Violeta’s Vintage Kitchen a împlinit 4 ani. Ediz, soţul Violetei, se miră şi el – în vremuri tulburi ca acestea, o cârciumioară de nişă doar printr-o minune rămâne la suprafaţă.
Îndrăzneala culinară a Violetei e minunată în sine, însă nu toate palatele pot gusta amestecurile ei rarissim convenţionale. Uneori, arome şi consistenţe precum cele date de sarmalele cu nuci şi mărar sau de pâinea cu morcovi şi coriandru sunt o surpriză prea mare pentru un simplu trecător înfometat.
Dar că meniul e original, chiar experimentalist, curajos, bio, şi că felurile de mâncare sunt, întotdeauna, cât se poate de proaspete, nimeni nu se îndoieşte. Mie îmi pare bine că există şi un asemenea loc în oraş – acolo am învăţat, de exemplu, să fac pâine.
Revenind; marţi seară micuţa cârciumă a Violetei s-a umplut până la refuz. Numai două persoane şi-au rezervat un strop de spaţiu suplimentar, în spatele barului: Violeta şi Alexandru Tomescu, faimosul violonist, care, la un moment dat, a scos la iveală, din liftul de bucătărie (!) vioara Stradivarius Edler-Voicu.
Asta e o intrare în scenă memorabilă, orice s-ar spune.
Tomescu a interpretat Bach şi Paganini pentru o asistenţă care, ca să fiu cinstit până la capăt, a cam rămas cu gura căscată.
Iar Violeta… Violeta mai avea un pic şi leşina de mândrie şi emoţie.
{ 8 comments… read them below or add one }
proaspate. vino-ti in fire
Violeta este intr-adevar senzationala si putine locuri sunt mai placute in Bucuresti decat terasa ei micuta, vara. Dar si mai mult ma impresioneaza felul in care se aude vioara aia in spatiul ala extrem de stramt.
pacat de caracterul fix zero
Mă, da’ nici tu nu uiţi şi nu ierţi nimic
al cui?
A lui Stradivarius…
)
Auzi, Arhim, da’ tu cine esti?
{ 2 trackbacks }