De ce i-ar reproşa cineva Adrianei Săftoiu că relatează câte ceva din bucătăria politică de la Cotroceni? Nu avem dreptul să aflăm cum îşi iau deciziile – şi cine-i influenţează în luarea deciziilor – cei pe care i-am ales şi pe care-i plătim să ne reprezinte? Dezvăluie cumva Adriana Săftoiu secrete de stat în cartea ei? Publică documente clasate? Încalcă vreo lege? Nu? Atunci, foarte bine!
Noi nu ştim, de fapt, cum se decide la vârf în ţara noastră şi cum se trăieşte, de fapt, prin cabinetele şi anticamerele puterii (abia am început să descoperim, cu ajutorul DNA, cum se fură acolo sus).
Liderii noştri politici au preluat şi întreţinut opacitatea dogmatică a aparatcikilor de dinainte de ’89. Cabinetul e inviolabil, păzit şi pândit de ţuţări, clienţi politici şi varii profitori de profesie. Cabinetul este altarul în care n-au acces decât sacerdoţii puterii şi slujitorii lor apropiaţi, locul în care este venerată, lustruită şi pupată Sfânta Sfintelor puterii: şpaga.
Când DNA a ridicat un pic colţul preşului de la intrarea în cabinetul premierului Victor Ponta, Victor Ponta s-a mutat în semn de protest (şi pentru autoprotecţie) într-un buncăr de la MApN.
Când DNA l-a reţinut pe fostul ministru Cristian David, detaliul care a condimentat scandalul a fost descrierea modului în care dl. David lua şpaga „chiar în cabinetul lui de ministru, frate”.
Acum, când Adriana Săftoiu spune despre Elena Udrea că, în Palatul Cotroceni, „avea siguranţa femeii care poate sta la propriu pe biroul şefului”, Traian Băsescu o acuză că a încălcat regula de fier: „ce ai văzut, ce ai auzit în Cotroceni, rămâne acolo”. Dar de ce? Nu e dreptul meu de alegător să ştiu şi să înţeleg cine îl influenţează şi în ce fel pe preşedintele României?
Titlul cărţii semnate de Adriana Săftoiu este cât e poate de potrivit: Cronică de Cotroceni. Cronicarul este un martor care consemnează, pentru posteritate, date şi fapte, „ca să nu se înece anii cei trecuţi”, după cum îşi explica Grigore Ureche efortul.
Datele şi faptele făcute publice de Adriana Săftoiu, chiar şi aşa, din unghi subiectiv, au acest dar: ne arată măcar un pic din modul în care se trăieşte la vârf, în numele nostru. Ne surprinde? Bănuiam?
Cât despre faptul că acum, după ce a-ncălcat convenţia de confidenţialitate, dna Săftoiu nu mai prezintă încredere, asta e problema ei. Şi, cel mult, a şefei sale de la partid, Alina Gorghiu.
(Ilustraţie – Shutterstock)
31 comentarii Adaugă comentariu
Sigur ca poate scrie ce carti doreste … dar:
1. sigur nu incalca nici o lege? inteleg ca deja regreta unele pasaje, cica ar fi fost prea tarziu sa le retraga 🙂
2. are studii de specialitate in limbajul corporal? intreb asta deoarece “avea siguranţa femeii care poate sta la propriu pe biroul şefului” si altele se bazeaza doar pe interpretarea personala
in rest, fiecare doarme asa cum isi asterne, ura si la gara !
„Datele şi faptele făcute publice de Adriana Săftoiu, chiar şi aşa, din unghi subiectiv…” Poate ai nevoie de o definitie a cuvantului „subiectiv”? 🙂
Unghiul subiectiv e o tehnică de filmare care sugereaza implicare directa, personala in actiune.
nu are nevoie de studii de specialitate. e femeie, iar daca tu ai avea studii de specialitate ai sti ca femeile au un talent natural in a descifra limbajul trupului. pe langa asta, adriana saftoiu are totusi o anumita inteligenta si cultura care banuiesc ca o ajuta.
Da, are cultura femeii refuzate si inteligenta celei care se uita in chilotii sefului ei. Subiectivitatea vine din faptul ca, si-a imaginat-o pe Udroaica rascacarata pe biroul prezidential, fiindca ipostaza asta i-a trecut prin cap, cind Basescu nu daduse semne clare ca nu se va cola cu ea, intelectuala, ci cu vulgara aia de Udrea, corupta, needucata, dar loiala. Uite ca, pina acum, raportat la atitudinea de tzatza proasta a Barfoaicei, Basescu nu s-a inselat, cind a tratat-o ca pe o menajera nespalata. Banuiesc, ca din frustrarea asta s-a preacurvasarit cu ginerele lui Melescanu. Dar, despre cronica asata, d-l Petreanu nu vrea sa stie, ca n-are aer de cancan. E doar curvasareala unei foste consiliere, care s-a crezut stapina.
Nu stiu daca iti trebuie studii de specialitate sa stii ca toti sintem mai mult sau mai putin subiectivi in interpretari, iar in special femeile tind sa fie ceva mai putin obiective cind e vorba de alte femei, in special in jurul unui alfa male 🙂
precum barbatii refuzati de gandire care „tind sa fie ceva mai putin obiectivi cand este vorba despre alti barbati, in special in jurul unei alpha female” …
Ai ramine surprinsa, dar majoritatea barbatilor din jurul unui alpha male asteapta „aprobarea” / „aprecierea” lui in timp ce isi vad de treaba sau fac combinatii sa-l dea jos dupa caz, pe cind femeile „cauta” activ aprecierea, de unde concurenta si frictiunea. Nu trebuie sa te simti ofensata Anca, chiar daca ai fi printr-o intimplare intr-un context similar, astea sint lucrurile, nu te judeca nimeni 🙂
problema e relevanța. aduce cu adevărat ceva nou cartea asta? eu zic că nu. nu cred că-l bănuia cineva pe băsescu de delicatețe în relația cu subordonații, sau de faptul că elena udrea era doar o femeie oarecare din viața lui. știm cu toții că puterea i se urcase la cap. dar cartea nu spune nimic în plus față de ce orice om lucid știa deja. aflăm de ce aplecat pleșu de la cotroceni? (apropo, pe pleșu l-a întrebat cineva dacă e de acord cu dezvăluirea). bun, aflăm. și? merită pentru autoare să-și închidă orice poartă? vorba nu mai știu cui: pentru că e o privire prin gaura cheii, nivelul acolo se oprește. plus, că are o căruță de pasaje care nu spun nimic, ci doar sugerează sau aruncă săgeți, or așa ceva poate oricine. pentru românul ahtiat de bârfe și cancan e perfect. atât. mult mai interesantă ar fi o carte a unui insider despre evoluția sau regresul lui băsescu de acum, prin prisma a ce știe de atunci, dar asta ar presupune capacitate de analiză, discernământ și claritate…
ce-i mai grav însă e că un asemenea gest îi poate da idei și lui băsescu să scrie cărți, doamne ferește. e singurul președinte care ne-a scutit de așa ceva și sper să rămână așa.
Cum să nu aducă ceva nou? E o mărturie dintr-o anumită zonă din care nu există mărturii. Asta cu „ştiam deja” e o probă de suficienţă, scuză-mă. Adică dacă s-a scris un volum despre un subiect, de altele nu mai e nevoie, nu? Iar dacă-şi închide uşi cu asta… e problema ei.
da, vlad, aduce, la nivel de bârfă. există lume interesată de aspectele povestite. dar nu spune nimic despre decizii importante. plus că, deja, au apărut n exemple că ea minte.
Barfa sau nu, speculatii sau nu, astfel de carti exista peste tot, despre Obama am citit eu vreo doua la fel de speculative. Ca sunt in carti sau in presa sau pe facebook, mereu o sa existe o piata si exista oameni interesati de speculatii de budoar sau de impresii, fiecare le interpreteaza in ce cheie vrea.
Singura chestie e legata de legalitate, in rest, nu imi dau seama de ce doamna Saftoiu ar prezenta un grad mai mare de incredere decat oricare alt politician roman.
„…un asemenea gest îi poate da idei și lui băsescu să scrie cărți, doamne ferește”. Păi întâi trebuie să termine de citit „Levantul”… 🙂
de ce?
E usor de intuit prin ce cazne interioare trece un om normal la cap, care intr-o anumita imprejurare ajunge sa comita o crima. Ocazie cu care aflam ca Dostoievski a pierdut timpul?
cumva l-ai comparat pe dostoievski cu adriana, sau am înțeles eu greșit?
Ai inteles tu gresit.
E o singura problema cu toate aceste dezvaluiri, ele vin mult prea tarziu. Nu stiu zau ce mai cauta doamna Saftoiu in politica, avand in vedere ca vreme de atatia ani, de prin 2007 pana acum, a tainuit poporului care a platit-o niste detalii extrem de importante, ajutand in acest fel, ca Basescu sa ramana in fruntea tarii. Nu, serios, cu ce tupeu sa vii acum dupa atatia ani, dupa atatea scandaluri in care tu stateai zambind complice pe niste informatii vitale, care ar fi transat multe dezbateri publice, si sa vii sa le prezinti acum? Cu ce-i mai folosesc poporului toate aceste lucruri? Ca ne ofera niste certitudini acolo unde noi aveam banuieli? Fas. E ca si cum cineva ar sparge o banca, doamna Saftoiu ar sti cine sunt faptuitorii, ar asista amuzata la toate discutiile publice pe marginea jafului, la toate chinurile politiei de-a identifica hotii, iar peste niste ani, cand hotii ar fi bine mersi peste mari si tari cu banii, doamna Saftoriu ar veni si ne-ar declara senina cine sunt de fapt hotii.
Asadar, una peste alta, doamna Saftoiu nu face prin aceste dezvaluiri decat sa ne dovedeasca un lucru, si anume ca doamna Saftoiu nu e-n politica pentru binele poporului, altfel ar fi facut aceste dezvaluiri la vreme lor, atunci cand ele ar fi contat, ci pentru binele domniei sale. Ia sa fi aflat lumea cum a stat de fapt treaba cu condamnarea comunismului, ia sa fi aflat lumea detaliile despre relatia Udrea – Basescu, atunci la vremea lor, oare ar mai fi prins un al doilea mandat? In mod sigur nu.
Ei, uite, asta e o temă de discuţie. În mod evident a aşteptat ca dl. Băsescu să-şi încheie al doilea mandat.
Eu nu inteleg genul asta de carti, asa cum a publicat si Johannis sau baietii aia din inchisoare. Continutul ala e identic cu ceea ce gasesti pe un blog, niste pareri personale, mai deloc fapte sau dovezi, mai mult presupuneri si banuieli. De ce ar da cineva bani pe asa ceva?
De ce ai da bani pe o carte?
Cred ca ar fi fost mai inteligent sa-l fi imitat pe Caragiale, generand niste personaje fictive corespunzatoare realitatii.
Oare Adrianei Săftoiu va spune adevarul?… ca in cap are numai minciuni!
Victore,
Citim cartea, pe urma analizam ce am citit si la sfarsit ne punem intrebarea: cat din ceea ce am citit este credibil, cat este fictiune si cat este razbunare?
Cred ca Pacepa iti poate raspunde… 🙂
Fiecare isi intelege rolul de consilier dupa anvergura propriei personalitati. Baconschi sau Preda l-au vazut ca pe un serviciu in slujba tarii si ca o datorie de onoare. De aici si discretia absoluta in privinta exercitarii misiunii pe care si-au asumat-o si care, da, nu se preteaza la marturisiri publice sau acrobatii publicistice. Se pare ca doamna Saftoiu s-a simtit ca o sluga intr-o casa nobila din care crede ca a fost izgonita pe nedrept altfel nu-mi explic impulsul asta al barfei si preocuparea pentru aspectul anecdotic al puterii.
Mai e ceva: un consilier prezidential, chiar daca e oorgolios, trebuie sa stie sa se disciplineze, sa fie capabil sa isi sfatuiasca seful cu onestitate, conform cu propriile convingeri (si sa isi apere cu fermitate opinia in fata acestuia) dar sa fie gata sa accepte ca sfatul sau poate nu va fi urmat. Daca nu e in stare de asa ceva, nu e obligat sa indeplineasca aceasta functie.
am vazut-o pe Adriana Saftoiu la R Bogdan – nesuferita creatura!…ma refer la doamna scriitoare, dar e valabil si pt semidoctul ala, dar e alt subiect
dadea senzatia de floare de magnolii ajunsa in glasvastra cu puturoase a lui Basescu. si, vai, s-a oripilat ca ala avea suvita peste chelie, radea tare si facea crize de nervi. pe bune?????? pai nu tot ea i-a fost purtatoare de cuvant la Min Transporturilor, PD, Primarie,etc.? nu si-o fi dat seama ca nu are apucaturi si principii de lord englez si a lovit-o abia cand Basescu a optat politico-emotionalo-sexual pt alta
dar, evident, ca ma bucur ca a publicat asa ceva, Basescu merita mult mai multe deteriorari de genul asta.
o descalifica pe Saftoiu ca n-are pic de delicatete (in special fata de nevasta lui Base) – eu nu sunt deranjat. bagati, fetelor!
Inainte de a comenta eu as citi cartea. Pacat ca nu se gaseste pe Kindle ca din strainatate nu am cum sa o accesez.
Pe mine ma intereseaza mesajul de fond al doamnei Saftoiu – ce vrea ea sa ne spuna. Noi romanii avem memoria scurta si aruncam usor cu noroi. Mai tineti minte cum Adriana Saftoiu l-a pus la punct pe Gigi Becali in direct la televiziune? Macar pentru acel episod daca nu pentru altceva si tot cred ca ar merita citita cu atentie.
Kindle nu, PDF da: http://www.elefant.ro/ebooks/biografii-memorii/memorii-jurnale/cronica-de-cotroceni-245875.html
Adevarat Vlad.
Am citit nu numai articolul tau dar si unele comentarii de sub el.
Am aflat pe langa ce spui tu si faptul ca romanul in continuare refuza cu indarjire sa stie. Iar daca afla, ei bine il injura pe ala care ii spune. Pentru ca inca mai caram dupa noi politica bazata pe turnatorie a comunismului, mi-ar placea sa spun recent apus, desi au trecut totusi 25 de ani.
Deci daca aflam? A dracului turnatoare! Daca nu aflam? In principiu ce nu stim nu ne doare. Afacerea Monica Lewinsky a pus tunurile pe clasa politica americana. Pe presedinte pana la urma. Afacerea Udrea (oricare ar fi ea) pune tunurile pe „turnator” la romani si nu pe acelasi presedinte asa cum ar fi normal intr-o societate sanatoasa.
Si ne miram la fiecare alegeri ca nu invatam nimic. Normal ca nu invatam odata ce nu vrem sa aflam, odata ce vrem sa uitam cat mai repede, odata ce nepasarea sociala e o caracteristica ce mai degraba ne apara (credem noi) si nu ne ingroapa (inca nu vrem sa realizam).
Si vom merge in continuare in acelasi stil inca vreo 2 generatii pana apa va spala pietrele de mazga lipicioasa si urat mirositoare. Si chiar si atunci nu sunt convins ca nu vom fi in continuare tarati….
vlad
ca si crai in curtea antenelor ai putea sa ne relatezi câte ceva din bucătăria politică a Antenelor ?
Cam ce rol au avut in manipularea asta ordinara Dan , Camelia & comp ?
Adriana a facut un prim pas
Curaj . Copacel , copacel
PS : nu se accepta obiectii de tipul presedentia este o institutie publica – Antenele una privata
sau : nu obisnuiesc sa scuip acolo unde am ciugulit