Campusul liceului Avenor College se află în nordul Bucureștiului, chiar în marginea pădurii Băneasa. Era una dintre puținele dimineți însorite ale acestei primăveri când am ajuns acolo, pentru o întâlnire cu elevii și profesorii de la Avenor, și un grup de școlari, sub supravegherea a doi dascăli, tocmai intrau pe-o cărare în pădure, pentru o lecție de biologie aplicată. Campusul e alcătuit din câteva clădiri cu diverse funcționalități (cu clase pentru clasele pregătitoare, pentru ciclul primar, gimnaziu și liceu, pentru ceea ce se numesc “activități extra-curriculare”), terenuri de sport și spații utilitare (pentru joacă și recreere, săli de mese etc). Intrarea […]

După decizia de marți a CCR, care a reiterat necesitatea stabilirii unui prag valoric minim pentru definirea infracțiunii de abuz în serviciu, cred că nu mai e mare lucru de făcut. Refuzul definirii oricărui fel de prag nu mai e sustenabil. Oricum ni s-ar părea, bune, proaste, deciziile CCR trebuie respectate, că altfel pierdem chiar orice reper. Acum, înainte să luăm foc din nou, decizia CCR are o anumită logică. Abuzul în serviciu nu este, în sine, furt. E adevărat că metoda este folosită adesea pentru a se fura din banul public, dar nu întotdeauna. Trebuie făcută distincția – nu […]

Inevitabil, în orice discuție despre cum trăim și ce-am pierdut, apare afirmația că stăm pe loc, că am rămas la fel, că au trecut de pomană (aproape) trei decenii de la revoluție, că România nu s-a schimbat. Nu-i adevărat. Ne-am schimbat foarte mult și nici România nu mai e deloc aceeași. Omul e o ființă adaptabilă, iar asta presupune să se obișnuiască repede cu noul, fie el bun sau rău. Memoria scurtă e o binecuvântare și un blestem, în același timp, dar, dacă vrem să comparăm prezentul cu trecutul, avem uneltele potrivite și destule dovezi. Aveam alte preocupări, pe atunci, […]

L-am sunat în dimineața asta, l-am trezit, săracu’ (era 5.30 la el, în Londra) și am stat de vorbă un sfert de oră. Mie mi s-a părut un tip onest și inimos. Un detaliu grăitor din descrierea lui: toată lumea fugea din Borough Market, așa că el a decis să intre. Înțeleg ce spune. Asta este una dintre definițiile mai mult sau mai puțin glumețe ale meseriei de reporter: “când vezi că toată lumea fuge de un incendiu și doar câțiva fug înspre incendiu, poți fi sigur că aceștia din urmă sunt fie pompieri, fie reporteri”. Nu raționezi când reacționezi […]

Mică întâmplare povestită de un curier. A venit ieri cu un pachet, mi l-a dat și, când semnam, m-a întrebat: “tu lucrezi la radio, nu?” Da, am făcut eu. Așa că omul mi-a turuit următoarele, gesticulând din ce în ce mai înfierbântat pe măsură ce curgea povestea: “Hai să-ți spun ce mi s-a întâmplat, să zici la radio. Mi-am cumpărat o mașină, o dubă mai veche, pentru muncă, să car cu ea. Am luat-o legal, cu factură, tot. Și sun la Înmatriculări, să văd care e procedura. Eu sunt din Dâmbovița, de-aici de lângă Buftea, deci sun la Înmatriculări Dâmbovița, […]

Caut un medicament (un spray nazal antialergic, n-are importanță) și, alatăieri, am intrat într-o farmacie să-ntreb dacă îl au. Farmacista mi-a spus că nu dar, amabilă, a verificat pe calculator unde anume există în rețea. L-a găsit la vreo 5-6 adrese, câteva bucăți colo, alte câteva dincolo. Cea mai apropiată farmacie care avea sprayul era la vreo jumătate de oră depărtare prin traficul bucureștean de amiază. Am ezitat – să mă duc după el, să mai amân? Mi-a fost lene, așa că i-am mulțumit și am plecat spre casă. Pe drum, m-a sunat un curier: îmi aducea tonerul pentru imprimantă […]

Au venit audiențele radio. Spre deosebire de televiziune, la radio audiențele se măsoară pe anumite perioade și sunt livrate de câteva ori pe an. E mai bine, pentru că te poți concentra pe o viziune editorială fără presiunea zilnică a ratingului. E mai rău, pentru că îți lipsește feedback-ul imediat. Una peste alta, potrivit ultimelor rezultate, emisiunea Avocatul Diavolului este lider absolut de audienţă, cu o cotă de piață de 13,1%. “În fiecare vineri, între 13.15-14.00, peste 520.000 de români ascultă pe frecvențele Europa FM dezbaterea dintre Cristian Tudor Popescu și Vlad Petreanu”, anunță colegii mei. Farmecul și impactul emsiunii […]

Vineri, la un semafor din București, o domnișoară deloc ieftină într-o mașină scumpă. Unghii false și aur veritabil, blond platinat pe alb maneló, lentile polarizate și stopuri led, gesturi leneșe, mașină nervoasă. Între degete, o țigară aprinsă, fumată până la jumătate. Semaforul, lung. Așteptăm. Fixez țigara și sper că n-o s-o facă, sper că n-o s-o arunce. Verde. Coloana se pune în mișcare. Ultima șansă. N-o arunca! Sunt nedumerit; mi se pare că, deși chiștocul a fost aruncat, gunoiul a rămas.