un blog de Vlad Petreanu
Imaginaţi-vă un oraş atât de relaxat şi primitor încât vin să-l cunoască oameni din lumea-ntreagă – studenţi, artişti, pierde-vară, bancheri incognito, hippioţi, ruşi îmbătaţi de bogăţii inexplicabile, oameni de toate felurile, condiţiile şi culturile. În acest oraş, într-o după-amiază de toamnă rece, un bătrân se aşează pe o bancă, lângă o fată care-şi aşteaptă prietenii [...]
{ 13 comments }
Nu-i suport pe cei care se văicăresc, ipocrit: “numai la noi se poate aşa ceva, se vede că suntem români etc.” Mi se pare o atitudine provincială, lipsită de încredere de sine, ba chiar indecentă în plăcerea acestei auto-umiliri publice. Fiecare cu bubele lui. Datul în cap nu s-a inventat pe Dâmboviţa. Marile escrocherii de [...]
{ 15 comments }
Există, în Luvru, un obiect vechi de 4.500 de ani care mă ia în stăpânire de fiecare dată când mă apropii de el. Este o sculptură egipteană de prin 2600-2500 înainte de Hristos, o bucată de calcar din care artistul a eliberat un personaj corpolent, stând “turceşte”, ţinând pe genunchi un rulou de papirus pe [...]
{ 14 comments }
Într-o zi, pe la amiază, o straşnică bubuitură a zgâlţâit ferestrele încăperii. Câţiva paşi mai încolo, deasupra pieţei din centrul oraşului, o ciupercă de fum s-a ridicat spre cer, în timp ce un strigăt lung, gutural, vibrant ca o chemare la luptă a umplut aerul, reverberat, amplificat de o staţie de mare putere. Apoi au [...]
{ 8 comments }
N-are importanţă că eroul este mort, răpus în urmă cu un an de un atac de cord. Aşa mort, el a participat activ la campania electorală, în afişe menite să smulgă lacrimi argentinienilor sau în discursuri care au smuls fără greş lacrimi Cristinei, preşedintele în exerciţiu, candidat pentru un nou mandat.
{ 12 comments }
Cel mai nou cartier din Buenos Aires, Puerto Madero, este un soi de vis urbanistic materializat în oţel, beton, sticlă, inox şi foarte multă iarbă – zgârâie-nori crescuţi în parcuri, structuri ştiinţifico-fantastice răsărind, ireal, dintre crânguri, printre peluze. E chic şi trendy să te muţi aici, unde chiriile sunt cele mai mari din Argentina şi [...]
{ 6 comments }
Apropo de micile, intimele, cochetele, fermecătoarele orăşele medievale pe care hoardele de turişti le invadează în fiecare vară – în Toscana, şi în Istria, şi pe Coasta Dalmată, şi în jurul Vezuviului, şi prin sudul Franţei: un urbanism mai claustrofobic nu cred că putea fi inventat. Cred că d-aia nu se practică manele prin astfel [...]
{ 1 comment }
Uite d-aia ne iubesc fetele. Şi uite d-aia murim noi primii. Da’ merită.
{ 3 comments }
