Se împlinesc luna aceasta 73 de ani de la Insurecția din Varșovia. O bună ocazie să ne amintim de ce rușii nu sunt prea iubiți prin partea asta de lume și, de asemenea, să observăm, încă o dată, cât de crudă poate deveni istoria când intră pe mâna demenților. Pe scurt: la 1 august 1944, când Armata Roșie se afla la doar câțiva kilometri Varșovia ocupată de armata germană, rezistența poloneză a declanșat o insurecție anti-nazistă. Polonezii s-au ridicat împotriva ocupației inclusiv la îndemnul rușilor, care transmiteau insistent apeluri în acest sens prin Radio Moscova. Insurecția trebuia să dureze doar […]

Vara asta am decis să facem o vacanță în câteva orașe din Europa, iar varianta economică a fost, evident, să plecăm cu mașina noastră. Știam că va fi greu să traversăm România, pentru că am mai plecat așa, hai-hui, și în alți ani, dar trecuse ceva timp de la ultima vacanță urbană de acest gen și ne-am imaginat că acum va fi un pic mai bine – în fond, în ultimii ani au apărut câteva tronsoane de autostradă spre Vest și s-au dat în folosință niște centuri ocolitoare, pe ici, pe colo, deci am estimat că vom putea tranzita România […]

O concluzie la povestea cu întârzierea zborului Berlin – București de săptămâna trecută: am primit confirmarea că voi fi despăgubit – mai jos detalierea întâmplării și câteva sfaturi pentru cei care pățesc la fel. Carevasăzică, a fost vorba de un zbor Ryanair Berlin-București. Ar fi trebuit să decoleze duminică la 16.35 de pe Schonefeld către Henri Coandă. Boardingul s-a făcut cu o oarecare întârziere, dar nimic neobișnuit, apoi am așteptat pe pistă un timp, după care căpitanul a deschis intercomunicația și a explicat că unul din sistemele aeronavei (degivrarea) dă o eroare și nu i se permite decolarea. Am rămas […]

Domnul Peter Burns are 77 de ani. El locuiește singur într-o căsuță foarte englezească din marginea orașului Cardiff, prevăzută cu un petic de gazon englezesc, compact ca buretele, cu ferestre englezești care se încuie cu cheia și cu obligatoriul kettle engezesc pentru produs ceai în cantități industriale. Domnul Burns este văduv (“Alzheimer, 5 years ago, it was nasty”) și n-are stare. Anul trecut a fost într-o excursie foarte frumoasă în Italia, între Roma și Florența. Pe jos. 231 de km. 231 de kilometri per pedes apostolorum, pentru că, la 77 de ani, de ce nu? Fără grabă când timpul se […]

Controversă surprinzătoare cu Luca, în dimineața asta, la radio. – Chestia asta cu internet nelimitat, la liber, e o mare tâmpenie – zice el. – De ce, mă? Ce te-a apucat? – Nu mai vorbește lumea, n-ai văzut? Toți cu ochii-n telefoane, nimeni nu mai întreabă nimic, ai toate răspunsurile, nu te mai rătăcești, nu mai descoperi nimic, pe bune. Luca e colegul de la Sport, băiat tânăr, cu iPhone nou, știe cu Waze, cu Whatsapp, cu Google Maps. Are și cont de Facebook, dar nu-l folosește din principiu, nu pentru că n-ar ști ce-i aia. Nu-i place ideea că […]

Dacă de la sublim la ridicol nu-i decât un pas, între generozitate și lăcomie e doar o grosime de portofel. În Muzeul Vaticanului e ca-n metrou la Piața Victoriei. Se avansează în turmă compactă, legănat, de pe-un picior pe altul, ca-ntr-un jgheab cu pinguini: Priviți și imaginea de mai jos. Se-ntâmplă în Galeria Tapiseriilor, un (alt) loc fascinant din muzeu, dar pe unde se trece ca printr-un culoar de evacuare. (Cu o singură excepție) nimeni nu zâmbește, observați? Ar trebui să fie un moment de încântare și admirație, dar e un supliciu. Toți sunt încruntați, bosumflați, epuizați – năuci, ce […]

“Look around”, face Nikos, însoțindu-și îndemnul cu un gest circular, larg, cuprinzător. “What do you see, mafrend?” Privesc în jur, după cum îmi cere, ca să-i fac hatârul, deși știu ce-o să văd: insule, faleze stâncoase și grote scufundate, golfuri, chiparoși, plaje sălbatice, yachturi, soare și mare. De câteva ore ne arată bucata asta de Grecie exotică din șalupa lui Cobalt de 350 de cai. Stăm răsturnați pe scaune și canapele de piele alb-gri, sub care sunt îngropate-n gheață în vederea congelării cutii de bere și sticle de vin, și ne dăm cu barca. “Paradise, mafrend!” Încuviințez, da, paradis, clar. […]

Sunt în piscina unui spa grecesc, cu spatele-ntr-o duză de presiune care-mi trimite un jet furios pe mușchi. Cică face bine la contracturi. Se apropie de mine lopătând energic un tip și se așează pe bancheta de piatră chiar lângă mine. E un alt român, l-am mai auzit prin hotel, de obicei de la depărtare; e genul de turist vocal, care ia în proprietate sonoră orice loc în care se află. N-am vorbit niciodată cu el, dar asta nu-l împiedică să intre abrupt în subiect, ca și cum ar relua o conversație întreruptă anterior, cumva fără rost: – Că vă […]