Un ascultător (român) care lucrează în Suedia de câțiva ani mi-a trimis o relatare referitoare la interacțiunea lui cu sistemul public suedez de sănătate. A avut o problemă comună, dar teribil de chinuitoare: o piatră la rinichi, care a necesitat internare de urgență și intervenție neinvazivă pentru spargerea pietrei. Mi se pare interesant ce spune Andreas. Relatarea lui e coerentă și plină de amănunte relevante (testarea de la final pentru infecții intraspitalicești pare o idee bună, poate o importăm și noi, dacă înțelegeți ironia). Sigur, standardul suedez de sănătate publică este realmente foarte ridicat, dar poate că merită să ne […]

Iarna trecută mi-am cumpărat un umidificator de cameră¹, după o discuție lămuritoare cu un coleg care are 3 copii și a-nvățat să aprecieze la adevărata valoare nu doar un somn liniștit peste noapte, ci și absența infecțiilor respiratorii. Obiectul e în sine o piesă de tehnologie admirabilă, capabil să analizeze permanent gradul de umiditate din încăpere și să-și regleze automat debitul de vapori. Aceștia sunt eliberați într-o ceață atât de fină încât nu transportă minerale – deci, pe cale de consecință, nu-ți albesc mobila. Când îl pornesc, îmi place să-i urmăresc câteva clipe variația cifrelor de pe display-ul albastru, în […]

În anii ’90, eram reporter de ziar (și) “pe turism”. Șefii din turismul românesc promovau pe toate căile “locația de gestiune” în locul privatizării. “Nu vindem, că vin străinii și iau tot pe bani puțini, asta e averea poporului”. Averea poporului a încăput, deci, pe mâinile lor (“cineva trebuie să aibă grijă de ea, nu?”) și au prăduit-o de n-a mai rămas cărămidă pe cărămidă. Unii dintre șefii ăștia mai sunt și-acum prin preajmă. Bulgarii, în schimb, proști, cum îi știm. Au vândut la nemți, la britanici, la suedezi. Haha, ce tâmpiți, nu? Știre: “Record în Bulgaria: În 12 luni […]

A devenit deja o tradiție ca, în preajma sărbătorilor (pascale sau de iarnă), acest blog și E.ON România să-ți ofere posibilitatea de a dărui lumină cuiva care are nevoie. La propriu. Tehnic vorbind, ce donezi sunt, de fapt, kilowați-oră. Câte 10 kWh de like pe pagina Dăruiește Lumina Crăciunului. Dai click pe link, dai un click pe log in with Facebook, selectezi o categorie (școli, spitale, case de copii sau case de bătrâni), alegi una dintre instituțiile înscrise în campanie, dai un like și ai donat 10 kWh. Ce înseamnă 10 kWh? Un bec de 100 W aprins 100 ore […]

Popcorn Time este un nou malware care folosește un sistem inovativ și deosebit de pervers pentru a crește rata de infectare a computerelor din rețea. Victimei i se oferă două posibilități: fie plătește recompensa (de obicei, 1 bitcoin, adică aproximativ 770 USD), fie distribuie un link de infectare. “Dacă minimum două persoane instalează fișierele din link și plătesc, îți decriptăm gratis calculatorul”, promit autorii malware-ului.(sursa) Iată și cum arată ecranul malware Popcorn Time. Remarcați, vă rog, opțiunea “the nasty way”: Incredibil, nu? The sharing economy, pusă la treabă pentru răufăcători, cu un accent de psihologie întunecată. Cinstit vorbind, ce ai […]

Am un teren pe malul unei bălți. L-am luat acum câțiva ani, cu gândul să-mi fac cândva o casă acolo, cine știe. Mi l-a vândut un popă – popa satului, în numele unor amărășteni. După ce am dat banii și am semnat actele, mi-a venit ideea să fac și o localizare prin GPS, așa, pentru mai multă claritate. Ce să vezi, taica popa îmi vânduse un teren în altă parte, tot pe malul apei, dar mai departe și mai nasol. Prinde popa, scoate-i ochii. Am lăsat-o așa. Prostia trebuie să aibă un cost, totuși – și nici nu mai era […]

Luni pe la prânz, pe Colentina lângă intersecția cu dna Ghica, un polițist făcea poze mașinilor parcate pe prima bandă. Era ieșit jumătate pe geam, așa, și trăgea cadre din mers cu o savonieră: Acum, nu știu cum o fi încadrat și ce-o fi ieșit, dar eu sunt mai curios cu finalitatea acțiunii: știe cineva, a auzit cineva de amenzi pentru parcare date pe baza unor fotografii făcute de Poliția Locală?

Cred că prima răscruce în viață a fost când am ales liceul civil în locul celui militar. A fost mare disperare în familie, că milităria părea ultima șansă pentru disciplinarea unui copil cam neastâmpărat și fără înclinație pentru meseriile tehnice favorizate de societatea socialistă nu chiar așa de multilateral dezvoltată. Probabil că tot atunci am și căpătat cu adevărat încredere în mine însumi, deși pe moment nu mi-am dat seama. N-aveam nici un argument logic să refuz un viitor de ofițer, dar m-am încăpățânat să-l resping, cu un soi de convingere confuză că așa e mai bine și că o […]