Conceptul myhive: dacă tot stai o viață la birou, măcar să-ți facă plăcere

O cupolă cu o mie de lumini economice plutește în holul clădirii myhive S-Park, din nordul Bucureștiului. E mai mult un element de design decât un obiect utilitar: suprafețele vitrate uriașe ale fațadei fac inutilă, peste zi, lumina acestui candelabru, dar scopul este spectacolul, nu iluminarea. Pe sub el, prin holul de mii de metri pătrați, forfotește în flux și reflux, după program, populația unui orășel mereu prins cu treabă, adică 2.400 de corporatiști care au birourile în etajele de deasupra și care trudesc, zi de zi, pentru propășirea clasei de mijloc și pentru progresul capitalist al firmelor pentru care lucrează.

Locul seamănă cu recepția unui mare hotel de 5 stele. Mă dau în vânt după recepțiile hotelurilor de 5 stele, presărate cu fotolii, canapele și măsuțe de cafea, cu suporturi pentru ziarele zilei, cu covoare groase, care înăbușă pașii, traversate de lume din toată lumea, cu o rumoare de graiuri de pe întreaga planetă. Mă încântă spațiul oferit cu generozitate de nabab clienților, în orașe în care metrul pătrat construit costă mii sau zeci de mii de euro. Recepțiile vaste ale hotelurilor de 5 stele sunt precum gazonul: să cheltuiești atât de mult pentru întreținerea unor suprafețe atât de mari care nu produc nimic altceva decât confort vizual e dovada supremă de bogăție și succes.

Clădirea myhive S-Park pe care o vizitez se află chiar în spatele Casei Presei, mai cunoscută românilor drept Casa Scânteii. Două concepte complet diferite definesc aceste două construcții aproape egale ca suprafață desfășurată*. Una este expresie a comunismului implacabil, cealaltă, a capitalismului victorios.

Dacă mamutul comunist încearcă să epateze, myhive S-Park se străduiește să se integreze în peisaj. În fațadele de sticlă se reflectă arborii ce o înconjoară și toată imaginea se dublează în suprafețele bazinelor cu arteziene din față. Aleile de acces traversează un gazon bine îngrijit și, într-o zi însorită de primăvară, câte un corporatist poate fi văzut picotind pe bancă, la marginea apei.

Spectacolul continuă înăuntru, unde holul nu este doar un spațiu de trecere, ci un spațiu de petrecere a timpului. E o cafenea la mijloc, de unde-ți poți comanda ceva cu caramel și latte cât stai de vorbă sau lucrezi pe canapelele și fotoliile răspândite pe lângă pereți. Sunt mese de lucru, dacă vrei, cu biciclete staționare, dacă nu te poți abține de la o transpirație anti-calorii, și cu wi-fi peste tot. Coboară un etaj și găsești nu doar cantina, ci și spații comerciale și de servicii: o drogherie, o florărie, un butic de senvișuri, un coafor (care e super-aglomerat) și un salon de masaj care, mi se spune, are și el un succes deosebit. Parcarea subterană are o stație de încărcare pentru mașini electrice și o zonă securizată unde-ți poți lăsa bicicleta. Alături, vestiare și dușuri, pentru că un corporatist care vine cu bicicleta la birou nu-și poate permite să rămână transpirat după ce salvează planeta în fiecare dimineață.

Acest concept, prin care este redefinită ideea clasică de birou din triada rutinieră métro, boulot, dodo, se numește myhive. A fost imaginat și dezvoltat de IMMOFINANZ și implementat în clădiri de birouri din Germania, Austria, România, Polonia, Ungaria și Cehia. Cele patru caracteristici de bază ale conceptului myhive sunt: designul asemănător celui de hotel, nivel înalt al serviciilor oferite, infrastructură eficientă și acces la o comunitate internațională.

Încă un lucru: nu există spații libere de închiriat în clădirea myhive S-Park. Conceptul myhive va fi treptat disponibil și în alte clădiri IMMOFINANZ, începând cu anul acesta. Pe piața extrem de competitivă a spațiilor de birouri din București, câștigă cel care oferă și confort, nu doar metri pătrați. Mie-mi convine.

_______________________

*Casa Presei: 32.000 mp; S-Park myhive: 34.000 mp.

2 comentarii Adaugă comentariu

  1. Buna ziua,

    Ca unul dintre corporatistii care lucreaza de 10 ani in cladire ( chiar de la deschidere), as vrea sa mentionez si un aspect cu minus, des semnalat managementului cladirii si niciodata rezolvat definitiv: filtrele. Chiar in fata e un poluator grav, o tipografie. Filtrele S-Park nu fac fata si sunt zile in care ai senzatia ca in birou e teava de esapament a unui transportor agabaritic. Se peticeste pe ici pe colo, se umbla la ele si, surpriza, dupa ceva vreme problema revine.
    Pe langa asta mirosul de canalizare care urca spre etajele superioare sau mirosurile de bucatarie care, la fel, urca pe tubulatura de la restaurantul din subsol sunt deja neglijabile.
    Sigur, astea sunt aspecte negative care nu apar la o vizita scurta, de documentare. O zi frumoasa!

  2. @Petreanu: bă, asta mai lipsea din gama ta de pub: office real estate

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.