Am primit bon fiscal pentru un “bacşiş” de 1 ban

Sâmbătă, la un magazin din marginea Otopeniului, domnişoara Alina A. de la casă s-a întors spre mine după ce a marcat produsele de pe bandă:

– Nouăjnouă de roni şi nouăjnouă de bani, domnu’.

I-am întins, zâmbind, o bancnotă de 100.

– Şi un bon fiscal pentru bacşiş, vă rog.

Iată-l:

bacsis 1 ban

E un caraghioslâc, desigur, să ţi se elibereze bon fiscal pentru un “bacşiş” de 1 ban. Nu există bacşiş de 1 ban, ăla e un rest pe care nu-l mai iei, e ridicol să ameninţi comercianţii cu sancţiuni pentru încălcarea legii dacă nu-şi ia clientul mărunţişul de pe tejghea. “Impozitarea” mărunţişului de câţiva bani costă, probabil, mai mult decât câştigul – doar tipărirea bonului, de exemplu, costă 8 bani, a calculat cineva. Dar nu este opţional, aşa zice legea, Ordonanţa de Urgenţă 8/2015: “Art. 22 (1) Prin bacşiş se înţelege orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), precum şi restul dat de vânzător clientului şi nepreluat de acesta în mod voluntar.

Vreau să precizez că sunt în mod hotărât pentru impozitarea bacşişului, doar că modul în care este făcută acum putea fi gândit ceva mai bine. Poate că, dacă această reglementare ar fi urmat un parcurs firesc, cu dezbatere publică şi dezbatere în Parlament, unele dintre gugumănii ar fi fost sesizate şi corectate înainte de intrarea în vigoare. Dar guvernul nu a dorit să-i întrebe şi pe alţii cum e mai bine – de aceea, poartă întreaga răspundere pentru haloimăsul creat şi îşi merită toate glumele ce se fac pe seama lui.

De altfel, aceasta e a treia mare decizie din ultima vreme venită de la Finanţe care nu funcţionează potrivit aşteptărilor.

Mai întâi a fost închiderea brutală a firmelor pentru câte 3 lei diferenţă între banii din casă şi banii înregistraţi. În urma scandalului creat, reglementările au fost temperate. Cineva ar fi trebuit să dea nişte explicaţii pentru rateu, dar nu ştim nici acum cine e responsabil pentru toată tevatura şi nici cât a costat.

Apoi a venit loteria bonurilor fiscale, o intenţie bună pusă însă prost în practică. Înţeleg că Finanţele caută să repare acum ce au stricat în percepţia publică după prima extragere. Nici de data asta nimeni nu şi-a asumat răspunderea. E simplu să iei decizii proaste în administraţia publică din ţara noastră, nu?

În fine, ordonanţa cu bacşişul, care a inventat cel mai complicat, ridicol şi disfuncţional sistem posibil, prin care creşte birocraţia la plătitorul de taxe, în loc să scadă, care-l expune pe acesta abuzurilor, în loc să-l protejeze, şi care provoacă, iată, amuzament viral cu bonuleţe de câţiva bani. Păcat; cu puţină atenţie, lucrurile puteau fi făcute bine chiar de la început, fără decredibilizarea ideii cu o măsură negândită.

Totuşi, interesant ce se întâmplă la Finanţe, nu? Parcă a apărut cineva acolo care crede că simpla voinţă poate înlocui inteligenţa, iar acum constatăm cu toţii, pe pielea noastră, rezultatele. Cineva care, în doar câteva luni, a determinat luarea a 3 decizii fundamentale, în esenţă legitime, dar care au trebuit să fie corectate sau urmează să fie corectate după adoptare din cauza brutalităţii, ridicolului sau nefuncţionalităţii lor. Un soi de khmer fiscal căre consideră, probabil, că afumarea cu ardei iute e o metodă legitimă de a creşte gradul de colectare a taxelor doar pentru că e şi eficientă.

Cin-să fie, cin-să fie?

27 comentarii Adaugă comentariu

  1. Asta era marea problema, trecerea bacsisului pe bon. In rest mergeau bine toate, drumurile sunt noi noute, spitalele foarte curate, birocratii te servesc cu placere, si nu mai avem cozi decat la hipermarket-uri caci ne permitem foarte multa mancare si ne place sa stam la coada. …

  2. miss garlic chiar ea 🙂

  3. În problematica bonului “de bacșiș” se pierde din vedere că această solicitare reprezintă un “accesoriu” de fapt, originar, problematica principală a pornit de la eventualul surplus de bani în casa fiscală de marcat a unui agent economic, care era declarat și interpretat, poate chiar în mod real – nu contest, de către reprezentanții respectivei unități drept sume primite ocazional direct de către personal (pentru bune servicii) iar inspectorii ANAF erau obligați (potrivit prevederilor legale în vigoare la acel moment) drept încasare c/val produse fără emitere de bon fiscal

  4. “Dar guvernul nu a dorit să-i întrebe şi pe alţii cum e mai bine – de aceea, poartă întreaga răspundere pentru haloimăsul creat şi îşi merită toate glumele ce se fac pe seama lui. ”
    Guvernul : raspundere nu poarta in niciun fel iar despre glume il doare in, pardon, cur.

  5. observatie: khmer inseamna cetatean al cambodgiei (http://en.wikipedia.org/wiki/Khmer_people). probabil, voiai sa spui khmer rosu (http://en.wikipedia.org/wiki/Khmer_Rouge), ceea ce e altceva 😉

  6. O solutie pt. agentii economici: sa renunte la preturile cu **.99 lei, **.90 lei etc.

    • Uite cum ne impune ce preturi trebuie sa afisam statul acusi o sa hotarasca si cu ce font.

  7. Daca guvernantii vor ca noi sa “jucam transparent”, atunci sa ne puna la dispozitie un “wiki” al banilor statului cu absolut toate legaturile de la colectare pana la cheltuirea ultimului banut. Teoretic, ei fiind in “slujba” noastra, ar trebui sa avem un astfel de sistem. Ca de colectat, tot vor sa colecteze…

  8. #12

    Din ce ascult şi citesc, pare că te pricepi, aşa că vin şi eu cu o problemă nelămurită chiar de organul competent. Merg cu trenul, cu bilet. Indiferent care tren. Arată bine, e curat, parfumat, lună-bec. Şi-i dau un bacşiş controlorului, care N-ARE casă de marcat fiscală, că n-au în dotare. De unde iau bonul fiscal? N-am cum să-l iau odată cu biletul, că n-am de unde şti încă dacă mertă un bacşiş naşu`, nu? De la staţia de coborâre ? Păi, vine naşu` cu mine la casa de bilete, sau dă prin staţie? De la staţia de capăt de traseu? Bucureşti – Timişoara, cobor la Filiaşi şi mă duc la Timişoara pentru bon? Sau mă întorc la Bucureşti? 10 “naşi” am întrebat în ultima săptămână, n-a ştiut nici unul cum se procedează. Ei, cum rămâne?

    • Iei taxiul pana la unitate si soliciti bon fiscal acolo.

      Nu asa zicea saptamana trecuta unul dintre arogantii de sus?

  9. De parcă România este singura ţară care a impozitat bacşişul şi nu au avut de unde să se inspire cu implementarea. Este fascinant cum tot încearcă guvernul să reinventeze cele mai elementare chestii doar ca să primească nişte rezultate care numa ei ştiu unde ajung.

  10. Esti norocos, ieri la Taverna Sarbului nu s-au obosit sa dea bon fiscal, de altfel nicaieri nu am primit bon fiscal pe vreun bacsis, indiferent de local.

  11. Astept cu nerabdare pasul urmator si,anume,impozitarea profesorilor ce ofera meditatii,o sursa de zeci de milioane de euro anual,sursa ce ar putea finanta de exemplu,marirea alocatiilor copiilor.Are cineva curaj Sa propuna asa ceva?

    • #17

      Abia astept sa fie controlate profesoarele in chiloti cand dau meditatii. Sau trebuie sa completeze un registru de bani pe care sa il tina pe cuier in fiecare dimineata ?

      Cand o sa intelegeti ca orice taxa este un furt institutionalizat, iar colectarea nu trebuie sa fie dureroasa ??? Statul tot ce poate face cu banii este sa ii risipeasca, nici un program de al statului nu poate avea eficienta prin insasi natura lui.

    • Profesorii sunt vreo specie ocrotita de lege? Sunt inruditi cu floarea de colt? 😀

      Oare cand le-o iesi din cap romanilor ca plata taxelor nu e doar pentru prosti, ci o datorie a fiecaruia.

  12. Au gasit buba economiei si sursa evaziunii, bacsisul. Scrie in lege cam de la ce suma in sus bacsisul se considera spaga, si daca se impoziteaza si aia? 🙂

  13. Foarte activi au devenit ăia de la ANAF pe Facebook, răspund la aproape fiecare comentariu, deși 90% din ele sunt de tipul “pe ei, pe mama lor”. Tema favorită în ultimele zile a fost imparțialitatea și corectitudinea ANAF, cum asigură ei un mediu corect concurenţial și cum ei doar aplică legile proaste, nu le fac ei. Desigur, când a fost scandalul cu hotelul șefului ANAF unde nu se dădea bon nu a închis nici un inspector hotelul ăluia, ba chiar în câteva zile s-a schimbat și legea. Iar pe urmă mucles, nu a mai întrebat nimeni nimic, absolut nimeni nu a dorit să afle continuarea poveștii și de ce șeful ANAF are parte de un mediu “concurenţial corect”, fiind mai presus de lege. Nici măcar presa “independentă” nu a dorit să răscolească rahatul, că nu se știe când vin băieţii în control.

  14. Apropo de presa “independentă”: după vestitul desant al ANAF cu girofaruri pe banda de urgență, a mai ridicat careva mingea la fileu să îi întrebe de ce încalcă legea pe banii noștri? Nope!

  15. Oare de ce noi credem ca putem inventa o roata mai rotunda decit altii? Bacsis inseamna alceva ,ofer niste bani cuiva pentru un serviciu pe care eu l-am considerat bine facut…. 0.01 din bonul dumneavoastra inseamna un rest mult prea mic pe care nu ati vrut sa il mai luati .Ar trebui ca la casele de marcat sa fie o procedura de rotunjire a sumelor in asa fel incit ar putea fi evitata aiureala asta.

  16. Am aflat de ce pe pagina de Facebook a ANAF 90% din comentarii sunt pro-ANAF: băieţii șterg comentariile incomode și blochează accesul la comentarii a celui mult prea curios.

    Am întrebat eu azi de ce raportează recolte mari la hectar de genul “de la firma X, mare evazionistă, mare, avem de recuperat ‘jde milioane de lei”, fără a ne spune cine e firma X. Au spus că nu au voie să dea informații de genul ăsta. Când am vrut să întreb de ce firma X, mare evazionistă, mare, are dreptul la discreție, pe când firma Y, mic comerciant, e arătată cu degetul și nominalizată, să știe tot boborul cine i-a supt sângele, m-au blocat și au șters întrebările mele. Răspunsul probabil era: “pentru că firma X are avocaţi care ne pot da în judecată, pe când micul comerciant Y nu, deci de el ne putem bate joc pe banii lui”.

    Am înţeles de la cineva că pe grupurile de contabile se plâng tanti alea că le șterge ăla de la ANAF comentariile de pe pagina de Facebook, deci situația nu e singulară.

  17. Ce-ar fi să-l vedem pe domnul Gută, după ce primeste o sută de euroi, lipită cu scuipat pe frunte, apucă bancnota, o bagă în sân, se sterge de salivă cu dosul palmei, apoi scoate din buzunarul de la spate al pantalonilor o mini casă de marcat si eliberează bonul ca un bun contribuabil, care este.

  18. Hartia pe care s-a tiparit bonul, cred ca este mai mult de 1 ban…. mai scump bonul decat bacsisul…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.