Amar de Zi » Promo

3 invitaţii la Zonga

Vlad Petreanu — Sun, 05 Feb 2012 11:01:01 +0000

Am descoperit acum că am de dat 3 invitaţii pentru Zonga, noul serviciu de muzică on şi off-line, social sharing şi mobile şi desktop music player lansat de Sergiu Biriş, omul Trilulilu

Zonga e deocamdată în private beta, aşa că trebuie să fiţi îngăduitori cu micile neajunsuri – şi ar fi onest ca, dacă intraţi în grupul de beta-testeri, să daţi şi feedback, ca să poate lua programatorii “la pilă” produsul.

Bun, acuma postarea asta nu e publicitate, nu e articol plătit – pur şi simplu, am primit un cont pentru Zonga şi, umblând prin site, am văzut că se pot trimite şi 3 invitaţii, aşa că dacă le vreţi, ziceţi – o să ajungă la primii trei comentatori care le cer, pur şi simplu (atenţie că trebuie o adresă corectă de mail, şi nu vă panicaţi dacă sunteţi la moderare, aveţi puţintică răbdare).

Mie îmi pare bine că se-ntâmplă astfel de proiecte – şi sper să crească frumos şi să mai apară şi altele.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Creaţi-vă propria reţea wi-fi – şi oferiţi-o amicilor

Vlad Petreanu — Tue, 31 Jan 2012 13:05:36 +0000

“Să nu ne ascundem după deget: cel puţin o dată în viaţă am invidiat pe cineva pentru un obiect nemaivăzut, sau rar, sau de neobţinut.

Nu vă gândiţi neapărat la cine ştie ce piese de super-lux sau hiper-tehnologie. Obiect de invidie poate fi şi o minge nouă de baschet, din piele, când eşti un adolescent ce n-a văzut mingi de baschet din piele decât în fotografiile pe zinc din Gazeta Sporturilor a anilor ’80.

Ştiţi de ce-i urâm pe cei pe care-i invidiem pentru obiectele lor nemaivăzute, rare sau de neobţinut? Pentru că nu le împart – şi pentru că ne temem, noi, băieţii, că o să ne aspire toate colegele cu găselniţa aia strălucitoare.

Ştiţi de ce îi invidiem pe cei pe care-i urâm pentru gadgeturile lor? Pentru că, înainte de a deveni comune, gadgeturile sunt dovezi palpabile ale geniului uman, probe de progres tehnologic, care sunt în posesia altora. Sunt talismane care vestesc noi ere, în care vrem să fim şi noi. Sunt magice, şi fiecare dintre noi ne dorim, în secret, să fim un pic magicieni.

Ştiţi ce-i de făcut dacă ai un gadget pe care vrei să-l arăţi amicilor, dar nu vrei să te urască pentru că-l ai?

Trebuie să-l împarţi cu ei. În adolescenţă, vecinul cu mingea nouă de baschet din piele s-a transformat dintr-un duşman de moarte într-un nou prieten printr-o simplă pasă.

Lucrurile nu s-au schimbat prea tare. Principiile rămân aceleaşi. Împarte, oferă, dăruieşte şi vei fi primit în cercul prietenilor.

Şi, pentru că noua frontieră a magiei tehnologice e împinsă, zi de zi, undeva prin măruntaiele virtuale ale Internetului, pasele sunt acum cu biţi şi octeţi. Acum, poţi scoate din buzunar un gadget prin care poţi să împarţi, să oferi, să dăruieşti: un router portabil care livrează 5 conexiuni wi-fi la internet. Acest router wireless Wi-Fi ultra-portabil permite dispozitivelor mobile care suportă conectivitate Wi-Fi (fie el smartphone, tableta sau laptop), să se conecteze prin Wi-Fi la internet, cu viteze de descărcare de până la 21.6 Mbps şi viteze de încărcare de până la 5.76 Mbps. Modemul Connect MF60 are o autonomie de aproape patru ore (pentru utilizare intensivă, transfer de date permanent), însă bateria asigură un timp de aşteptare de până la 100 de ore.
Connect MF60 este disponibil în toate magazinele COSMOTE şi Germanos la preţul de 29 de lei (TVA inclus), împreună cu abonamentul COSMOTE XL pe doi ani. Cu acest abonament, utilizatorii beneficiază de un trafic inclus de 25 GB/lună şi acces internet de mare viteză de până la 21.6 Mbps.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Începe Nokia blogging school for teens

Vlad Petreanu — Thu, 19 Jan 2012 11:40:10 +0000

De sâmbăta aceasta începe în Bucureşti, la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, un proiect pilot de training pentru wannabe teen bloggers. Proiectul este sponsorizat de Nokia – de altfel, denumirea oficială este Nokia blogging school for teens – şi este rezultatul unei propuneri şi a eforturilor încăpăţânate ale unei vechi prietene, Crenguţa Roşu de la DC Communication.

Au fost selectaţi 20 de elevi cărora Victor Kapra şi cu mine le vom oferi workshopuri despre blogging în următoarele două luni. Puştii vor învăţa – sperăm – o grămadă de lucruri pe care alţii le-au aflat lovindu-se cu capul de pragurile de sus ale acestui mediu. Va urma, apoi, o perioadă de mentorat pentru participanţii la această ediţie pilot.

Proiectul se va încheia cu o mică ceremonie de premiere a celui mai activ şi creativ blogger cu un telefon Nokia N9.

De-a lungul celor 8 module alţi bloggeri vor veni să împărtăşească din experienţa lor în sesiuni de Q&A – printre ei Manafu, Bobby Voicu, Cristi Lupşa, Cristina Bazavan, Alex Negrea.

O să vă spun cum merge treaba în următoarele săptămâni – şi, mai mult ca sigur, o să vă invit să-i vizitaţi pe ucenici la noile adrese, ca să le daţi sfaturi sau să-i trollaţi, după cum vă e sufletul – nu de alta, dar viaţa e dură în web 2.0

Altele asemenea pe Amar de Zi

Noi selecţiuni din momentele de aur: “Apocalipsa după relaţii”

Vlad Petreanu — Thu, 05 Jan 2012 06:45:09 +0000

Un text optimist, azi, din partea amicului Julius, care se simte încântător cu ocazia tuturor sărbătorilor posibile – şi mai ales a celor mari, cu roşu vermillon în calendar – liber să se-mbete bărbăteşte, ca porcu’, singur ca orice alt adult în plină putere, sprijinit de faianţa din bucătărie, înconjurat de morţi cu nume mari, sticle ce duhnesc a redeveu, ţuică de boască, ba chiar şi pufoaică, la nevoie. Doamnelor şi domnilor, vi-l prezint pe Julius, burlacul, scriind cu geniul exersat al propriilor experienţe despre binefacerile burlăciei:

Când te desparţi de ea, orice femeie nutreşte convingerea (sau speranţa, depinde cum aţi terminat-o) că n-o să reuşeşti să-i supravieţuieşti. Este un lucru sigur că, fără ea, nu eşti în stare în stare să te descurci şi o să ajungi vai de capul tău. O să arăţi groaznic (se ştie că bărbaţii singuri nu se îngrijesc deloc, spre deosebire de tipii însuraţi, care ar face orice să arate bine pentru consoartele lor) şi-o să umbli toată ziua de nebun pe străzi (unde, de altfel, o să şi stai), cu privirea rătăcită şi părul vâlvoi. Se pare că cele mai multe femei sunt convinse că până şi vagabonzii care dorm în canale sau în gară erau înainte nişte tipi prosperi, care au decăzut în halul ăsta după ce s-au despărţit de neveste.

În primul rând, orice femeie crede că fără ea o să mori de foame, pentru că n-o să mai aibă cine să-ţi facă de mâncare. Şi are perfectă dreptate, dacă prin mâncare înţelegi şi tu tot salate sau peşte – femeilor le repugnă ideea de a mânca animale, aşa că meniul lor e compus, în linii mari, din salate sănătoase (maioneza de deasupra e medicament curat, chiar mă mir că nu se vinde în farmacii), carne de pui (se ştie că puiul nu e animal, ci pasăre) şi peşte (ăsta e un obiect).

De asemenea, dacă ai rămas fără gagică, o să fii veşnic lefter, pentru că bărbaţii nu sunt în stare să-şi administreze singuri banii. Doar femeile pot face acest lucru în mod judicios, teoria conform căreia femeile ar fi cheltuitoare e o prostie (de pildă, este total neadevărat că, dacă-i dai unei femei un milion de dolari şi-o laşi singură în deşert, la celălalt capăt al deşertului n-o să mai aibă nici un ban, dar, în schimb, o să aibă o superbă blană de leopard; există chiar răuvoitori care susţin că până şi maica Tereza ar fi fost în stare să spargă un milion de dolari pe ulei de candelă şi mătănii de fiţe, dar, evident, e complet lipsit de sens). Doar ele, femeile, au, de pildă, abilitatea de a găsi mărfuri de calitate la un preţ de nimic – cum ar fi nişte săndăluţe care înainte costau 5 milioane, dar pe care gagică-ta le-a luat de la reduceri cu doar 3,5 milioane (aici, ca să nu pari zgârciob, ar fi bine să-i spui: “Vai, dragă, ce chilipir! Trebuia să-ţi iei două perechi”). Citiţi, aşadar, continuarea pe Daily Cotcodac. Omul are nevoie de voi.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Selecţiuni din momentele de aur ale micului on-line: “Reporterul de dezastre şi anotimpuri”

Vlad Petreanu — Tue, 03 Jan 2012 09:07:10 +0000

Au fost culese literă cu literă, alcătuite cu dragoste de unici, paginate cu speranţă de afişări nenumărate, trecute prin fum şi şpriţ şi mii de poponete (dacă aveţi voi vreo rimă mai bună la “baionete” pentru parafrază, n-aveţi decât s-o ziceţi), publicate la ore mici, o dată cu răsăriturile deznădăjduite ale bloggerului profesionist cu burta lipită de şira spinării… Am selectat pentru voi, cititorii mei de elită, câteva din puţinele texte de pe Daily Cotcodac care au scăpat cu viaţă de proba eliminatorie a Marelui Coş, ca să se bucure şi dom’Julică la început de an, sireacu’. Oameni suntem. Aşadar:

Fiecare televiziune are câţiva reporteri specializaţi în vijelii, căderi de grindină, cutremure de pământ, inundaţii, avalanşe, incendii şi alte calamităţi. Ei reprezintă elita breslei jurnaliştilor şi este normal să fie aşa, fiindcă a anunţa că “a venit iarna” este încununarea a ani şi ani de formare profesională.

Extrem de competent în materie de dezastre, reporterul de inundaţii – invariabil îmbrăcat cu vestă de salvare, chiar dacă apa nu-i ajunge nici la glezne – emite diverse adevăruri de la faţa locului, trage concluzii pline de miez şi dă sfaturi dintre cele mai utile, cum ar fi că, în caz de inundaţii, e bine să ne refugiem în locuri înalte şi, mai ales, să nu ne înecăm.

Pe timpul iernii, locul reporterului de inundaţii este luat de reporterul de iarnă. În unele cazuri, e acelaşi – de pildă, dacă bugetul redacţiei nu permite angajarea unui reporter pentru fiecare calamitate în parte. În acest caz, un reporter poate prelua două, trei sau chiar mai multe calamităţi de natură apropiată, ocupându-se simultan de furtuni de vară, ploi cu grindină şi inundaţii, în timp ce colegul său va răspunde de ninsori abundente, polei şi temperaturi deosebit de scăzute. Revenind la reporterul de iarnă, în lunile noiembrie şi decembrie îşi face mâna cu transmisiuni de brumă, chiciură şi polei, însă îşi intră pe deplin în drepturi abia la primele ninsori abundente, viscole şi închiderea DN1 pe sectorul de drum Intrarea Antena 1 Băneasa – parcare maşini Observator, de unde poate lua imagini. Citiţi continuarea pe Daily Cotcodac, să-i faceţi şi lui o bucurie.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Romtelecom: schimbarea

Vlad Petreanu — Thu, 22 Dec 2011 06:45:58 +0000

Cu vreo nouă luni înainte de anul 2000, aflat cu o bursă în ţara celor bravi, în care orice e posibil, priveam cu veneraţie într-o după-aimază cum gazda mea, un tânăr broker din Minneapolis, lua la mişto compania de telefonie fixă la care tocmai renunţase.

Sunase cineva să-ntrebe de ce îi abandonează şi Peter răspundea în doi peri chestionarului corporatist ce-i era recitat de la celălalt capăt. E o cruzime să încurci omul de la call-center (n-are nici o vină), dar o cruzime necesară, uneori, ca să te mai răcoreşti când scapi de un furnizor neplăcut.

- Dar de ce, de ce aţi renunţat, insista vocea subţire de la celălalt capăt, până când Peter, plictisit, i-a închis toate curiozităţile: uite d-aia, pentru că pot. Şi nu mă mai sunaţi, că vă dau şi în judecată.

America, fără îndoială. Acasă, altă lume.

Acum 11 ani, ideea că ai fi putut scăpa de singurul operator de telefonie fixă din România era cam ca planurile de colonizare a planetei Marte cu o rachetă construită în beci, dintr-o stropitoare şi butelia lui tataie. Nu exista alternativă la Romtelecom. Privatizată la vremea respectivă de mai puţin de un an, compania de telefonie fixă a României, moştenită de la republica socialistă, păstra încă, neclintit, întregul dispreţ faţă de clienţii captivi – sfintele moaşte ale ineficienţei, obrăzniciei şi nepăsării din proprietatea de stat.

Să fi schimbat Romtelecom cu altceva era încă imposibil – şi un vis fierbinte. O! cât mi-aş fi dorit să pot răspunde şi eu, ca Peter, vreunui umil slujbaş al firmei, îngrijorat că-mi reziliez abonamentul – uite d-aia o fac, pentru că pot, şi pentru c-o meritaţi, cu vârf şi-ndesat!

Dar acum, după mai bine de 10 ani, sunt în continuare client Romtelecom – şi încă unul foarte mulţumit. Compania s-a schimbat înainte să apuc eu s-o schimb – sau, cine ştie, tocmai pentru că eu şi alte câteva milioane de abonaţi ne doream s-o schimbăm, la propriu şi la figurat.

Am în continuare linia de fix de la ei, şi merge brici – s-a întrerupt o singură dată, în atâţia ani, când un grup discret de colecţionari au subtilizat un cablu subteran, într-o noapte.

Am internet de la ei, şi zbârnâie – am început cu o lăţime de bandă modestă, pe modem, dar ea a tot crescut, fără să fi cerut eu în mod special îmbunătăţirea serviciilor. Pur şi simplu, m-a mai sunat din când în când câte cineva, întrebându-mă dacă am ceva împotrivă să-mi crească viteza de internet în aceiaşi bani.

Periodic, mă mai caută câte un angajat de la ei şi mă-ntreabă dacă n-aş vrea să-ncerc şi IPTV de la Romtelecom – “e viitorul, dl. Petreanu” – şi eu zic poate, dar poate că mai întâi ar trebui să-mi iau şi eu un televizor din prezent, nu din alte ere.

Şi ştiţi ce e aproape năucitor când compari compania de azi cu cea de acum un deceniu? Faptul că, dacă ai vreo problemă, sau vreo nedumerire, sau vreo reclamaţie, poţi s-o semnalezi pe Twitter şi ţi se şi răspunde. Twitter? Pentru firma de telefonie care nu răspundea la propriile telefoane cu săptămânile?

Incredibilă transformare în bine pentru o companie care era în topul neîncrederii populaţiei cu numai un deceniu în urmă.

Şi cel mai bun lucru este că Romtelecom te roagă, acum, să-i devii client.

Ultima ofertă a Romtelecom include, pentru numai 59 de lei lunar, până la 61 de canale tv prin Dolce, internet prin Clicknet Power, până la 100 Mbs, telefonie Voce Zero (plăteşti doar cât vorbeşti) şi două gratuităţi – un telefon fără fir şi un router wireless.

Oferta – denumită “Pachetul Anului” – mai e valabilă până la 31 ianuarie 2012. Mai mult, cine comandă online intră într-un concurs cu peste 1.000 de premii oferite de Romtelecom şi TV Paprika.

****

În 1992, reporter de ziar, am publicat un articol despre cea mai veche cerere de telefon din Braşov. Era acolo o familie care aştepta din 1967.

De dinainte de a mă fi născut eu.

E o chestie, să vezi cum Romtelecom oferă acum bonusuri şi cadouri pentru a te face client.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Cosmote organizează un flashmob pentru a spune “Sărbători fericite!”

Vlad Petreanu — Tue, 20 Dec 2011 20:34:49 +0000

Sunt fan flashmoburi. Mi se pare că-s unul din cele mai haioase moduri în care poţi transforma în acţiune imediată comunicarea modernă, fie prin sms, fie pe Twitter sau FB sau în ce alt mediu vreţi. Aparent, primul flashmob (în sensul actual al cuvântului) s-a produs în iunie 2003 în New York, ca o manifestare împotriva conformismului. Ideea a prins şi a fost ulterior imitată, declinată şi transformată în multe feluri.

Iată unul dintre ele, întâmplat luni seară în Bucureşti:

Cosmote a ales să ureze “Sărbători Fericite” bucureştenilor printr-un flashmob cu colinde în Sun Plaza. S-au adunat vreo 20-30 de bloggeri care au cântat (cu mult curaj şi însufleţire, să nu fim mai răi de-atât) colinde cumpărătorilor osteniţi de-atâta alergătură prin magazine. Anca Duma, Daniela Matei şi Ionuţ Tecuceanu au fost vocile clare ale momentului. Pe Twitter, evenimentul a strâns mesaje sub hashtagul #flashmobculer.

Ok, sigur că n-a fost un flashmob în sensul propriu – dar cred că gestul unei mari companii de a oferi un happening cu mesaj pozitiv trecătorilor trebuie salutat, dincolo de nuanţele semantice.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Chef, karaoke, cadouri: Blogger’s Secret Santa Party

Vlad Petreanu — Sun, 18 Dec 2011 13:04:25 +0000

Vineri seară a fost Blogger’s Secret Santa Party în True Club din Bucureşti – un eveniment sponsorizat de amicii de la Vodafone şi organizat de acelaşi neobosit Cristi Manafu.

Pentru mine a fost o seară memorabilă, la drept vorbind, pentru că am debutat ca voce pe scena clubului, răcnind cu bravura disperării ceva versuri ale unui cântec altfel frumos.

Hehe, cum ar veni.

Îmi pare rău pentru cei care vor mai merge la petreceri împreună cu mine, dar mi s-a părut încurajator că n-a fugit nimeni din club în timpul derapajului meu vocal, ca atare cred c-o să repet experienţa. Oricum, minunată invenţie – cică se cheamă karaoke.

Poze de la chef pe Facebook şi pe Google +, dacă aveţi cont.

Apropo – trupa True Band este foarte bună – o notă specială pentru tobarul Vali Isăroiu şi pentru chitaristul Karcsi Boer (ale lui sunt mâinile din imaginea de mai sus).

Au mai scris:

Cristi Manafu (A fost si Bloggers’ Secret Santa Party 2011)
Florin Grozea (OFFLINE: Secret Santa – petrecere cu bloggeri și muzică live)
Cristi Şuţu (Bloggers Secret Santa Party)
Ionuţ Bunescu (Bloggers Secret Santa Party 2011)
Radu Dumitru (Dupa mahmureala de dupa Secret Santa Bloggers Party)
Diana Oancea (Secret Santa Party)
Emil Dragota (Bloggers’ Secret Santa Party by Vodafone)
Dragoş Şchiopu (Un Haotik, Doua petreceri)
Stefan Rosioara (Cum a fost la Bloggers Secret Santa Party)
Ana Matei (Bloggers’ Secret Santa Party)
Auras Mihai (Am gasit solutia pentru puzzle-ul ciudat de la Bloggers’ Secret Santa Party)
Andrei Ardeleanu (Bloggers’ Secret Santa Party)
Ionela Năstase (Secret Santa Party)