Mai înainte de orice, uitați-vă la aceste fotografii: Asta este secția de Terapie Intensivă Nou-Născuți a Spitalului Județean Constanța. A fost construită în 1968 și de atunci nici n-a mai fost renovată. Echipamentele medicale sunt insuficiente, suprautilizate și uzate, climatizarea este rudimentară iar condițiile de sterilitate de-a binelea periculoase pentru pacienți. Spitalul deservește 4 județe: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași. Anual, aici sunt tratați 1000 de copii născuți cu probleme medicale grave sau prematur. Câte paturi are Secția de Terapie Intensivă Nou-născuți? 8. Secția este sub standardele europene și, la drept vorbind, în afara limitelor civilizației. Practic, o bună parte […]

O singură dată am încercat să pescuiesc raci. Eu, pescar de biban și strapazan, prin cotloanele Herăstrăului, oscilam între invidie și dispreț față de primitivii care scoteau raci cu grămada din lac, doar c-o sfoară și o bucățică de carne veche. Măcar ei prindeau ceva, în timp ce eu, cu toate momelile mele vii sau metalice, cu plutele șmecherite și cu cârligele ascuțite chirurgical, abia dacă prindeam două-trei fâțe, doar cât să stârnesc pofta motanului, acasă. Pentru cei care nu știu tehnica de prindere a racilor de apă dulce din lacuri tulburi și nămoloase: se leagă o bucată de carne […]

Fac ordine în ciornele blogului – 12 ecrane de browser cu texte începute și neterminate vreodată, vreo 200 de capodopere de blogging ucise prematur de lipsa inspirației, plictiseală sau, cel mai plauzibil, de lene (lenea, ah, acest criminal în serie al marilor idei…). Deodată, dau peste un text nepublicat al lui Julius. Ce-o fi vrut să spună, nu știu, dar, iată, aproape 10 ani mai târziu, articolul lui, scris în noiembrie 2007, vede lumina tiparului (gen), să nu zică omul c-a lucrat degeaba pentru mine: Julius Maria D., o femeie de 35 de ani din satul Cordăreni, judeţul Botoşani, fugise […]

Joi după-amiază, în Otopeni, o doamnă traversa cu deosebit calm DN1. Cu totul, 6 benzi de circulație în mare viteză și un parapet de-ncălecat. Nu părea nebună; m-a înjurat cu un gest elocvent după ce am trecut, am privit-o în retrovizoare, și și-a continuat traversarea. Am pierdut-o din vedere înainte să ajungă la parapet. Pe DN1 – să mai spun? – se merge tare de tot, de obicei cu 90 și peste, aproape întotdeauna în coloană pe fiecare bandă. Ce faci când se găsește câte-un inconștient dintr-ăsta căruia i-e lene să meargă pe trotuar 200 de metri pân-la prima pasarelă […]

Prânz pe fugă într-o cârciumă de mall. Plănuiesc un piept de pui sau ceva pește la grătar, o salată și un pahar cu apă rece – fără pâine, fără vin, fără lapte la cafea, în nici un caz prăjitură, nu ne batem joc, ne ținem de regim. Răsfoiesc meniul, chem chelnerița: – Aveți micii ăștia… – Da? – Câte unul din fiecare, se poate? 4 cu totul, adică. – Sigur, face domnișoara, serviabilă. După care: știți cu ce-i fiecare? – Nu, zic. Turuie, profesionist: – Aveți de Obor, cu vită și porc, de Lehliu Gară, cu peperoncino, mai e unul […]

Ar fi grozav dacă am putea uita România din când în când – săptămânal, aș zice; s-o uităm luni la amiază și s-o redescoperim marți dimineață, când ieșim din casă. Ar fi mai ușor să-nțelegem ce ne descrie la prima impresie – și să schimbăm ce nu merge, dacă nu ni s-ar mai da timp să ne obișnuim cu lipsurile. Mie-mi trebuie vreo 2-3 săptămâni de despărțire ca să uit ce-i nasol în România. Ăsta mi-e destinul, să fiu veșnic îndrăgostit de țara asta plină de defecte. E suficient să nu ne vedem un timp ca să-i iert orice, dar […]

Discuție în echipă: – Am un cetățean din Dolj care a descoperit că a fost trecut ca mort în actele primăriei și acum nu poate obține nu știu ce adeverințe. – De când e mort? – De luna trecută. – E mort de prea puțin timp. Să fii mort în acte de numai o lună e nimic pentru ce poate birocrația românească. Să revină la vară. Dacă mai e mort și atunci, dăm știrea. **** Discuție în echipă: – Între întrebarea “cum se numește știința care se ocupă cu studiul originii, evoluției și variabilității biologice a omului” și întrebarea “cum […]

În acest Parlament de gogomani, în care fiecare vrea să fie cel dintâi, șeful senatorilor PSD a luat o opțiune serioasă pentru titlu. În ultima perioadă, dl. Șerban Nicolae a marcat puncte importante. Să ne reamintim: dânsul crede că lanterna de la telefonul mobil consumă minute din abonament și, în consecință, reproșează opoziției că se împotrivește puterii pe banii statului. Ce nerecunoscători! Tot dl. senator PSD Nicolae e de părere că nu e nicio clemență dacă nu lași banii infractorilor după ce-i scoți din închisoare prin grațiere. Cum poate fi statul așa de crud? În fine, nu mai departe de […]