un blog de Vlad Petreanu
* Cu fiecare evacuare a Pieţei Universităţii, puterea se străduieşte să transmită un mesaj: “deţinem controlul”. Repetiţia scenariului, seară de seară, are scopul de a domestici protestul, de a-l încadra. Se manifestează după program, un pic dimineaţa, mai mult seara, şi lumea pleacă acasă când i se cere, la miezul nopţii. Mai mult, oamenii acceptă [...]
{ 9 comments }
În urmă cu aproape 4 ani, scriam aşa: “Republican fiind, mă întreb dacă republica noastră n-ar trebui să piară, acum, ca să salveze ce-a mai rămas din ideea de republică în România.” Atunci erau vremuri mai calme şi puteam vorbi liniştit despre sfârşituri spectaculoase când asta nu era decât un exerciţiu de imaginaţie. Acum, lucrurile sunt [...]
{ 18 comments }
* Traian Băsescu o să intre în istoria auto-distrugerilor politice cu gluma aia ascuţită ca o piftie aruncată-n geam, “ghici ghicitoarea mea, cine pleacă?” Păi cin’să plece, Traiane… Ai noroc că nu e ’89, că TAB-urile tot alea au rămas. * Preşedintele şi-a aplicat şutul în posterior cu o rară măiestrie: a transformat controversa complet [...]
{ 34 comments }
Mai în glumă, mai în serios, mă băgam în seamă vineri seară cu twitteriştii: “A-ra-fat, pentru noi, este Laszlo Tokes 2!” S-a râs lumea (niţel), dar poate că e ceva mai mai mult decât un zâmbet în gluma asta. Există acum un vid de modele pe piaţa politică şi, fulgerător, societatea poate decide să urmeze, [...]
{ 34 comments }
Sâmbătă la prânz, în holul blocului: – ‘Ai noroc, mă Petrică. – Un bărbat la patruşopt de ani, în timp ce conducea la volan, i-a căzut un copac pe maşină şi l-a omorât – îmi răspunde portarul, scurtcircuitând formalitatea cu salutul. Mult de comunicat, timp puţin, ce se taie nu se fluieră, de salutat, mai [...]
{ 26 comments }
Am amintiri întrerupte din vara în care am murit şi-am înviat, şterse pe alocuri de o aripă grea, întunecată. Mama, citindu-mi o poveste fără sfârşit. O femeie în vârstă încercând să-mi pună bărbia în piept. Cearceafuri ude. Tata, plângând. O maşină gri, lucioasă, lungă. O piersică, uscându-se pe noptiera din dreapta patului din fier şi [...]
{ 36 comments }
Oarecum în contextul articolului de ieri, tot despre un protest, dar unul cu fason, ca să zic aşa, confortabil mic-burghez, principial şi aproape intelectualist, dacă n-ar fi fost uleiul ars de motor aruncat de la înălţime peste blănurile de dedesubt ale elitei. La sfârşitul lui octombrie, weekend de fugă în Paris (să trăiască low-costurile). Umblăm [...]
{ 8 comments }
E o apatie îngrozitoare. Unul dintre cele mai importante drepturi într-o ţară liberă – cel de a protesta – e pe cale să se atrofieze. Contestarea e confundată cu lehamitea, respingerea, cu întoarcerea privirii, bodogăneala înlocuieşte strigătul. Reacţia la nedreptate e molatecă. Demonstranţii dansează în loc să #ocupe, pinguinul ia faţa leului, se ţiuie din [...]
{ 20 comments }
