pe cel care merge in maini pe strada (nici nu vreau sa vorbesc de cel care, din motive obiective, nu merge in _doua_ picioare) sau pe cel care alege sa nu doarma?
Prin urmare, in discutia aceasta nu cred ca se pot aduce argumente principiale (restul argumentelor aduse de Vlad sunt argumente de conjunctura: patroni care isi pun angajatii sa minta, prieteni/sotii/whatever care sunt fumatori, alegeri pe care se vede, statistic, ca le-au facut patronii de bodegi). Sa rezolvi probleme de conjunctura prin apel la lege (care este instrument de pus in practica principii pe care le vezi universale) este o solutie mai gaunoasa decat orice alta solutie – vezi atacul la proprietate numit ‘reducem pensiile pentru ca _acum_ nu avem bani’ – intrucat lanseaza panta alunecoasa: nu e natural ca baietii sa aiba parul lung si cercei in urechi, nu e natural ca fetelor sa li se vada buricul, nu e natural sa te saruti in public, etc.
Si atunci la probleme de conjunctura trebuie sa le gasesti solutii de conjunctura (nu dai o lege pe care iti propui din start sa o abrogi peste o vreme) – proiecte de educatie, stimulare a bodegilor pentru nefumatori, controale, etc. Argumentele invocate de Vlad mi se par corecte pentru asemenea solutii; daca le iei si le pui intr-o justificare de lege (adica norma juridica trecuta prin for parlamentar) iti iese o sita prin care curge multa apa.
George
PS: randurile de mai sus sunt scrise de un fumator care pe vremea cand avea birou se intalnea cu nefumatorii intr-un spatiu in care nu se fuma.
PS 2: problemelor nefumatorilor aflati in spatii publice _trebuie_ sa li se gaseasca solutii. Chiar nu e uman sa nu aiba optiuni. Solutiile insa nu trebuie sa fie date prin lege anti-ceva.
PS 3: uite si o problema pe care o vad rezolvata prin lege: parintii care fumeaza in spatii private inchise (casa, masina) in prezenta unor nefumatori fara posibilitate de a alege (sa zicem: copiii lor).
Uite unde ne-au adus Băsescu şi clica lui: să ne certăm frate cu frate, fumător cu nefumător, dar toţi români, în definitiv. E inacceptabil.
Bine, îţi dau dreptate. Dar asta nu mă opreşte să deplâng faptul că nu voi mai avea unde să fumez în timp ce beau o bere, o cafea, un suc. În New York legea statală anti-fumat avea o portiţă care permitea patronilor fumători, care aveau angajaţi doar fumători, să-şi declare localurile (baruri şi cluburi exclusiv) drept teritorii ale fumătorilor. Nu mai ştiu ce se întâmplă acum şi dacă această portiţă mai există, dar acum 6-7 ani localurile de fumători erau cele mai pline, pentru că acolo era fumul, dar era şi fun-ul. Singura chestie care nu stă în picioare în toată argumentaţia ta e tocmai asta, cu nefumătorii care sunt obligaţi să meargă în localurile de fumători ca să nu-şi piardă prietenii. Nu-i obligă nimeni, serios. Iar dacă într-un grup de cinci oameni, să spunem, unul singur este nefumător…
da, sigur, daca am prieteni fumatori trebuie sa renunt la ei, sa-mi caut altii, nu-i asa? cred ca la asta o sa se ajunga in logica fumatorului inrait.
majoritatea restaurantelor sunt acum afumatori. pai ori suntem restaurant, ori suntem afumatoare. nu pot sa inteleg cum mancatul este compatibil cu fumatul. bine eu nu sunt fumator, cred ca d-aia. mai sunt si incercarile penibile de restaurante cu spatii separate, de fapt sunt separate de o usa care e mereu deschisa ca sa se plimbe chelnerii
“libertatea unuia se opreşte unde începe libertatea celuilalt”.
Corect!
Io-s fumător de vreo 25 de ani. Nu fumez în casă de nefumători, dacă îmi vin în vizită prieteni care nu fumează, mă duc să fumez în bucătărie, sau ies pe balcon. Dacă la mine în maşină (nu-s taximetrist) se urcă un nefumător, nu-mi aprind ţigara. La drum lung fac pauze şi fumez.
Da’ nu-s de acord să se interzică fumatul în TOATE localurile. Lasă-mă să pip o ţigară la o bere sau la o cafea, că aşa mă simt io bine. Eşti nefumător, nu te obligă nimeni să intri. Stai afară! Da’ nu mă obliga pe mine să n-am unde intra! Dacă intru într-un local “cu semn”, o fac că vreau io şi respect regula, adică nu fumez. La fel cum nu te obligă nimeni “pe tine” să intri într-un local unde se fumează.
Simplu, nu?
Banzai!
PS nevastă-mea nu fumează şi încă nu vrea să divorţeze. Ştia ce-o luat.
La prima vedere este un fel de segregatie … “fumală”
.
S-a demonstrat ca fumatul este nociv atat pentru activi cat si pentru pasivi (măi, mă refer la fumat !). Nu putem nega dreptul fiecaruia de a incerca vreun fel de sinucidere, dar atat ! Daca sinuciderea ta poate avea, intr-un fel sau altul, efecte negative asupra altora, este cazul sa iti revezi atitudinea. Nu este normal sa te arunci de la balcon fara sa te uiti daca nu cumva trece vreun nevinovat pe trotuarul pe care tu vrei neaparat sa te împrăştii …
Mi se pare normal sa se declare local “numai pentru fumatori” sau “numai pentru nefumatori”. Sunt localuri numai pentru femei, sunt localuri numai pentru homosexuali … daca te trezesti cu o mana pe fund nu este cazul sa faci taraboi, ai fost atentionat si ai intrat in cunostinta de cauza.
… hei, usor, glumeam …
Dar ar fi anormal ca anumite localuri sa fie declarate “pentru fumatori” atat timp cat nu exista o posibilitate de delimitare clara, eficienta a zonelor, din punctul de vedere al protectiei contra fumului. Cum ar fi sa declari “Carul cu bere” ca fiind “pentru fumatori” ?? Normal ar fi sa li se asigure o zona in care sa fumeze linistiti : 2 metri patrati pe trotuarul din fata localului, dotati cu ladita de nisip.
Este o directie cat se poate de clara spre reglementarea fumatului. O astfel de lege era de neconceput in anii ’30 – ’40. Dar multe erau de neconceput ceva timp in urma si uite ca s-au intamplat.
P.S. @Someone – le dai idei ospatarilor, sa declare cine stie de “noxe la locul de munca” … si, si asa “imfla” nota …
m-am lasat de fumat in noiembrie anul trecut, dupa 20 de ani, de la 3 pachete pe zi, dintr-o data si fara efort (metoda carr – dar asta e out of topic). insa isteria asta antifumat ma calca in continuare pe nervi. la mine in casa s-a fumat intotdeauna – iar acum, nefumator fiind, le var o scrumiera sub nas amicilor fumatori care ma viziteaza. nu-i scot la usa, nu-i alung pe balcon. ultima data am socializat fara probleme intr-un local, singurul nefumator la o masa cu 3 fumatori, timp de vreo 4 ore, saptamana trecuta. mi-o fi facut rau? sincer ma indoiesc ca mai conteaza, dupa ce am fumat activ atata vreme. petreanu, e clar: fumatorii vor sa te “sinucida” pe tine. principiul e clar: daca esti paranoic, nu inseamna ca tot restul lumii nu iti vrea raul!
Noi suntem o natie la care nu merge cu jumatati de masura; dovada este faptul ca multi au profitat de portita lasata de lege si si-au facut localuri doar pentru fumatori; ca sa nu mai vorbim ca sistemele de ventilatie sunt deficitare la majoritatea localurilor, inclusiv la cel la care presteaza amicul Crivat.
Daca se va da o asemenea lege, oamenii se vor adapta: ies, fumeaza in afara localului si apoi se intorc.
Vlad, pot fi de acord cu tot ce ai scris tu aici. Cu exceptia unui singur punct: “dacă eu şi cu Crivăţ stăm la aceeaşi masă, el poate bea tot ce-i trece prin cap – alcoolul pe care el îl înghite nu ajunge şi în organismul meu. Dacă fumează, în schimb, voi fuma şi eu cu el, fără să vreau – chiar dacă nu vreau.”
Sa dezvolt. Asa e. daca voi stati la aceeasi masa, fumul scos de Crivat pe nari, va fi inhalat si de tine. E adevarata si ca alcoolul baut de el nu va ajunge la tine in organism. Insa stii ce s-ar putea sa ajunga in sau pe organismul tau? Vreun cutit. Vreo bata. Sau nu in al tau. Dar altcineva ar putea primi peste picioare vreo bara fata de la masina. Sau sotia lui Crivat si-ar putea lua vreo bataie acasa.
Fireste, toate cele pe care ti le-am povestit se pot intampla si daca Crivat doar fumeaza. Insa exista mai multe sanse sa se intample in cazul in care Crivat bea mai mult de cat trebuie.
Asta am incercat si eu sa explic in articolul scris de mine, asta a incercat sa spuna si Andrei.
E mult de discutat pe tema asta. Si e mult de discutat despre cum, cui si in ce fel fac rau cele doua: alcoolul si tutunul.
PS: Personajul “Crivat” nu are nicio legatura cu Andrei Crivat. E un om oarecare.
Patrick – nu mai exista nici o portita. Acum se interzice si fumatul in strada pana la o anumita distanta de cladirile publice
De unele cladiri si in unele cazuri, nu e inca general valabil.
George, n-ai inteles nimic. Mai vino-n toamna
Acelasi tip de argumentatie ar putea fi folosit de exemplu pentru folosirea masinii personale. Daca eu merg pe jos de ce sa fiu afectat de noxele de la masina ta. Din cauza masinii tale sunt mai putine spatii verzi, etc. Mai ales ca in mediu urban ai posiblitatea sa folosesti transportul in comun. Deci astia de merg cu masina merita o lege sa-i oblige sa mearga pe jos. Minim zile pe saptamana.
@Combo
Cu maşina produci. Bani, muncă, realizări, locuri libere în metrou, în tren… Cu ţigara doar…fum.
Dar e adevărat că fumătorii sunt “vânaţi†excesiv. Atâta timp cât ei sunt informaţi cu privire la riscuri şi nu “afumă†pe alţii e ok. Aaa şi să plătească dublu la CASS, nu e corect să plătim egal.
Jimmy
Combo, mai gandeste-te o data. Nu carecumva exista deja legislatie anti-poluare? Si nu se inaspreste de la an la an?
în New York a fost interzis fumatul inclusiv în parcuri şi pieţe publice (în spaţii închise era oricum demult interzis); aştept cu interes ziua când va fi interzis inclusiv în locuinţele personale – dictatura binelui făcut cu forţa (că aşa vrea statul – bătrânica trebuie să treacă strada).
cum sunt mai mulţi nefumători decât fumători nu văd de ce mecanismele pieţei (altminteri proslăvite) n-ar crea şi localuri exclusiv pentru nefumători (pentru că aceştia nu doresc să fumeze pasiv, perfect de înţeles). o simplă opinie a cuiva care n-a fumat niciodată
Sunt ok cu ideea de spatii separate. Dacă se va interzice fumatul în absolut toate spaţiile publice, poate e mai bine. Vorba lui @Camil – un soi de bine făcut cu forţa.
Am fost weekendul trecut într-un local destul de fain. Mâncare excelentă, servire impecabilă. Dar, nu m-am putut bucura deloc de aceste lucruri pentru că se fuma. Încontinuu, mult, spaţiu relativ restrâns, mulţi clienţi, prea puţină aerisire. Îmi lăcrimau ochii încontinuu şi nici mâncarea nu mai avea gust. M-am simţit nevoită să plec după 20 de minute, pentru că nu mai rezistam. Ce să mai spun că hainele mele duhneau a fum..
Aşa că spaţiile separate chiar mi se pare o idee bună, atâta timp cât e implementată cum trebuie. Aşa reuşeşti să ai clienţi mulţumiţi de ambele tabere. Nu m-am deranja să nu se fumeze deloc în spaţiile publice, dar nu sunt eu în măsură să le iau oamenilor micile plăceri. În definitiv, e pe banii şi plămânii lor.
O altă soluţie ok ar fi măcar să le facă un soi de separeu unde pot fuma, ca să nu stea afară ca homleşii.
Silvy, nu e “pe banii lor”. Când se îmbolnăvesc din cauza fumatului, tratamentul e plătit de toţi contribuabilii în sistem. Asta e o altă discuţie/argumentaţie anti-fumat, dar am lăsat-o pentru altă dată.
Vad ca este un subict de interes …
Dar mi se pare ca se cam “incurca borcanele” si nu numai aici ci in alte locuri in care se discuta acest subiect.
Ce legatura are ce fac eu acasa cu ceea ce fac eu intr-un loc PUBLIC ? ACASA pot face ce vrea muschii mei (in limite, dar foarte laxe) ! Intr-un loc public, NU.
De ce se tot aduce in discutie faptul ca tutunul nu “distruge vieti” precum alcoolul ? Are vreo importanta faptul ca unul ar avea un potential criminal “mai mare” si altul “mai mic” ? Da, sunt multe altele care pot avea urmari grave dar asta nu inseamna sa militam pentru “scutirea” celor “mai putin grave” ci sa militam pentru rezolvarea oricaror probleme grave, indiferent de “cantitatea de gravitate” continuta.
Pentru voi cei care sustineti fumatul in locuri publice : este vreunul dintre voi care este enervat de cocalarul care asculta manele “la maxx” ? Daca da (si nu mintiti, stiu ca sunteti) de ce sa il injurati si sa ii cereti sa isi cumpere casti ?? Daca totusi nu, inseamna ca are dreptate X care spune ca 90% din populatie este “manele lover”
.
Eu de ce as plati asigurari de sanatate pentru cineva care horcaie sau isi da ochii peste cap din cauza fumatului constient ? Eu NU vreau sa platesc pentru orice “sinucigas”. Sunt alte locuri mai bune unde ar trebui sa ajunga acesti bani, decat sa il puna pe picioare pe X care “pipeaza” 2 pachete de tigari pe zi. Cum ar fi ca bolile pulmonare sau cele cardiace cauzate de fumat constient sa fie taxate din buzunarul fiecarui bolnav ? Iar banii din taxe sa ajunga la cineva bolnav de leucemie !
Dacă locurile amenajate PENTRU fumat sunt la intrarea în restaurant şi eu (nefumător) trebuie să trec printr-o perdea de fum, cred că o să caut alt „localâ€.
Dacă patronii de restaurante vor face aşa: clar vor avea de pierdut.
Din cauza unei afecţiuni mai vechi (astm) de ceva vreme nu mai suport deloc fumul chiar şi cel din locurile publice.
Nivelul de toleranţă a scăzut deoarece şi nivelul de NESIMÈšIRE a crescut.
Fumătorul nu mai este stigmatizat de societate. Nimeni nu sesizează că de fapt asta se încearcă acum: (re)stigmatizare.lml
Mi se pare anormal:
- ca în saţia de autobuz şi în stânga şi în dreapta mea să fie fumători. Eu unde mă duc? Cel mai corect ar fi să se aleagă un loc şi să se şi mai ideal în funcţie de cum bate vântul în aşa fel încât fumu’ să nu ajungă la toată lumea din staţie.
- să tragi cu patos/putere când te urci în maşină şi apoi tot fumul să îl expiri în maşină. Maşina RATB este spaţiu public? Aşteaptă următoarea maşină dacă nu ai terminat ţigarea.
- să îţi aprinzi ţigarea când te urci pe scara rulantă la metrou. Eu care sunt în spatele fumătorului ce fac? Îmi ţin respraţia? Mai aşteaptă puţin. Merge destul de repede… scara.
- să mergi pe stradă fluturând ţigarea în vânt iar eu care merg în spatele tău să primesc fumul direct în faţă!!! Stai locului termină ţigarea şi apoi îţi vezi de drum!
- da’ total anormal… să fumezi în preajma femeilor însărcinate. Nu cred că trebuie să dau explicaţii.
La aceste probleme mici sunt convins că legea NU oferă soluţii.
Deci pe mine nu mă încălzeşte cu nimic.
În concluzie mai deranjant este fumatul pe stradă pe care nu îl pot evita decât fumatul în restaurante/baruri.
În restaurant/bar pot să nu intru. Pe stradă TREBUIE să merg !!!
@ Glass and Iron
sunt de acord cu argumentul privind interzicerea fumatului în spaţiile publice închise sau la intrările în clădiri. nu văd ce obiecţii raţionale s-ar putea aduce aici.
dar dacă marşăm pe argumentul asigurărilor de sănătate, plătite la grămadă – argument autohton şi cu un grad mare de generalizare – de ce să nu interzicem şi consumul de alcool sau de mâncare de tip fast-food?
Eu nu am nimic impotriva faptului ca interlocutorul meu fumeaza. Doar sa nu ajunga fumul la mine. Cam asta e problema. Exista spre exemplu vreo doua localuri in oras care imi plac foarte mult. Dar nu ma duc acolo mai des de o data la cateva luni. Pentru ca ma astup de fum. E ca si cum as sta non-stop cu nasul langa tzeava de esapament.
Oricum, nu mi-as pune mari sperante in aplicarea acestei legi in Ro. La noi, se stie, e ceva distanta intre publicarea unei legi si aplicarea ei
Camil, asa este. Si prin toamna anului trecut Primaria venea cu ideea sa se interzica si mai serios fumatul in “Marele Mar”, incat nici sa stea omul in strada, la intrarea in zgarie-norul in care lucreaza sa nu mai fie legal. S-au mai ofuscat unii, dar pana la urma nu-i pasa nimanui de ei.
Si sa vezi ce reconfortant este sa intri in cate un “birt” si sa nu vii acasa putind ca o sunca taraneasca.
Mi-e groaza de cate ori ma intalnesc cu blogarimea, ca in rest umblu prin spatii curate, ca ma intorc acasa atat de imputita, ca mi-e scarba de mine. Si timp de 3-4 ore, cand stau la povesti cu ei, inghit la fum cat pentru doua vieti. Dar e vina mea ca nu sunt “cul” sa-mi fumez banii si plamanii, asa ca nu am niciun drept in tara asta, decat sa ma innec in mizeria aia de fum, daca am pretentia sa ies din casa.
Sa nu mai vorbim ca, daca as avea copil si m-ar pune naiba sa-l duc la spatiile de joaca din Julius Mall, il innec in fum de mic, ca se fumeaza in disperare si in zona aia. Sau cel putin in urma cu cateva luni se fuma ca in codru.
Faza cu alcoolul si cu masina e copilarie. Nu vorbim de dobitoci care beau pana pica sub masa, nu am prieteni de genul asta, nu-mi plac betivii. Vorbim de oameni care consuma ca niste oameni. Si, oricat de greu va e sa bagati la cap, pe mine nu ma deranjeaza ca X baga sub nas un pahar de ceva. Sau mai multe. Dar imi “asta” sanatatea daca-mi fumeaza in bot.
Astept deci cu mare nerabdare sa se intre si mai puternic pe aceste legi. Birturile mici ar trebui sa nu poata acomoda decat nefumatori, cel putin asa ar fi normal, nu sa faca o masa de nefumatori, undeva in spate, asa cum fac majoritatea. Iar romanii ar putea pune mana sa se adune si sa lase prostiile astea. Sunt destui americani care se lasa de fumat pentru ca sunt scumpe tigarile (11-12 dolari pachetul, la salarii de mii de dolari), romanii nostri dau 3 dolari fara sa clipeasca, dar abia au bani de rate. Macar financiar sa incepeti sa ganditi, daca nu dati 2 lei pe sanatate.
mi-ar plăcea iau masa cu mai mulţi fumători. iar după ce terminăm de mâncat, deşi asta e opţional, o putem face şi în timp ce mâncăm, ei să-şi aprindă o ţigară, eu să trag nişte pârţuri. totul pentru sănătate, totul pentru viciu.
Pai asta spuneam eu : sa se militeze pentru eliminarea ORICAROR probleme grave – consumul EXCESIV de alcool, dieta nesanatoasa (si aici deja s-a inceput cu legislatie “anti-fastfood”).
De ce as plati eu pentru X care are ciroza hepatica din cauza consumului de alcool ? De ce as plati eu pentru ca Y care trebuie sa isi ia medicamente compensate pentru a-si “tine in frau” nivelul colesterolului (si astea-s scumpe rau !) daca el haleste numai gunoaie pline de colesteroale de la … nu dau nume, sa nu ii sara-n gat lui @Someone.
Sper sa se ajunga si la o astfel de reglementare. In timp si corelat cu o furnizare metodica de informatie pentru a-i constientiza pe cei capabili sa gandeasca. Că de restul …
De ce sa plateasca altii pentru ca unul VREA sa isi fac rau si apoi sa-i fie asigurata spitalizarea sau medicamentele compensate. Sunt o gramada de inconstienti pe lumea asta, de ce as plati eu inconstienta lor ?
Sunt nefumator dar nu am fost asa toata viata. @eRadical are dreptate : lipsa de bun simt. Am incercat in tot timpul “ratacirii” mele sa pastrez o minima conduita decenta – nu imi aprindeam tigara in lift, nu fumam in statii, nu trageam din tigara pentru ca ultimul fum sa il scot in autobuzul in care tocmai ma urcasem, etc. – micile reguli ce convietuire in societate. Si nu imi varsam maţele pe trotuar dupa primul fum din tigara.
P.S. Din graba … ultimul paragraf, am scris “De ce sa plateasca altii pentru ca unul VREA sa isi fac rau” – cred ca mai corect este “De ce sa plateasca altii pentru ca unul VREA sa se simta bine”.
@Camil – corect (chiar ma gandeam la Capone si la lipsa unui Eliot Ness). Daca la ceea ce spui se adauga si o plata din buzunarul propriu a problemelor de sanatate datorate exceselor constient asumate … poate, poate se rezolva ceva
…
Sa nu se inteleaga gresit : asta nu ca sunt mort de dragul sanatatii lor ! Cine-i fraier si nu vrea sa se destepte, sa moara fraier ! Este dreptul lui si nu militez pentru ingradirea lui ! Da’ sa nu ma puna careva sa-i platesc copâerşeu’ sau fo’ coroană.
@Someone – merci de clarificarile la obiect. Imi e clar acum si inteleg, din nou, cum sta treaba cu principiile.
)
Vlad, din punctul meu de vedere, ai foarte mare dreptate. In ce ma priveste, am renuntat sa merg in cluburi, nu ca as fi mers prea des, dar mai era cite un concert la care as fi vrut să fiu. Am mers la Bodo. Am stat pina la 2 noaptea, trupa nu venise, se fuma in draci acolo de la ora 22. A doua zi am fost bolnava. Din cauza fumului mi se irita gitul, apoi ma dor amigdalele, apoi sunt racita in toata regula. Astfel ca am renuntat la a mai merge. Dreptul meu de a vedea o trupa care-mi place unde este? Pentru insanatosirea mea cine plateste? Nu mai spun ca am ramas dupa 3 luni cu o tuse suparatoare… Acum, inainte sa merg la un restaurant, intreb daca se fumeaza, daca da, intreb daca au aerisire buna… Ce naiba… E viciul lor, sa si-l tina pentru ei. Cel mai important este insa atentatul la sanatatea mea. Si nu sunt singura. Sotul meu pateste la fel si am mai auzit lume care reactioneaza asa dupa ce sta in fum.
Cînd eram nefumător nu mă deranja atît de tare fumul de ţigară cum mă deranjează acum, după ce m-am lăsat. Astfel încît îl înţeleg oarecum pe Petreanu.
.
Patronilor de localuri ar trebui să li se interzică să aleagă să aibă doar spaţii pentru fumători. Adică dacă ai ales să ai fumători, să fie musai să faci un compartiment şi pentru nefumători.
reiau si eu ce zicea PAH – piata face totul (eu sunt impotriva reglementarilor excesive in oirce domeniu): fumatorii sunt indeobste mai mari consumatori de baruri/restaurante/discoteci decat nefumatorii…..din pricina asta, acolo unde sunt ei e mai fun decat acolo unde este fumatul interzis; mai departe, patronii incurajeaza consumul in afacerilor lor, deci by default si fumatul…dar pe bune, ca nefumatori, chiar sunt optiuni: daca eu fumez si tu nu fumezi si vrem/trebuie sa ne intalnim si sa avem o masa intre noi, se discuta, se vede cine suporta mai usor calcarea pe taramul celalalt si asta-i filmu’!sa te lamentezi, cum face don’şoara dojo mi se pare lame
next: chestiune de prinţip – fumatorii trebuie sa plateasca asigurarile de sanatate mai mari fiindca se imbolnavesc mai mult/repede – no shit?!
a) un gagiu, Rousseau, zicea ca societatea are la fundatia un contract prin care indivizii renunta la o parte din drepturile lor pt a se implini exhaustiv prin apartenenta la societate; cam tot aia e si cu faza asta: renunti la o parte din banii pe care, cica, ti-i toaca spitalul fiindca are grija de imbolnavitii din cauza tutunului ca sa obtina (acelasi spital) fonduri probabil mai mari (din taxa pe viciu, accize, alte minuni care sunt in pretul tigarilor) ca sa poate cheltui cu oamenii (fumatori. nefumatori) care se imbolnavesc de apendicita, par exemple…..ca stiti, si lui D-zeu ii e greu sa fie perfect, de-aia i-a ramas cate un apendice prin burtile oamenilor (eu banuiesc ca avea dead-line duminica, da’ a vrut sa termina pana sambata si a fuşerit)
b) pe partea economica – fumatorii cotizeaza si la pensii, nu doar la sanatate. pensii pe care, ghici ce?, nu mai apuca sa le incasezez fiindca sunt demult al loc cu verdeata. atunci sa fie oare un fumator inrait mai rentabil decat nefumator taliban? mai funny este, ne-o zice PAH mai sus
In UK, un an jumate am fumat numai afara si la mine in camera (si cu grija sa nu pornesc alarma de incendiu). Nu m-a deranjat, nici macar iarna, la zapada, desi sincer, mi-ar fi placut sa existe macar o taverna in care sa pot pipa linistita la o bere.
Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca statul legifera o chestie care tine de optiunea mea personala, aceea de a fuma. Asa cum a nu fuma e o optiune personala. Eu am bunul simt de a ma abtine atunci cand sunt nefumatori in jur. Faptul ca altii nu au, sau ca patronii de baruri si restaurante isi fac localurile numai pentru fumatori, asta e alta poveste, care trebuie rezolvata pe spinarea lor, nu a mea.
In UK, este reglementata cantitatea de grasimi din mancarea servita la fast food-uri si restaurante, pe ideea ca oamenii nu sunt in stare sa faca diferenta dintre ce e rau si ce nu pentru ei. Eu refuz sa cred ca toti oamenii care isi iau un Big Mac sunt niste imbecili.
Sunt sigura ca trebuie gasite solutii pentru toate problemele astea. Dar nu cred ca o lege care iti interzice sa faci ceva e solutia. Depasim cumva niste limite ale implicarii statului in viata personala a indivizilor.
Cat despre contribuabilii care te tin in carca – vreau sa vad momentul cand o sa am nevoie de un spital (din orice motiv) si statul va avea grija de mine, pe banii contribuabililor. In UK, as fi de acord cu argumentul asta – in Romania, nu.
Curly, când ne-am întâlnit, luna trecută, ne-am văzul la Waterloo, că voiam amândoi bere belgiană. E un local pentru fumători, după cum ştii. Toate sunt pentru fumători. Eu n-am avut nimic de zis. Oricum n-aveam de ales. Tu ai fumat 4 ţigări cât am vorbit noi. La celelalte mese s-au fumat, probabil, alte 40 în acelaşi interval. Când am ajuns acasă, am dat toate hainele la spălat – mă rog, ăsta nu e în sine un lucru rău, dar n-ar trebui să fie obligatoriu. Plus că hainele se pot spăla, bronhiile, nu prea.
Deci era varianta Waterloo sau să mergem în parc, pe-o bancă, precum doi gay îndrăgostiţi. Ce zici?
Încă o dată. Nu e vorba despre drepturile fumătorilor, ci despre drepturile nefumătorilor. Fumătorii au dreptul să fumeze oricât şi oricum şi oriunde nu impun fumatul cuiva care nu doreşte să fumeze. Fumătorilor nu li se interzice, de fapt, nimic. Nefumătorilor li se dă voie să rămână nefumători oriunde vor, asta e tot.
Accizele pe tutun in 2009 au fost 1.25 miliarde de EURO. N-am gasit pe 2010 probabil ca mai mult ca parca s-a marit acciza. Bugetul sanatatii anul asta este de aproximativ 1 miliard de EURO. Deci fumatorii isi platesc cu varf si indesat partea lor din cheltuielile de sanatate, de fapt dupa ce platesc tot mai ramane si de o biserica unde sa pui acatiste pentru sanatate. Deci afirmatia ca se cheltuie mai mult pentru fumatori este ipocrita.
In alta ordine de idei interzicerea nu face decat sa creeze piata neagra, contrabanda si infractionalitate. Au mai incercat americanii cu prohibitia si le-a iesit pe nas. Solutia este educatia dar noi suntem prea grabiti sa avem rabdare, cam in celasi mod in care bataia est rupta din rai.
Foarte bine argumentat, şi deşi sunt fumător tind să cred că o lege ca asta nu are cum să facă rău nimănui. Iar comparaţiile cu alte situaţii sunt complet eronate nu ai cum să compari o situaţi ca legea anti fumat cu poluarea maşinilor.
Unde mai pui că dacă eşti într-un restaurant şi mănânci, fumător fiind, parcă fumul ăla care îţi defilează pe la nas nu e chiar cel mai bun condiment pentru mâncare.
Deci in local nu voi mai putea fuma, in parc nu voi mai putea fuma, pe strada nu voi mai putea fuma. Urmeaza sa imi interzica sa fumez pe balcon pentru ca cine stie pe ce geam intra fumul in casa la un vecin.
Comboe, eşti praf cu cifrele – şi cu principiile, dar asta-i altă treabă. În 2008, producătorii de tutun au plătit statului român 1,7 miliarde de euro ca taxe şi accize. Numai 0,4% din aceste încasări s-au întors la populaţie în programe de educaţie şi consiliere anti-fumat. Iar bugetul sănătăţii a fost de 4% din PIB în 2010 şi este de 5% din PIB în 2011. PIB-ul României este pe la vreo 110 miliarde euro, nu mai stau acum să caut.
@Someone:
doi oameni vor sa se intalneasca sa bea ceva. se pun de acord ce vor si cauta un stabiliment care vinde ce vor ei sa consume….mai departe e vina sistemului care reglementeaza fumatul in locurile publice ca cei care vand ce vor astia doi se bea ii considera pe fumatori o piata mai interesanta decat pe nefumatori (si ca atare cred ca valorificarea spatiului ar fi mai buna daca ar fi alocat integral fumăcioşilor)?
nu, e vorba de piata libera (pe care, de obicei e bine ca statul sa nu o reglementeze si sa nu intervina)…hai sa facem un exercitiu: tu detii Waterloo de maine. probabil ca de poimaine ori spatiul se imparte in doua, ori e interzis fumatul in tot restaurantul. question: ce faci daca vanzarile scad dramatic (si dupa ce faci pub tocmai pe faptul ca e de nefumatori, si dupa orice promotii, si dupa ce marketing mai vrei tu)? mai tii carciuma daca nu mai ies bani? sau, mai departe, mai tii deschis daca trebuie sa aduci bani de acasa?
ideea mea (pe care as avea-o indiferent daca as fuma sau nu) era ca fumatul face parte din viata noastra, chiar daca nu-i ok – nu-i ok in primul rand fiindca indiferent cata grija ai, tot deranjezi pe careva fumand. diminuarea incidentei acestui obicei se face prin educatie inainte de a elabora interdictii; educatia genereaza cutume, care la randul lor fac profile de consumatori, care la randul lor fac piata. care piata o sa zica (daca/cand o sa zica) ca e mai rentabil sa deschizi restaurante/baruri/cluburi pt nefumatori, cum de ex este clar mai rentabil pt cofetarii sa interzica fumatul
bref, sunt perfect de acord cu interzicerea fumatului in locuri in care nefumatorii trebuie protejati – locuri de munca, institutii publice, spitale, etc. dar acolo unde e loisir, lasa-ma sa cred ca daca esti avertizat la intrare ca e fumatul permis iti dai seama ca ai o optiune.
pana la banca din parc, mai sunt etape….ma las greu
))
serios, daca mergeam intr-un loc cu fumatul interzis n-as fi avut o problema, nu e mare efort cateva ore fara nicotina. acum tu o sa-mi zici ca sunt extrem de rare carciumile de nefumatori si ca despre asta-i vorba in efortul, iar eu o sa-ti zic in continuarea ca nu e nici vina carciumarilor, nici a potentialilor clienti fumatori, ci eventual a potentialilor clienti nefumatori….fiindca au potentialul mai mic
@Someone: citez: “In ciuda declaratiei lui Cseke, bugetul Ministerului Sanatatii in 2011 va fi de peste 4,4 miliarde de lei, cu aproape 40% mai mica decat suma acordata anul acesta, potrivit Legii bugetului de stat publicata de Ministerul Finantelor Publice. Suma acordata in 2011 pentru Ministerul Sanatatii se ridica la 4.409.007.000 de lei, in conditiile in care executia preliminara pe 2010 se ridica la 7,14 miliarde de lei, ceea ce echivaleaza cu o reducere cu 38,31%.” 4.4 miliarde de lei inseamna cam 1 miliard de EURO. Iar cu principiile, sa spunem ca ma intalnesc cu pritenul tau fumator. Si vrem sa ne ducem undeva sa fumam o tigare si sa bem o bere. Ce zici, dupa legea ta avem unde ? Care e diferenta fata de situatia in care esti tu acum ? Principiile sunt frumoase cand se aplica altora
.
Curly, soluţia e, aşadar, o lege care să impună ca toate spaţiile publice să fie libere de fumat, deodată, să nu exste competiţie neloială între ele
Aoleo, cum o să scadă vânzările… Mă laşi? 
)
N-o să scadă nici o vânzare. Cârciumile din State, UK, Spania etc sunt pline şi fără să se fumeze înăuntru.
Next Comments →
{ 8 trackbacks }