Acasă, de oriunde din Europa

Londra, 1995.

Alături de câțiva jurnaliști din România, bursă BBC/Know How Fund în capitala Marii Britanii. Timp de 3 luni, orașul își proiectează întreaga putere de seducție asupra noastră. Suntem priviți cu multă curiozitate, ca subiecți ai unui soi de experiment antropologic – iată un mic grup de semi-sălbatici, să-i expunem beneficiilor civilizației. Ce rezultă? Descoperim hypermarketurile, autostrăzile pe câte 4 benzi, procedurile de lucru imposibil de aplicat acasă (casete folosite o singură dată? montaje refăcute de la zero pentru o singură eroare?) și, una peste alta, murim zi de zi de dorul țării noastre bizare și a celor dragi, rămași în celălalt capăt al Europei.

Descoperim că telefonul din birou este internațional (de necrezut!) și începem să sunăm acasă. Colegul din poză, Bogdan, e cel mai vorbăreț, și încă cu o singură fată, iubita lui, după care e totalmente căzut în cap. În fiecare dimineață, când intră în încăpere, își aruncă de la 5 metri geanta pe un scaun din capătul celălalt și, înainte chiar ca aceasta să aterizeze cu un bufnet, e deja așezat la telefon, formând numărul domnișoarei. Urmează câte 20-30 de minute de oftaturi și giugiuleli telefonice, gângurite pe voce joasă – „mrrte ubesc, mmba eu mai mult, te ubesc multmultmultdetot, ufff, abia aștept să te smotocesc, mmmrr”. Majoritatea acestor convorbiri lipicioase se încheie cu un straniu semi-dialog cu câinele, de care colegului pare să-i fie la fel de dor (risc de gelozie inter-specii) și pe care-l cere la telefon, să-i spună și lui diverse alintături audio.

Ne amuzăm pe înfundate o lună, până vine factura telefonică la studio și managerii descoperă orele de convorbiri internaționale făcute din biroul românilor. Iese un soi de scandal englezesc, în care ni se transmite calm, cu o politețe înghețată, că managementul ar aprecia dacă ne-am concentra mai mult pe producție. De asemenea, telefonul e suspendat.

Ne întoarcem la scrisori. Este, totuși, doar 1995.

Praga, 2002.

România este invitată să adere la NATO. În sfârșit, Occidentul! Sunt cu o echipă Antena 1 la summit, ne dăm de ceasul morții să găsim o exclusivitate și să luăm declarații de la un eveniment prin definiție formal, plicticos și cu acces restricționat pentru presă. De la București, redacția presează, presează, că asta-i regula meseriei, nu-i poți condamna. Mă sună ei mereu, dar eu înapoi, mai puțin – am un Nokia 6310, un clasic al jurnaliștilor, practic indestructibil și cu o baterie nemuritoare, dar aceste două atribute-mi sunt aproape inutile. Abonamentul meu de 300 de minute nu include nimic în roaming, nici măcar sms-uri. E-adevărat, roamingul mi-a fost deschis înainte de deplasare („cerere la Mihaela”) dar am fost avertizat să nu depășesc… ce? Cât? Mi-e neclar. Ce să vezi, m-am întors la bipuri, dau bipuri la editor și mă sună ei înapoi. Greu cu comunicarea între țările noii Europe.

Paris, 2010.

Suntem de 3 ani, deja, membri UE – vorba tovarășului Stalin, viața a devenit mai bună, tovarăși, viața a devenit mai frumoasă. Călătorim fără viză prin lumea liberă, facem city-break-uri, ne-ajung banii și de-un restaurant, din când în când. Iau o cameră foto de unică folosință de peste drum de Luvru, să fac măcar câteva poze, e noiembrie, un frig îngrozitor și nu sunt sigur c-o să-mi țină până seara bateria telefonului: acum am un iPhone 3GS, m-am modernizat, încarc telefonul și de câte două ori pe zi. Oricum, scrie degeaba 3GS pe el, n-am plan de date – sau, mai bine zis, chiar dacă-mi permit o vacanță la Paris, nu-mi permit și roaming de date, și chiar și roamingul de voce îl folosesc cu zgârcenie, că tot ce-i peste abonament tot eu plătesc.

Se vorbește că vor fi reduse tarifele de roaming în Uniunea Europeană. Probabil că va fi o discuție în Parlamentul European pe tema asta, poate și un vot, dar cine stă să creadă? Ar fi prea frumos. Poate peste ani și ani, să ajungem noi acolo.

București, 2017.

Vodafone România desființează, practic, ideea de roaming de voce și date în Spațiul Economic European, cu două luni înainte ca decizia de eliminare a acestor tarife să fie aplicată prin decizia Comisiei Europene, începând cu 15 iunie 2017.

Practic, toate beneficiile de voce și de date valabile în abonament și la extra-opțiunile cartelelor pot fi folosite și în roaming, exact ca în țară, în Spațiul Economic European (Uniunea Europeană plus Islanda, Lichtenstein și Norvegia). În sfârșit, măcar din acest punct de vedere, ne putem simți acasă oriunde în Europa și putem fi acasă de oriunde din Europa (o nuanță care face toată diferența).

În plus, apelurile primite de abonații Vodafone România în roaming în Spațiul Economic European sunt gratuite.

Oferta este valabilă pentru clienții noi și pentru cei care își reînnoiesc abonamentele începând de la 10 euro (persoane fizice) sau de 13 euro fără TVA (persoane juridice), precum și pentru cei care își activează extra-opțiuni la cartele preplătite începând de la 8 euro.

Încă ceva: această ofertă, o premieră pentru piața românească, face parte din campania prin care Vodafone aniversează 20 de ani. În consecință, la mulți ani!