Amar de Zi » Bad news

Criza ca un stol de grauri

Vlad Petreanu — Wed, 07 Dec 2011 06:45:09 +0000

Se spune că averea familiei Rotschild a fost creată în doar câteva ore, printr-o formidabilă speculaţie bursieră. Nathan Mayer Rothschild ar fi fost primul londonez care ar fi aflat ştirea victoriei lui Wellington asupra lui Napoleon – şi, cu informaţia asta, ar fi speculat bursa cu instinct de prădător; el ar fi vândut masiv, mai întâi, creând o panică irezistibilă, cumpărând apoi totul, la preţuri de nimic, când piaţa ajunsese în punctul cel mai de jos, şi chiar înainte ca vestea victoriei să devină publică.

Chiar dacă povestea e, foarte probabil, doar o invenţie, (poate şi pentru că bătălia de la Waterloo s-a dat duminica, o zi în care bursele sunt închise), ea rămâne atractivă şi spune ceva despre inflexibila regulă a caninilor ascuţiţi de pe aceste pieţe: ruinându-i pe mulţi, îmbogăţeşte-te pe tine.

Cineva a plasat sperietori în jurul stolului şi n-o să-l lase-n pace până când toţi graurii nu vor cădea la pământ, morţi de epuizare.

Lipsa de scrupule nu înseamnă însă lipsă de logică. Povestea cu Rotschild şi Waterloo e uşor de înţeles şi… logică. De câteva sute de ani, imaginea maselor despre modul în care cineva dă lovitura la bursă este aceasta: cineva ştie, intuieşte, se prinde, în fine, cineva are o iniţiativă şi cu asta reuşeşte să determine reacţii din partea celorlalţi în propriul său beneficiu.

O teorie aplicată a roiului.

Aţi văzut cum se deplasează un stol de grauri, nu? Un banc de sardine? Mii de membri mişcându-se la unison, fără altă logică decât a evitării pericolului şi a îndreptării spre o zonă de siguranţă.

Roiul nu are iniţiative punctuale, ci doar reacţie imediată.

Aşa şi cu masele de speculatori bursieri care fug dintr-o piaţă într-alta zilele acestea, care vând în masă sau cumpără în masă, toţi deodată, după cum a făcut vecinul, care a făcut cum a văzut la vecinul, care… Dacă ceva încurajează roiul, toţi se îndreaptă, la unison, în acea direcţie. Când ceva îl sperie, toţi se îndepărtează, la unison.

Alex s-a enervat după ce Standard&Poor’s a plasat 15 dintre cele 17 state membre ale zonei euro sub supraveghere în vederea unei posibile retrogradări în viitorul imediat (cele două care au “scăpat” sunt Cipru şi Grecia; ratingurile acestora sunt deja în categoria “gunoi”). Bursele au scăzut urât după anunţul S&P – care, ce bizar! vine chiar a doua zi după semnalul de încurajare dat de Merkozy, semnal care a adus creşteri pe toate bursele.

Una caldă, alta rece – o zi, roiul s-a simţit în siguranţă, o zi a luat-o razna de frică.

Exact ca pe vremea lui Rotschild – cu două diferenţe fundamentale. Mărimea pieţei şi viteza de transmitere a informaţiilor. Piaţa e acum globală, viteza, luminică. De data aceasta, când va fi, dacă va fi, crahul va fi mondial, ruinarea, completă, îmbogăţirea, totală.

De ce cred investitorii anunţurile unor agenţii compromise, precum S&P sau Moody’s sau Fitch sau alte adunături asemănătoare, care au dat-o de gard în mod repetat şi ruşinos în ultimii ani? Păi nu le cred, doar reacţionează la mişcările lor, pentru că un roi nu gândeşte, doar se mişcă.

Acum, am două încheieri pentru articolul acesta.

Una ţine de teoria conspiraţiei: cineva a plasat sperietori în jurul stolului şi n-o să-l lase-n pace până când toţi graurii nu vor cădea la pământ, morţi de epuizare, după care va face o grămadă de fripturi de grauri fragezi pe care să le vândă tuturor celor cărora li s-a făcut foame urmărind, cu gura căscată, drama ce se petrece pe cer. Să-i găsim, deci, pe cei care manevrează sperietorile, să-i linşăm şi am rezolvat criza (asta e #occupy ceva)

A doua încheiere e ceva mai rezervată – poate că pieţele financiare au ajuns într-atât de mari, de interconectate şi de sensibile la factorii iritanţi încât vechile modele de lucru nu mai sunt valabile, şi acum trebuie dezvoltate şi implementate altele, tranziţie ce se va face dureros, printr-o criză de creştere şi maturizare.

Nu-mi dau seama care e încheierea corectă – dar, jurnalistic vorbind, o serie de linşaje cred c-ar fi mai spectaculoase. Şi mai satisfăcătoare, într-un fel (dar nu vă luaţi după mine).

Altele asemenea pe Amar de Zi

Sfârşitul Anilor de Aur

Vlad Petreanu — Wed, 30 Nov 2011 06:00:26 +0000

Europa priveşte în abis.

În 10 zile urmează un summit european, iar presa va titra, cu siguranţă, “Întâlnirea ultimei şanse” – de această dată perfect întemeiat. Dacă liderii europeni nu vor lua deciziile potrivite, foarte probabil că nimic nu va mai putea opri panica pieţelor financiare. Sfârşitul monedei europene va deveni o chestiune de zile iar implozia Uniunii înseşi va trece de la posibil la probabil. Şocul dezintegrării va fi resimţit pe tot globul, provocând (cel puţin) o recesiune mondială.

Istoria are ironiile ei bizare. Soarta Europei e, din nou, în mâinile Germaniei. A ratat, traumatic, de două ori până acum. Îşi va înţelege Angela Merkel şansa, măcar în al 12-lea ceas?

Azi, 30 noiembrie, prăbuşirea pare nu atât îndepărtată, cât încă inacceptabilă. Dar în istoria acestui continent, multe tragedii au început într-o atmosferă de incredulitate. Cum să ne întoarcem la violenţă, haos, totalitarism, suferinţă? Prosperitatea europeană încă pare zilele acestea atât de firească, atât de naturală, ubicuă, într-un mod aproape automat, încât o lume profund diferită în rău este inimaginabilă.

Dar pacea aceasta europeană e o excepţie pe continentul nostru. În termeni istorici, 60 de ani de linişte sunt o clipire – iar ultimul război pe continent a avut loc în urmă cu numai un deceniu, dacă aţi uitat cumva.

Să zicem că un război în sensul propriu e, totuşi, cu totul improbabil. Europenii, care şi-au pierdut minţile cu totul în cele două conflagraţii mondiale ale secolului trecut, şi-au pierdut, probabil, şi orice chef pentru vreo altă încleştare pe viaţă şi pe moarte, pentru un număr imposibil de anticipat de generaţii de acum încolo. Vor fi, în cel mai rău caz, încăierări şi refugiaţi, dar nu va fi un cataclism.

Dar prosperitatea noastră? Cât de rău pot merge lucrurile?

Oricât de rău. Prin anii ’90, la ceva timp după ce naţionalizase valuta românilor, într-un gest disperat de menţinere a stabilităţii economiei, Teodor Stolojan a spus următoarele: “nu există limită în prăbuşirea unei ţări. Uitaţi-vă la Somalia”.

Oamenii au memorie scurtă şi vor mereu mai bine – sunt cele două condiţii ale progresului. Oamenii au uitat cum trăiau în anii ’90, ce însemna atunci succesul personal – să ai blugi turceşti luaţi de la consignaţie, să fumezi Assos şi să prinzi pepsi la litru. Oamenii au uitat cum trăiau chiar şi în 2000, când încă era un singur mall în România – ah, ce plictiseală, dar ce făceaţi, bunicule?

Prosperitatea europeană a avut un preţ: datoriile suverane. Am trăit din ce în ce mai bine, ghiftuiţi şi în pace (cine se ia la bătaie când are burta plină?) dar pe datorie. Italia – 2,113 miliarde dolari. Spania – 823 miliarde dolari. Grecia – 454 miliarde dolari. Franţa – 1.767 miliarde dolari. Germania – ach, so! – 2.446 miliarde dolari.

Uniunea Europeană: 16.000 de miliarde de dolari (la 30 iunie 2011).

Da ştiu. PIB, procentaje, America (Europa e altceva decât SUA) etc.

16 mii de miliarde de dolari datorie publică.

Pieţele au ajuns la concluzia că e prea mult. La fel ca în cazul oricărei bănci îngrijorate de îngrijorările clientului, finanţatorii datoriei publice a statelor europene au devenit bănuitori. Nu cred că statele mai pot achita ratele la credite şi nu le mai împrumută bani ca să-şi plătească ratele restante (decât la dobânzi mari, insuportabile). Statele se sufocă. Moneda comună le împiedică să ia măsuri individualizate de apărare. Guvernele cad la presiunea pieţelor.

Soluţii? Nimic care să funcţioneze fără greş şi, mai ales, fără dureri şi fără umilinţe – cedare de suveranitate, o uniune fiscală, o bancă centrală europeană care să tipărească monedă ca şi cum n-ar mai exista ziua de mâine.

Adică o altă lume, cu alte reguli.

La Atena, un nou guvern, la presiunea pieţelor internaţionale. La Roma, la fel. Dacă democraţia este dreptul poporului de a-şi alege conducătorii, atunci ce este ce s-a întâmplat în Grecia, în Italia?

Urmează un nou gen de dictatură în Europa. Dictatura pieţelor financiare, a creditorilor, a speculanţilor financiari. Politicienii au dat deja faliment – au mituit populaţiile până nu s-a mai putut. O să ne fie dor de politicienii noştri mărunţi, meschini, prostălăi, care se lăsau corupţi pentru o excursie în Dubai şi o haină de blană pentru amantă. Măcar ăştia erau vizibili şi, mai ales, erau umani. Cei ce vin sunt adevăraţii recoltatori de bogăţie, mecanizaţi, computerizaţi, insensibili şi hiper-eficienţi în stoarcerea popoarelor.

Euopa priveşte în abis iar abisul o priveşte în ochi, înapoi.

Mi-e teamă că, peste 20 de ani, vom privi în urmă la aceste zile şi vom spune – aşa s-au sfârşit Anii de Aur ai Europei.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Presa n-a murit; doar s-a zombificat

Vlad Petreanu — Fri, 17 Jun 2011 11:50:49 +0000

Absolutamente inimaginabil în lumea normală la cap, o jurnalistă de la agenţia naţională de presă, Agerpres, a ajuns să-şi ia ei înseşi o declaraţie, pe care s-o insereze apoi într-o “ştire” despre propriile ei trăiri în cursul unei întâlniri cu Onţanu – remarcă amicul Petrişor Obae în Pagina de Media.

Jurnalista reuşeşte chiar o deosebit de profesionistă dedublare, scriind despre ea însăşi la persoana a 3-a, aşa, ca să nu credem noi că s-ar lăsa cumva influenţată de propriile ei emoţii – chiar dacă, precum un jurnalist adevărat, cu spirit de observaţie ascuţit, emoţiile ei nu i-au scăpat (ştiu că sună cam halucinant, dar nu fac decât să constat o stare de fapt).

Textul (o perlă inubliabilă):

“Neculai Onţanu a învins la tenis un jurnalist venit să scrie despre acţiunea sa sportivă

Bucureşti, 16 iun /Agerpres/ – Primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, a avut joi o prestaţie sportivă de invidiat la un meci amical de tenis de câmp pe care l-a susţinut cu o jurnalistă venită să mediatizeze lansarea proiectului său de descoperire a unor copii talentaţi la Clubul de tenis Dinu Pescariu.

După mai multe ore de joc liber, sub un soare torid, alături de grupul de copii veniţi să fie selecţionaţi pentru a urma un program gratuit de antrenament pe perioada verii, edilul a invitat-o la o partidă pe colega sa de dialog, care întâmplător îi lua un interviu despre ce intenţionează cu acest proiect.

Aceasta, fiind o pasionată a sportului alb şi care a practicat mulţi ani în copilărie tenisul de câmp, a răspuns imediat provocării şi s-a schimbat în echipamentul sportiv pentru a intra alături de primar pe teren.

Neculai Onţanu a făcut o demonstraţie demnă de reţinut, cu o calitate impecabilă a loviturilor, o mare precizie a jocului şi o condiţie fizică grozavă, reuşind în numai câteva minute să îi spulbere partenerei sale un set cu scorul de 6-0.

În al doilea set, jurnalista emoţionată abia că a reuşit să câştige în faţa edilului cu experienţă un singur ghem, iar la 2-1 pentru Onţanu aceasta şi-a recunoscut înfrângerea cu fairplay.

“Se vede că nu am mai jucat în teren de peste 10 ani, nu mai am loviturile pe care le aveam în copilărie, dar mi-a făcut mare plăcere să văd cum un om politic are şi asemenea calităţi. Îl felicit sincer pe domnul Neculai Onţanu, a jucat frumos. Oricum, o să îi cer revanşa că am de gând să revin pe terenurile de tenis mai des“, a spus jurnalista M.T.

Primarul Neculai Onţanu cu modestie a mulţumit partenerei sale de joc şi a rugat-o zâmbind un singur lucru “să se gândească de două ori atunci când mai scrie câte ceva despre el“. AGERPRES/(AS,Mihaela Tudorache)”

Petrişor constată şi “mica dovadă de modestie” a semnatarei – “Mihaela Tudorache (acreditată la primăria sectorului 2, condusă de Neculai Onțanu) a ales să vorbească, în știre, despre “jurnalista M.T.”, fără a-și da numele întreg”.

Presa n-a murit, să ştiţi. Doar s-a zombificat.

Altele asemenea pe Amar de Zi

În timp ce hibernăm

Vlad Petreanu — Wed, 24 Nov 2010 19:00:51 +0000

Mie, unuia, mi se pare cumplită inerţia în care s-a cufundat această societate. După dramatismul anilor ’90, când lumea ieşea în stradă pentru orice, am picat în extrema cealaltă, în autism social. Oamenii s-au înconjurat de obiecte luate pe credit – fiecare familie cu noul televizor, cu noul frigider, cu noile telefoane mobile şi cu cele două maşini, pentru tata şi pentru mama, care şi-au supt de sub unghie ca să achite leasingul. Iluzia prosperităţii ne-a pulverizat în milioane de celule familiale izolate. Suntem baricadaţi în propriile noastre suficienţe. Împreună nu mai facem o societate – şi din ce în ce mai puţin o naţiune.

Sub mormanul ăsta de lucruri e linişte, dar afară e o lume post-cataclismică, în care nimeni nu se ocupă de reconstrucţie iar cei puşi să ne îndrume se ocupă cu şperţuirea banului public. Partidul care a venit la putere ca să cureţe lumea politică de corupţie a devenit acum un perfecţionist al traficului de influenţă. Opoziţia tropăie pe margine, nerăbdătoare să-i vină şi ei rândul la ţuţuroiul fondurilor de stat.

Uite ce se mai întâmplă pe-afară, în timpul hibernării noastre:

Constanţa, 24 nov /Agerpres/ – Medicii Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa trag un semnal de alarmă referitor la exodul de personal medical care pleacă în străinătate [...].

‘Vreau să trag încă o dată un semnal foarte serios în privinţa a ceea ce înseamnă exodul incredibil de mare al personalului medical în străinătate’ [...] a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, purtătorul de cuvânt al SCJU Constanţa, dr. Florian Stoian.

Potrivit acestuia, exodul de medici rezidenţi este ‘foarte mare’, iar la Constanţa, din cei 87 de absolvenţi ai Facultăţii de Medicină de anul trecut, care au luat examenul de rezidenţiat, 47 au plecat în străinătate şi restul de 40 şi-au depus toţi actele necesare pentru a lucra în alte ţări.

‘Nu este o glumă. (…) Nu este un lucru bun pentru ţară, pentru că vom face spitale, la un moment dat, şi nu va mai avea cine să lucreze în ele. Iar cei de acolo mi-e foarte greu să cred că se vor mai întoarce’, a afirmat dr. Stoian.

Prezent la conferinţa de presă, şeful Clinicii de Neurochirurgie din cadrul SCJU, dr. Bogdan Davidescu, a susţinut că toţi cei şase medici din unitate sunt tentaţi să plece în străinătate şi au depus actele necesare, iar cele mai bune două asistente au deja parafate contractele pentru Olanda şi Spania, unde vor lucra pentru 2.000 – 3.000 de euro pe lună, în condiţiile în care alte trei asistente au plecat deja.

‘Este o tragedie, o problemă extrem de serioasă. (…) Ce se întâmplă la noi este o batjocură generală’, a afirmat dr. Davidescu. AGERPRES

Altele asemenea pe Amar de Zi

9/11? Ce-o fi aia?

Vlad Petreanu — Fri, 19 Nov 2010 22:45:10 +0000

Potrivit unui studiu realizat în 10 provincii din Afganistan, locuitorii din două provincii sudice, cruciale pentru războiul împotriva talibanilor, habar n-au ce e aia 11 septembrie 2001, ce s-a întâmplat atunci şi de ce evenimentele de atunci au dus la invadarea ţării lor de către trupe NATO.

Datele pot fi consultate aici, pe îndelete – organizaţia care a realizat studiul e un think tank internaţional, cu o îndelungată prezenţă în zonele de conflict din est (numai despre Afghanistan au alcătuit 34 de studii aprofundate în ultimii 5 ani).

În rezumat, datele spun aşa: 92% din afganii intervievaţi în Helmand şi Kandahar, puncte forte pentru talibani, nu cunosc semnificaţia datei de 11 septembrie 2001 şi nici nu ştiu că sprijinul oferit de talibani organizaţiei al-Qaeda a dus la o intervenţie externă.

De fapt, afganii n-au nici cea mai mică idee de ce îi bombardează NATO – şi asta după aproape 10 ani de război – dar chestia asta pare să-i enerveze din ce în ce mai tare, drept pentru care se alătură din ce în ce mai des insurgenţei.

E greu să nu-i înţelegi, chiar dacă ei nu ne înţeleg.

Oricum, întreaga situaţie îmi sugerează – mie, cel puţin – că războiul ăsta e condus de nişte tâmpiţi siniştri, iar aceştia nu sunt militarii. Nasol e că tâmpiţii ăia siniştri iau decizii şi pentru mulţi cetăţeni români.

Apropo: acelaşi studiu arată că afganii cred că, imediat ce occidentalii se vor retrage, talibanii vor recâştiga puterea.

Ghiciţi pe cine cred afganii, în largă majoritate, că vor invita atunci talibanii înapoi la distracţie şi antrenament în ţara lor?

Altele asemenea pe Amar de Zi

Proşti cu intenţie

Vlad Petreanu — Thu, 02 Sep 2010 19:48:21 +0000

Finanţe. Economie. Muncă. Transporturi. Agricultură. Comunicaţii. 6 ministere grele – poate cele mai grele în actualul context economic. Ele definesc performanţa guvernului.

Ce spune despre performanţa guvernului faptul că toţi cei 6 miniştri ai acestor zone de mare impact au fost schimbaţi? Se presupune că n-au plecat că mergea treaba bine, nu? ci dimpotrivă.

Ce spune despre acest guvern faptul că 6 miniştri grei ai cabinetului sunt schimbaţi pentru slabe performanţe, dar şeful lor (măcar teoretic), Emil Boc, rămâne?

Cât despre seriozitatea cu care a fost pregătită această schimbare – repet, a 6 miniştri esenţiali pentru o ţară aflată în criză – iată: Valeriu Tabără a declarat la RTV că lui i s-a propus “pe la 12″ să devină ministru. Alt propus, dl. Vreme (?), era în drum spre Oneşti când l-a sunat cineva (“pe la 3″) să-l întrebe dacă nu vrea la Comunicaţii.

Nu ştim când au fost poftiţi în cabinet ceilalţi – Ialomiţianu, Ariton, Boagiu şi cine-o mai fi.

De fapt, nu ştim mai nimic despre noii miniştri. Despre dl. Tabără ne mai amintim una-alta (ex-PUNR, ex-ministru în guvernul Văcăroiu); mai bănuim câte ceva despre dna Boagiu.

În rest, partidul de guvernământ ne transmite să avem încredere; poate că noii miniştri vor fi foarte buni, cine ştie.

Poate că da, poate că nu. Era şi momentul acum să ne roadem unghiile. Oricum nimeni nu mai are un strop de încredere în guvernul PDL. Bravo.

Că veni vorba, mi-am adus aminte de ce remarcase Zoso astă primăvară – cam pe unde-şi făcuseră studiile membrii guvernului chilian: Harvard, MIT, UCLA, Heidelberg, Stanford, Yale… fără excepţie, şi erau studii principale, nu “cursuri scurte”, nu “specializări”.

Despre “speranţele” guvernului Boc, ce-ar mai fi de spus?

De fapt, avem cel puţin o certitudine: dl. Ion Ariton, de la Economie, despre care electoratul poate afla, cf. Google, că “l-a caftit pe Bicher” şi că a fost cercetat pentru o gaură de 10 miliarde de lei în bugetul Petrom. Un tip hotărât.

Ţărăniştii ăia au fost nişte inocenţi. Incompetenţa lor era ingenuă, nevinovată; pur şi simplu nu se pricepeau. Ä‚ştia de-acum sunt hrăpăreţi, puşi pe rele. Sunt proşti cu intenţie.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Ştirile spun totul

Vlad Petreanu — Wed, 04 Aug 2010 17:12:38 +0000

E la modă acum opinia, nu ştirea. Primim păreri în loc de informaţii. Se strigă în loc să se comunice.

Dar ştirile există şi spun lucruri importante. Doar pare dificil să le urmăreşti – trebuie doar să fii un pic atent, un pic de tot. Iată o serie revelatoare (supratitlurile şi sublinierile îmi aparţin):

Nu reuşim să tăiem cheltuielile, deci umblăm la investiţii:

“BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Guvernul a depăşit în primul semestru ţinta privind cheltuielile primare stabilită în acordul cu FMI cu aproape 800 de milioane de lei, sumă compensată prin reducerea cheltuielilor cu investiţiile, conform scrisorii de intenţie la acordul stand-by, obţinută de MEDIAFAX.

Cheltuielile primare includ cheltuielile de personal, cu bunurile şi servicile, exclusiv fondurile UE nerambursabile, subvenţiile, transferurile către entităţi publice, pensii, respectiv categoria de asistenţă socială din bugetul asigurărilor sociale şi o treime din aceeaşi categorie din bugetul de stat, ajutorul de stat şi alte cheltuieli din categoria transferuri, Fondul de rezervă, precum şi alte cheltuieli raportate lunar.”

Nu reuşim să ne plătim datoriile, ba chiar acestea cresc în continuare:

“BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Arieratele statului au ajuns la finele lunii iunie la 2 miliarde lei, aproape dublu faţă de ţinta stabilită în acordul cu FMI pentru jumătatea anului, de 1,09 miliarde lei, creşterea faţă de luna martie fiind de 240 milioane lei, potrivit scrisorii suplimentare de intenţie, obţinută de MEDIAFAX.

Şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, a afirmat miercuri că boardul instituţiei va elibera următoarea tranşă de 914 milioane de euro din acordul stand-by după ce autorităţile române vor îndeplini precondiţiile stabilite, printre care şi plata a 2 miliarde lei în contul arieratelor statului.”

Am mărit TVA degeaba, va scădea consumul:

“BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Proiecţiile Băncii Naţionale a României indică o inflaţie de 7,8% pentru finele acestui an şi reîncadrarea traiectoriei preţurilor de consum pe o curbă descendentă, ajungând în apropierea ţintei de 3% la sfârşitul anului 2011, apreciază Consiliul de Administraţie al băncii centrale.

“Majorarea taxei pe valoarea adăugată începând cu 1 iulie 2010 va provoca o creştere semnificativă, dar temporară, a indicelui agregat al preţurilor de consum. Astfel, proiecţiile indică pentru sfârşitul acestui an o rată anuală a inflaţiei de circa 7,8%. Pe fondul persistenţei deficitului de cerere agregată este de aşteptat ca, pe măsura disipării efectului de runda întâi al creşterii TVA, traiectoria inflaţiei preţurilor de consum să se înscrie pe o curbă descendentă, ajungând în apropierea ţintei de 3% la sfârşitul anului 2011″, se arată în comunicatul detaliat al BNR după şedinţa de politică monetară.”

Păi să mai scumpim ceva, că poate mai facem rost de bani:

“BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Guvernul s-a angajat faţă de FMI că va creşte tarifele practicate de zece companii publice care înregistrează cele mai mari pierderi, inclusiv de CFR Călători şi CFR Marfă, Termoelectrica, Metrorex şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale.”

Şi să-i mai aburim o dată:

“BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Salariile bugetarilor vor creşte anul viitor în medie cu 10% raportat la nivelul diminuat din iulie, cu condiţia eliminării celui de-al 13-lea salariu, iar o posibilă majorare suplimentară poate fi decisă la finalul restructurării sectorului public, în funcţie de rezultatul acestui proces.

Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a declarat, luni, că fondul de salarii stabilit pentru anul viitor, corelat cu restructurarea a 60.000 posturi din sistemul public, permite o creştere salarială medie de peste 10%, pentru care rămâne însă de stabilit cum va fi distribuită, în baza sistemului unitar.

Marţi, ministrul Economiei, Adriean Videanu, a declarat că salariile din sistemul bugetar ar putea reveni începând de anul viitor, în trepte, la nivelurile de dinaintea reducerii cu 25%.

Salariile din sectorul bugetar au scăzut, la 1 iulie, cu 25%, Guvernul vizând asftel reducerea cheltuielilor bugetare, în încercarea de a se încadra în ţinta de deficit bugetar de 6,8% convenită cu FMI.”

De fapt, am cacarisit-o şi n-avem nici cea mai mică idee cum să rezolvăm rahatul ăsta:

“BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a declarat vineri că noile estimări indică o scădere economică de 1,7 – 1,9% în acest an.

Cifra exactă urmează să fie stabilită de către experţii FMI şi autorităţile române, aflate în prezent în discuţii.

Vlădescu a reiterat că ţinta privind deficitul bugetar din 2010 va rămâne nemodificată, la 6,8% din PIB.

Noile proiecţii privind economia sunt mai optimiste decât cele avansate de alte surse. BERD şi Erste Bank estimează o contracţie a PIB de 3%, iar Capital Economics un recul de 2,5%.”

Trăiască ai noştri.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Frunza dnei Udrea ca drapel naţional

Vlad Petreanu — Sat, 31 Jul 2010 09:54:37 +0000

Controversatul logo “România, explore the carpathian gardens” a apărut pe panourile de reclamă de la stadionul Dinamo, în timpul meciului de joi. Responsabilii clubului au declarat că au afişat imaginea “din patriotism, gratis”.

Acelaşi logo apare pe ecranele de publicitate ale magazinului Cocor, din Bucureşti. Nu există o explicaţie din partea administratorilor dar, pentru că n-a avut loc nici o licitaţie media pentru comunicarea mărcii, presupun că tot “patriotismul”Â i-a mânat în luptă.

Patriotismul e bun – doar că nu merge ca motiv de neplată a taxelor. Singurul afişaj public pe care-l poţi practica fără a cere autorizaţie, fără contract şi fără a plăti impozite e arborarea drapelului naţional. Restul e cu TVA. Vă poftesc să încercaţi voi să montaţi un panou publicitar şi să spuneţi Fiscului că e “din patriotism”. Să notaţi discuţia cu inspectorul, va fi instructivă.

Deci, dacă nu carecumva frunza dnei Udrea a devenit noul drapel naţional, pentru afişarea ei pe panouri publicitare e nevoie de contracte şi de plata taxelor cuvenite. Altfel, se cheamă evaziune fiscală.

Cât de tare pute toată povestea asta… Din ce în ce mai tare.