Fac ordine în ciornele blogului – 12 ecrane de browser cu texte începute și neterminate vreodată, vreo 200 de capodopere de blogging ucise prematur de lipsa inspirației, plictiseală sau, cel mai plauzibil, de lene (lenea, ah, acest criminal în serie al marilor idei…). Deodată, dau peste un text nepublicat al lui Julius. Ce-o fi vrut să spună, nu știu, dar, iată, aproape 10 ani mai târziu, articolul lui, scris în noiembrie 2007, vede lumina tiparului (gen), să nu zică omul c-a lucrat degeaba pentru mine: Julius Maria D., o femeie de 35 de ani din satul Cordăreni, judeţul Botoşani, fugise […]

Julius Constantinescu Ascultându-l dimineţile la radio, gureş ca un piţigoi ţopăind prin frunziş, n-ai zice că dom’ Petreanu e un tip cu porniri autodistructive. Şi totuşi, altfel e greu să-ţi explici de ce, ori de câte ori pleacă în concediu, îmi lasă blogul lui pe mână. O să scriu, deci, şi de data asta pe Amar de Zi, fiindcă, atunci când un prieten vrea să-şi facă rău singur, ce inimă să ai să nu-l ajuţi şi tu un pic? Înainte să plece în vacanţă, prietenul nostru comun m-a rugat să merg în locul său la un eveniment de lansare, într-un […]

Julius Constantinescu Într-o duminică, pe la prânzişor, sunt chemat în biroul redactorului şef. Duminica e o zi moartă pentru presă, cele mai palpitante ştiri provin din conferinţele de presă. „Şefu’ se plictiseşte”, îmi zic. „Probabil, doreşte companie de calitate”. – Luaţi loc, domnu’ Julius, mă pofteşte Petreanu, cu o voce spartă, fără să-şi ridice ochii din ziar. Carevasăzică, e prost dispus – Petreanu e ca Vorobianinov, mareşalul nobilimii al lui Ilf şi Petrov, ghiceşti imediat în ce dispoziţie s-a trezit. Când e bine dispus, îmi spune „băi Giulius”; când e prost dispus, sunt „domnu’ Julius”, cu „J”. Bag de seamă […]

Julius Constantinescu Imaginile din Marea Britanie derulate pe ecranul televizorului sunt însoţite, invariabil, de aceleaşi etichete: huligani, adolescenţi scăpaţi de sub control, bande, jafuri. Pivotul central al evenimentelor – huliganismul, explicaţia cea mai la îndemână pe care o poate furniza statul, şi cea mai emoţională. În mai puţin de 24 de ore, 80.000 de britanici au semnat o petiţie online în care cer autorităţilor să-i evacueze din locuinţele sociale pe cei care au vandalizat oraşele britanice: „Niciun plătitor de taxe nu trebuie să contribuie la bunăstarea unor indivizi care au distrus sau incendiat case şi bunuri, au furat din munca […]

Julius Constantinescu La reportajul cu sinuciderea m-am dus pe teren cu Paul, şoferul meu preferat de la Jurnalul Naţional. Bine manipulat, apetitul lui pentru trăncănit şi băgat nasul era nepreţuit: îl foloseam ca să adun informaţii de la şoferi, portari, femei de serviciu şi alte categorii sociale care îşi deschid mai greu sufletul în faţa reporterilor. La secţia 15, Paul a rămas afară şi, când poliţiştii m-au dus la Spitalul 9, ne-a urmat de la distanţă. A intrat cu maşina în curtea spitalului mai uşor decât doctorul Raed Arafat – pe ăsta sigur l-ar fi întrebat portarul cine e şi […]

Julius Constantinescu NOTĂ: Voi comite o mică măgărie: voi republica pe Amar de Zi un reportaj scris mai demult (da, ştiu, e revoltător, nici un ziarist n-a mai făcut asta vreodată). E un text scris pentru Jurnalul Naţional, pe vremea când Petreanu era redactor şef. O să vă invit să-l citiţi, fiindcă de acest reportaj e legată cea de-a doua povestire din seria 3 poveşti cu Petreanu, aşa cum s-au întâmplat ele. * Să te arunci de pe o macara e uşor, poate orice prost – doar că după aia te faci terci, şi ce faci cu tine? E umilitor […]

Julius Constantinescu Pe Petreanu nu l-am cunoscut prea bine câtă vreme am lucrat împreună, şi nu pentru că el era redactor şef iar eu doar un amărât de reporter, deci socialmente complet diferiţi, ci pentru că învăţasem deja că la slujbă e exact ca-n dragoste: nu e bine să te încrezi în relaţiile bazate pe sinceritate. Trei sunt întâmplările pe care amândoi ni le amintim din acea perioadă. Bineînţeles, ni le amintim complet diferit – mărimea salariului, să ştiţi, e o lentilă foarte sensibilă. Indiferent ce mizerii colportează Petreanu în lipsa mea (slavă Domnului că eu nu am acest obicei!), […]