Nu pot să cred

Snapseed-2

…nu pot să cred că m-a adus pân-aici ca să-mi zdrăngăne din nou flașnetăria aia. Pe bune? Adică… Ce să mai fac ca să-i arăt că-i o porcărie, o fleșcăială pe 5 note? Așa o să fie de-acum înainte? Pentru totdeauna? Tot-dea-u-na? Ne-am trambalat până aici cu cutia aia roșie, zdranga-zdranga, se uită lumea după noi, se uită ACUM la noi, ce față de tâmpit are cu părul ăla pe față, nici măcar barbă nu-i crește, și vocea aia pițigăiată, băi, mă lași? Ciorapi roșii, asortați cu mizeria aia de cutie? Mi s-a luat, mi s-a luat. Mâine plecăm și gata.

****

…nu pot să cred cât de frumoasă e, Doamne! cât de frumoasă e, cum îi pică lumina, perfectă, ce piele are, ce piele translucidă, cum o pătrunde soarele, așa ceva n-am mai văzut. Și cât de concentrată e la mine, mereu, transfigurată, cât de atentă și complet captivată e. Ea e, ea e, nici o îndoială, mă simt genial, mă simt… mă inspiră, e o energie înăuntru, artificii, aș purta-o pe umeri, acum, să ne vadă lumea toată, uite că se uită la noi, suntem frumoși, cred și eu că suntem frumoși, radiem, e vizibil. Mă frig degetele, diseară mai scriu una, mai sus, mai departe.

****

…nu pot să cred cât de transpus e, cât de pasionat e… și pasionaL… Cât de consumat de chitara asta, ce vibrație are, ce energie. Sunt topită, e fenomenal, e atât de creativ, e mare… e singur, dar îi voi fi eu mereu alături, asta e, nu-l las, n-am cum să-l las, e mare, va fi mare, merită totul de la mine, totul. Nu-i e teamă să iasă-n față, să atragă atenția, să oprească lumea, să facă trecătorii să se uite, are atâta încredere-n el, ăsta-i primul pas, ăsta-i începutul, aici și acum, pentru totdeauna.

****

…nu pot să cred ce opacă e, cât de neatentă și de narcisistă, cât de preocupată de ea însăși. Nici măcar acum nu-i atentă la mine, nici măcar în locul ăsta fabulos. Am cărat chitara asta după mine ore întregi, atâta bătaie de cap și nici nu vede, râde lumea în jur, ce eșec. Cum am ajuns aici, cum am crezut și m-am înșelat așa de rău, cum? Dacă mă las pe stânga, ușurel, și dispar, oare se prinde? Dacă dispar, pur și simplu, dacă mă smucesc peste bordura asta?

2 comentarii Adaugă comentariu

  1. Minunat! De ce ne dai de gol? Ai surprins atat de real aceste momente nerostite. Asta imi aduce aminte de bancul ala cu musca pe tavan…

  2. Domnu Petreanu, am vrut să dau share pe Facebook minunăției ăsteia de articol și când colo… Facebook habar n-are ce e pe pagina asta. Ar trebui să discutați cu domnul Valentinu.


Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'Carolimetru' does not have a method 'wp_print_footer_scripts' in /home/petreanu/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 298