Poate că trebuie să ne întrebăm și pe noi înșine: cum de nu ne-am îngrijorat când veneau știri despre „recordurile” stabilite de Crina Coco Popescu, mai întâi, apoi de sora ei mai mică, Geta Dor Popescu?
Când zic „noi”, mă refer la jurnaliști, care au preluat și difuzat aceste informații – probabil și eu, printre ei – dar mă refer și la noi toți, ca societate.
De ce ni s-o fi părut o mare realizare să urce un copil de 12 ani pe-un munte de 7.000 de metri? Dar pe 9 munți la rând?
Nu omologhează nimeni asemenea recorduri. Nu există vreo competiție internațională de ascensiune a celor mai înalte vârfuri din lume în care să concureze minori.
E doar vanitate și reclamă.
Părinții sunt primii responsabili pentru asemenea cascadorii cu propriii* lor copii. Și primii vinovați, când se întâmplă o tragedie.
Nu știu mai nimic despre Erik Gulacsi și felul în care era manageriat de părinții săi, dar în cazul Getei Dor Popescu au existat semne vizibile și publice că ceva nu era în regulă, din acest punct de vedere. Nu le-am remarcat – poate și pentru că nu mă pasionează domeniul alpinismului, dar nu le-au remarcat nici cei care sunt în domeniu. Sau, dacă le-au remarcat, au tăcut sau n-au vorbit suficient de tare.
Tatăl fetiței care a murit sâmbătă era atât de hotărât să obțină „recordurile” încât a deschis cel puțin o acțiune în justiție împotriva unui stat care nu permitea ascensiunea minorilor pe un anume vârf muntos – și probabil se pregătea de alta.
În februarie 2016, dl. Ovidiu Popescu a explicat site-ului PressOne că a fost nevoie să angajeze un avocat „ca să obțină o hotărâre judecătorească pentru accesul în Parcul Regional Aconcagua.”
Dl. Popescu, tatăl Getei, este citat cu următoarea explicație: „Dacă ai sub 14 ani nu ți se permite accesul. Procedura e de a în judecată statul argentinian și de a obține această hotărâre judecătorească. Am angajat un avocat din Mendoza, cu două luni înainte, care a costat în jur de 1000 de euro. Astfel, am putut începe ascensiunea împreună”.
De ce interzice statul argentinian accesul minorilor sub 14 ani pe munte? Poate pentru protecția lor? Nu contează, dl. Popescu s-a luptat în justiție ca să elimine această protecție pentru propriul său copil.
Ireal, nu?
Argentina nu este singurul stat care are astfel de reguli referitoare la ascensiunea minorilor r.
Pe blogul Getei Dor Popescu mai poate fi găsit acest pasaj dintr-o postare care se referă la planul de escaladare a Everestului (redau cu ortografia originală):
“Namaste!
The government dod not permit for under 16 for everest Climbing permit. We are sorry for For Medina. Thank you.Regards”
E in engleza. Medina sunt eu, c-asa ma chiama-n acte, Geta ma striga.
Adica n-am voie! Adica ei au un munte si nu ma lasa pe el. Asa, ca e al lor. Asa, ca pot.”
Care ar trebui să fie atitudinea corectă a unui părinte în acest context? Care o fi fost reacția dlui Popescu la acest mesaj de refuz din cauza vârstei prea mici a fetiței lui? Nu știu, dar următorul pasaj din aceeași postare a Getei sugerează ceva:
Adica eu imi fac treaba si aia rai pun ciocolata pe dulap, sa n-ajung la ea! Sus, deci, sa nu pot s-o iau! (…)
-Pai v-o iau, bai aia rai (tata zice ca rautatea vine din prostie, da’, ma rog ….), sunt singura care pot sa ajung la ea, nu stiti ca “Geta Traieste la ALTITUDINE!”!?”
Geta era un copil care, ca toți copiii, se considera indestructibilă – iar tatăl ei a încurajat-o să verifice asta – pe propria-i piele. Mai vreți exemple?
Iată un alt pasaj care apare într-o relatare referitoare la ascensiunea pe vârful Denali, Alaska, de 6.190 m:
Pe la 4 dimineata, parca s-a domolit vantul! Eram atenti, ne doream sa nu fie numai un ragaz intre rafale (…) era ceata, nu se vedea nimic, dar era linistit. Am inceput sa planuim – fereastra de vreme buna – cat va dura? Ce facem?
Variantele erau usor de formulat:
1. Repede jos, sa prindem vreme civilizata pe creasta expusa, stam, ca toata lumea, in tabara mare si asteptam, vedem, facem varful altadata sau renuntam si coboram
2. Repede sus, incercam varful, in viteza, fara echipament de asigurare, iar daca ne iese urcarea destul de repede, coborarea sa ne-o asumam pe vreme proasta
Din punctul meu de vedere, 1 – nu exista, tata a mai intrebat o data daca stiu in ce ne bagam si am hotarat: 2 singular!”
Ca să ne înțelegem: un copil de 12 ani decide să urce „fără echipament de asigurare” și își asumă „coborârea pe vreme proastă” de pe cel mai înalt vârf muntos nord-american, în alaska, iar tatăl întreabă doar dacă știe „în ce ne băgăm”.
Păi în ce să se bage, oare, fără echipament și pe vreme proastă, pe vârful muntelui?
Unde e responsabilitatea părintelui în această situație?
Și, mai apoi:
Asa ca ne-am bagat cum am putut in resturile de panza care le-am recuperate, izoprenele le luase vantul, sacii i-am recuperate, plini de zapada. si am stat cred ca inca o noapte acolo. Inghetasem, nu sa deger, tata degrease la maini.
Imi era frica, batea vantul si ma rostogolea peste tata. Ma gandeam ca o sa m-arunce peste el si o sa alunecam la vale, asa ca incercam sa stau contra vantului sa nu ma miste! Ne foiam pentru a ne incalti cat de cat, miscam intai picioarele apoi din corp, numaram. Acolo am inteles ca:
1. Nu trebuie sa ma gandesc ce va fi maine, sa ma gandesc ca o sa fie asa bine cand maine poate nu mai exista sau, poate, maine este mult mai rau;
2. Sa fiu multumita cu ce am.
La un moment dat am inceput sa plang, imi era frica, eram inghetata si vroiam acasa! Parca auzeam ceva zgomote in noaptea de cosmar, dar credeam ca deja am halucinatii, asa ca nu ne-am facut sperante (…)”
Sper să nu citesc vreun comentariu de glorificare a eroismului după acest pasaj. Ce eroism? Acesta e un copil (care încă n-are nici buletin) la marginea morții.
Ce caută copiii pe vârfuri muntoase, în situații de pericol? Nu vorbim de o excursie la 3 Brazi, ci de vârfuri de peste 6.000 de metri, munți care ucid alpiniști adulți, mult mai puternici și mai duri.
Citiți și acest comentariu al Larisei Ghițulescu, aceste întrebări preocupă comunitatea alpiniștilor de ceva vreme – dar nu și în România, pare-se.
Spuneam, la început, că ar trebui să ne întrebăm, cu toții, de ce n-am văzut semnele tragediei ce urma să se întâmple, deși ele erau anunțate din timp (pe blogul fetei, în interviuri date de tată etc.)
Dar cineva a reacționat, totuși. Măcar unul dintre noi, compatrioții acestei fetițe ucise de vanitate și orgoliu, a făcut un gest elementar: a trimis o sesizare la Direcția Pentru Protecția Copilului după ce a văzut, pe pagina de Facebook a circuitului „7 Munți”, fotografia îngrozitoare cu alpinistul care are-n cârcă un copil la o escaladă (cineva îmi transmite că e vorba chiar de dl. Ovidiu Popescu, mai demult, cu Crina Coco Popescu în spate).
Sesizarea a fost făcută în iunie 2013.
O lună mai târziu, directoarea DPC de la vremea respectivă, Elena Tudor, răspundea petentului: „Din verificările electronice efectuate vă informăm că am identificat elemente care pot fi considerate cu potențial periculos pentru integritatea copilului din imaginea la care se face referire in sesizare, precum și un anumit potențial dăunător al promovării acesteia in mediul online.” (pdf aici)
Și atât.
În continuarea „identificării elementelor” nu s-a mai întâmplat nimic. Un funcționar a bifat un răspuns și și-a văzut de viață mai departe, iar un alt copil, poate nu neapărat cel „din imaginea la care se face referire” și-a văzut și el de viață, cât i-a mai rămas.
Au fost atâtea știri triumfale cu copila asta urcându-se pe munți, și cu sor-sa, mai înainte… De ce ne-om fi simțit mândri că un minor e pus în situații de risc?
Dacă ar apărea niște părinți care fac „recorduri” de vârstă cu propriii lor copii la deep-dive, de exemplu, ce am zice? „Bravo, ce tare, la cât s-a scufundat ăla micu’ fără să respire, la 100 de metri? Hai mai adânc, data viitoare!” Sau base-jump, „de la ce etaj a sărit, mă, copilu’, de la 10, și i s-a deschis parașuta la 1? Ce record mondial, extraordinar! Hai cu parteru’ data viitoare!”
Mi se pare evident că tatăl fetiței moarte e primul responsabil pentru tragedia copilului („știi în ce ne băgăm”), dar avem a ne judeca și pe noi înșine. Măcar să reacționăm corect, dezaprobator, data viitoare, la astfel de cascadorii de marketing.
O adăugire – un amic îmi spune așa: „vezi că asta cu muntele e o religie ca orice altă religie. Constituția noastră permite părinților să-și educe copiii în orice religie doresc”.
Da, dar nu permite sacrificiile ritualice în numele unei religii, oricare ar fi aceasta.
PS – citiți și ce scrie Vali pe tema asta.
_______________
* Ca să încheiem acest subiect colateral: https://diacritica.wordpress.com/2009/04/29/ati-cautat-va-raspundem-30/
172 comentarii Adaugă comentariu
Asa zisii ziaristi romani sunt ca vulturii care se invart in jurul cadavrelor copiilor si sunt gata sa se infrupte din cadavre doar pt. A le creste audienta si notorietatea. Evident ca acesti mari deontologi, lupi moralisti,pana la tragedia de sambata n-aveau absolut nici o problema atunci cand copii romani bateau recorduri de escalada, ba multi si prezentau triumfalist stirile tot din considerente de audienta care acum i-au transformat in lupi moralisti.
Ai citit articolul? Cam asta spune autorul, că era o tragedie anunțată, dar din păcate jurnaliștii nu au intuit că ceva nu e în regulă în familia Popescu
E evident ca parintii sunt principalii vinovati insa sunt convins ca acum ei sunt cei care sufera cel mai mult fata dd restul care isi cu parerea. O vina foarte importanta o au si asa-zisii ziaristi care promovau iresponsabilitatea parintilor – pe europa fm,hotnews…au fost o gramada de stiri si reportaje cu acesti copii pusi in pericol de proprii parinti, dupa tragedie acesti ziaristi dintr-o data au devenit lupi moralisti care isi freaca mainile de placere ca au o stire care face audienta. Exista si prin tarile dezvoltate tabloide cu asemenea ziaristi insa macar acestia nu se dau mari deontologi si lupi moralisti
@johnny: Jurnalistii nu au abilitati in protectia copilului… de aia avem teoretic institutii.
@Victor: omule, pentru a doua oară: nu se dă nimeni lup moralist, eu aici văd că petreanu își toarnă cenușă în cap. Singurul om care a făcut ceva pentru salvarea vieții Dor Getei a fost cetățeanul acela care a făcut o sesizare la protecția copilului, și din păcate nici protecția copilului nu a făcut mare lucru, vezi răspunsul lor. Nu înțeleg unde bați, Petreanu tocmai asta spune, că suntem oarecum deficitari (ca societate) la cultura protejării celor care nu au încă discernământul să-și aleagă hobby-urile (copiii) și că pe viitor ar fi bine să belim ochii. Morala articolului este să încercăm să evităm asemenea tragedii pe viitor, nu să ne dăm noi mari lupi moraliști
@Dorin: Clar. Nici nu susțin altceva. Victor îl acuză pe Petreanu că mai demult prezenta triumfalist știrile cu familia Popescu, și acuma e un vultur care se învârte în jurul cadavrelor copiilor. Eu însă înțelesesem diferit articolul lui Petreanu, și l-am contrazis pe Victor. Citește comentariul lui Victor și apoi răspunsul meu
@johnny – am spus ca la europa fm si in alte medii se promovau in stil triumfator asa-zisele performante ale unor copii romani, consider ca aceste stiri si articole au incurajat comportamentul iresponsabil al parintilor care isi puneau copii in pericol. Acum doar din considerente de audienta aceiasi ziaristi care incurajau un comportament iresponsabil au devenit peste noapte lupi moralisti, macar parintii sufera si probabil vor plati si penal insa asa-zisii ziaristi peste 3 zile cand nu va mai fi o stire senzationala vor uita complet si vor incuraja in continuare asemenea comportamente (nu neaparat in escalada montana) doar din considerente de audienta.
Si eu subscriu un pic opiniei formulate de Victor. Inteleg intentia buna a autorului, dar cred ca daca ar fi analizat mai bine nu acuma era momentul. Cred ca putea lasa o luna de la tragedie, sau si mai mult, pentru postare. Articolul e un pic construit acuzator la parinte, si cel mai probabil fundamentele se sustin, dar e un pic tardiv si nu prea moral, ca si jurnalism, sa faci asta a 2a zi dupa tragedie. Parintele e in spital si familia in durere. Putini dintre noi probabil banuiesc prin ce trece tatal acuma, revizitand decizia care i-a adus pe toti aici. Exista si un dosar deschis deja in REM. Cred ca intre toate astea era mai normal sa nu se fi zis nimic, macar poate pana cand ancheta avea o concluzie. Mi se pare ca prea des publicam pe stirile de senzatie (pana la urma, obiectiv, titlul face match pe google keywords trending in RO zilele astea), dar uitam sa facem reminder la prudenta inaintea urmatorului caz, atunci cand ar fi contat cel mai tare. Cred ca articolul ar fi avut valoare mult mai mare, daca autorul mai astepta ceva, sau corela efectiv tragedia cu o postare la performanta urmatoare a minorilor. Indiferent cine are dreptate, cei care vor suferi cel mai mult de acuma e familia in cauza, deci a nu indrepta degetul spre ei ar fi ajutat cel mai mult acuma.
Articoul n-are nici o morală, este doar o turnare de cenușă-n cap. Nu poți să eviți asemenea situații decât prin: educație, educație, educație! Generații la rând edcate, educate, educate. Cum altfel? Să-i ia statul copiii? Ne întoarcem la povestea cu norvegienii? Când cum și cine decide să ia copiii de lângă părinți? Cum eviți abuzurile? Nu e artimetică, e viață și e al naibii de complicată!
daca nu s-ar fi intamplat nimic, am fi citit in in continuare, cu mandrie patriotica, despre „sperantele alpinismului romanesc” – acu, ca s-a intamplat, ne inghesuim cu entuziasm sa dam cu pietre in „vinovati” .. poate ca un moment de reculegere si un pic de compasiune pentru cei direct implicati in aceasta tragedie ar fi mai potrivite! .. Daca nu am identificat riscul la vremea potrivita, nu cred ca acum este momentul cel mai potrivit sa cautam vinovatii … daca nu putem spune nimic frumos, mai bine nu spunem nimic, deloc!
Presa aplauda in delir iar fetita suporta spaima si tortura.
Interzicem accesul copiilor pe munte si rezolvam problema.
Let’s make romania great again!
Sa va dau idei de lucru:
http://www.sport.ro/fotbal-intern/momente-de-groaza-la-un-meci-disputat-in-acest-weekend-in-romania-un-fotbalist-a-facut-stop-cardiac-pe.html
Ce educatie tragica avem noi, romanii…….preferam sa TRAIM MUUUUUUUULT (SI BINE) decat intens si cat o fi ……. frica de moarte inceteaza cand suntem impacati CU NOI INSINE … unii nici la varsta senectutii nu sunt impacati …… sigur ca moartea unui copil este tragica . … dar oare cati copii mor in Romania din diverse cauze, multe fiind din vina AUTORITATILOR care se balbaie in orice situatie ii surprinde viata in posturi gras platite ……. si nu am vazut ca vreunul cu adevarat vinovat prin proastele decizii luate sau proasta administrare, sa PLATEASCA pentru moartea copiilor (vezi deprofesionalizarea personalului medical – de la dr la infirmieri), vezi lipsa vaccinurilor, vezi proasta gestionare a fondului de sanatate, vezi lentoarea si lipsa de reactie a celor platiti sa vegheze la bunul mers al lucrurilor in toate domeniile dar mai ales a celor care gestioneaza activitatile copiilor , etc).
Oare cand ne vom lecui de ineptia conform careia „copiii nu au copilarie” daca nu au un program dezordonat , cu multa pierdere de timp, si care, invatati de mici cu indisciplina devin adulti lipsiti de rigoare si fara scara de valori?! Sau incercam mai bine sa ii orientam spre ceva ce le face placere sa faca, le starnim interesul pentru activitati in care se pot dovedi deosebiti si unde sa performeze; daca marile gimnaste ale Romaniei nu „SI_AR FI SACRIFICAT COPILARIA” in sala de antrenament, multe din ele departe de familie si cu multe frustrari acumulate – de la cele alimentare la cele provenite din anularea unor activitati din lipsa de timp – astazi nu ar plange de fericire pe marile podiumuri de premiere – Nadia Comaneci, Catalina Ponor, etc)
Dar noi, romanii, suntem obisnuiti sa judecam cu minte-ngusta si fara informatii ….. adica ne „DAM CU PAREREA” fara sa gandim la ce produc acestea.
Condoleante sincere familiei Popescu si si tot sprijinul psihic de care sigur au acum nevoie.
Iata ca mai sunt sacrificii si mai este viata ……dupa moarte:
https://www.youtube.com/watch?v=GvVoO5cKiSk
De ce aplaudati gimnastele? Ce e diferit?
Chiar nu vezi ce e diferit între (a) antrenament în sală, sub supravegherea adulţilor, cu echipamentele specifice sportului şi (b) ascensiunea pe munte, în condiţii de avalanşă anunţate dinainte, pe un traseu periculos, fără echipamentele necesare supravieţuirii (conform Paula Rusu pe FB, via ProTV)?
Da, păi adevarul este ca nu exista nicio diferenta intre escaladarea unui munte de mii de metri si escaladarea barnei la sol.
perseus, cap ai minte, ce-ti mai trebuie? Nu te baga in discutii care depasesc nivelul tau de intelegere. Hai sa facem o socoteala si sa vedem cati alpinisti au murit pe munte, in accidente, de la Hillary pana acum, si cati gimnasti/gimnaste la antrenamente sau competitii?
Vorbim doar de integritate fizica? „Chiar nu vezi?!”
Poate uneori trebuie sa mai si simtim, sa gandim!
Diferența e că într-o sală de gimnastică a fost tot poporu și s-a simțit în siguranță. În timp ce pe munte nu urcă oricine, dar majoritatea au păreri despre mersul pe munte, pentru că uite, pe munte se moare. În liceu am avut coleg care a murit în urma unui antrenament de atletism la sală și nici unul n-a crăpat pe munte. Sigur, ăsta nu-i un argument, e doar o intâmplare. Ideea e că ar trebui să întelegi unele lucruri ca să poți să-ți dai seama unde începe pericolul. Să treci prin situații similare și apoi să-ți dai cu părerea.
As fi tacut, dar am si eu o fetita si vad ca aceeasi chestie apare ca si in primul articol scris despre moartea copiilor, in care autorul se intreba retoric, ce anume a dus la moartea lor;
perseus, omule bun, si altii ca voi, care nu deosebiti un sport de o vanitate individuala, va raspund citand din opinia societatii ghizilor din Romania:
<>>
in rest, Domnezeu sa ii ierte!
si totusi perseus are dreptate in sensul ca Vlad Petreanu ar putea sa fie atent si la aspectul asta – cu multe sporturi de performanta care au o rata foarte mare de accidente, incapacitari permanente, abuzuri fizice si psihice si chiar decese. Sporturi care sunt foarte promovate de presa. In US e fotbalul american, in Ro e gimnastica, dar sunt si altele. Examenele medicale sunt esentiale inainte si in timpul antrenamentelor dar gradul de conformitate la normele de siguranta depinde mult de intelegerea riscurilor la nivel de societate. Noi, chinezii, rusii suntem mai dispusi sa fortam copii de 12-15 ani sa concureze pe barna, etc. Si apar normal, cazuri si in alte sporturi ca alpinismul. Media are o responsabilitate directa, nu difera nimic fata de epoca gladiatorilor – media face bani de fiecare data cand relateaza despre sport, orice sport si nu zice nimic de riscuri si de copii(si adultii) care au ramas in urma.
http://www.iii.org/fact-statistic/sports-injuries
De murit se poate muri practicand orice sport. Cred ca sunteti constient de asta, nu? Inclusiv patinatorii, schiorii, gimnastele cu salturile lor….Hai sa-i reclamam pe toti.
mda, o fi murit vreo gimnastă de la vreun salt ratat, nu este exclus, dar în mod sigur NU au murit 66% dintre practicantele gimnasticii, nu? Eu am auzit de 3 copii care practică alpinismul: Crina Coco, Dor Geta și Erik. Or mai fi și alți părinți iresponsabili (nu în multe țări, după cum vezi în unele țări intrarea minorilor pe munte este interzisă), dar eu doar de ei am auzit, cei 3 sunt cei mai celebri. Dintre cei 3 copii, doi sunt morți. Când procentul victimelor este mai mare decât procentul de pierderi al armatelor după încheierea unui conflict te cam gândești că sportul ăla e măcel, și îl interzici. Nu?
Laura, e valabil si pentru tine ce am scris la perseu. Se vede ca n-ai urcat pe munte, cu rucsac in spate (nu spun sa fi facut alpinism). Da-mi si mie o statistica cu sportivi decedati intr-o ramura sportiva (care vrei tu), mai multi decat alpinisti si practicanti de schi extrem.
Logica ta este greșită. Problema (asa cum am inteles-o eu) nu este ca un copil a fost expus unui pericol. Asta e valabil si pentru un drum cu masina pe drumurile României. Problemă e ca un copil a fost expus unui pericol, de către cineva, in urmatorul context:
1) nu a fost luat in considerare faptul ca acel copil nu intelege deplin riscul la care se supune
2) s-a incercat, cel putin o data, ocolirea unei legi care era menită să protejeze acel copil
3) copilului i s-a creat impresia ca acel tip de legi sunt create impotriva lui
4) copilul a fost lasat sa ia o decizie care ar fi trebuit luata de catre părinte
Acum, eu cred ca părintele a suferit/va suferi destul in urma acestei tragedii, fara sa facem noi discutii filozofice pe tema asta. Legea trebuie aplicata însă (dacă se dovedeste ca situatia o cere), iar un judecător poate va lua in considerare suferinta părintelui. Iar noi, societatea putem să ne concentrăm pe alte lucruri. Important e să intelegem ca un copil este, pana la urma, un copil. Și trebuie educat asupra riscurilor și trebuie invatat sa ia decizii responsabile macar pana la o varsta la care, speram noi, a adunat destulă experienta pentru a lua singur decizii responsabile.
Pai hai sa facem o statistica: cati oameni au murit la gimnastica si patinaj, si cati in avalanse?
@roro
Căți ani de sport de performanta ai la activ?
Eventual și sportul.
@cosmin ce legătură are intrebarea ta cu ce am scris eu? nu mi-am dat cu parerea despre tehnici de catarare sau metode de supravietuire la altitudine ridicata. am expus problema asa cum am inteles-o
Sau sa inteleg ca te legi se faptul ca am zis ca logica Laurei e greșită? daca asta e problema ta, atunci ia in calcul faptul ca Laura a omis intentionat multi factori in logica ei doar ca sa exprime un punct de vedere ce ii sustine propriul argument emotional. Iar asta e gresit.
Vroiam sa arat ca e doar parerea unuia care habar nu are ce e ala sport.
Atat.
Dupa reglementarea sporturilor ce alte domenii doresti sa reglementezi? Fizica cuantica o mai tinem sau o interzicem?
Dacă habar nu aveti de hudroliza detergenților in apă, nu va mai dati cu parerea despre spalatul rufelor. Ce puii mei de rationament e asta?
Ca tot veni vorba, știți cum funcționează cuptoarele cu microunde, frigiderele, aerele condiționate?
–-
„După încheierea autopsiei, medicii legiști au concluzionat că Geta Dor Popescu și Erik Gulacsi ar fi murit după ce s-au lovit cu capul de stânci, iar asta nu s-ar fi întâmplat dacă purtau căşti de protecţie. Acestea lipseau din echipamentul lor, spun martorii.”
Ce expertiză trebuie să ai încât sa intelegi cuvintele in ghilimele?
Da, se poate muri practicand orice sport, numai ca sansele de a muri jucand Curling , Darts sau Sah sunt infime fata de sansele de a muri pilotand o motocicleta de concurs, escaladand Everestul sau participand la curse de cai. In plus daca o faci la o varsta frageda sansele de deces cresc exponential NUMAI in cazul celor cu risc mare.
@Roro
Are relevanta in contextul in care tu habar nu ai ce e aia o casca, la ce e buna sau cum se foloseste.
Legistul probabil a vazut ca are o trauma la cap si a tras concluzia, daca purta casca scapa. Ce putea sa zica altceva? Crezi ca are ala habar ce s-a intamplat la fata locului?
Repet, anual mor pe terenul de fotbal mult mai multi jucatori decat pe munte. Dar cum mintea voastra limitata nu pricepe acest fenomen dati inainte cu interzisul ca habotnicii pupatori de moaste.
ps. tu pe bicicleta mergi cu vesta reflectorizanta, casca in cap, genunchiere si cotiere?
@Andrei Tomac
Diferenta e ca nu sunt toti tolomaci sa practice jocuri precum cele enumerate de tine.
Iar daca eram toti la fel (sau si mai rau, dupa chipul si asemanarea ta) azi inca ne mai scarpinam in cur cu batul in timp ce ne alergau mamutii.
@Cosmin
Sa-ti explicam de ce aberezi, ca vad ca insisti: nu zice nimeni ca performanta nu implica riscuri.
Problema e ca un copil nu este capabil sa decida daca isi asuma acele riscuri.
Daca ai avea copii si ai vedea ce sunt capabili sa faca, ai intelege ce zic.
Si atunci cel care decide pentru el e parintele, de aia ii si e reprezentant legal.
Iar in cazul asta, parintele a decis (si daca l-a intrebat pe copil si s-a luat dupa ce a zis el, inseamna ca tot el, parintele, a decis) sa isi asume un risc incredibil de mare, asa cum a mai decis in multe alte dati (dupa ce am aflat in ultimul timp).
Deci mai usor cu „orice sport e riscant, va zic eu, marele practicant” ca stim si noi.
Nu despre asta e vorba.
zizicule,
cand vorbesti despre sport tu si restul de fapt vorbiti de educatie fizica
insa aici e vorba despre sport ba chiar sport de performanta.
e cu totul altceva decat educatia fizica pe care ai practicat-o tu in scoala
nu are nicio legatura una cu alta.
absolut nicio legatura.
NU EXISTA sport in care sa faci performanta daca te apuci la 18 ani
NU EXISTA sport 100% sigur (si nu ma refer la sah si alte cacaturi jucate de tocilari)
apoi oamenii astia s-au dus pe munte pentru a se antrena in conditiile cele mai vitrege nu sa faca drumetie pe carari de munte vara. asta ca tot isi dau cu parerea si salvamontistii (aia care te buzunaresc mai rau decat sutii din piata)
Cosmin e superior, el știe, el clasifica sporturile.
Ba putza (sa răspund cu aceeași monedă ca maniera in care scrii), urcatul me munte e MERS IN PANTA, înțelegi? Nu-ti trebuie creier mult in cap (dupa cum se vede) să mergi în pantă.
Daca doar mergeai in panta azi te bateai cu mamuții. Faptul ca azi ai „cordelina sintetica”, „frontală”, si alte cacaturi pe care le folosesc aia de merg in pantă, e pentru ca niste „tocilari care joacă șah” le-au inventat.
Desteptule.
–-
Știi de ce sunt puțini cei care practica sportul vostru favorit? Nu pentru că ar fi groaznic de greu, ci pentru că e PLICTICOS, nu te provoacă intelectual.
@Marius
pentru cei ca tine s-a inventat salvamontul
șahiști care au incercat sa urce pe munte numai ca si-au sucit glezna dupa primii 2 km.
bineinteles ca șahiști au inventat si gaura la covrig.
E evident ca parintii sunt principalii vinovati insa sunt convins ca acum ei sunt cei care sufera cel mai mult fata dd restul care isi cu parerea. O vina foarte importanta o au si asa-zisii ziaristi care promovau iresponsabilitatea parintilor – pe europa fm,hotnews…au fost o gramada de stiri si reportaje cu acesti copii pusi in pericol de proprii parinti, dupa tragedie acesti ziaristi dintr-o data au devenit lupi moralisti care isi freaca mainile de placere ca au o stire care face audienta. Exista si prin tarile dezvoltate tabloide cu asemenea ziaristi insa macar acestia nu se dau mari deontologi si lupi moralisti.
Ok, înțeleg, ”o vină importantă o au și așa zișii ziariști care promovau iresponsabilitatea părinților, după tragedie acești ziarint au devnit lupi moraliști care își freacă mâinile de plăcere”
Ce anume propui, concret? Să-și șteargă Petreanu articolul, pentru că ție ți se pare că își freacă mâinile de plăcere? Ți-am explicat mai sus că n-ai înțeles articolul, nu își freacă nimeni mâinile de plăcere. Mai citește articolul încă o dată, bea un pahar cu apă, calmează-te, citește-l din nou, etc, până la urmă ai să vezi că e un articol necesar, poate data viitoare o să deschidem ochii înainte să se producă inevitabilul
In Romania intotdeuna conteaza doar efectul si nu cauza, foarte probabil nu se producea tragedia daca asa-zisii ziaristi romani nu-i promovau si incurajau pe parintii iresponsabili in cautare de senzational, acum ce fac asa-zisii ziaristi e doar ipocrizie.
s-a inteles ideea, nu e nevoie sa repostezi acelasi lucru incontinuu. si nu ai dreptate decat partial. Logic ca sufera parintii cel mai mult, cine ai vrea? eu? tu?
si daca nu era din vina parintilor, tot ei sufereau cel mai mult. nu e nimic anormal aici. Si nu zice nimeni sa nu faci alpinism, doar nu cand nu esti suficient de matur cat sa poti judeca singur mai cu discernamant. stii care e cel mai bun alpinist? ala VIU. la alpinism e simplu, poti sa iti asumi de cate ori vrei riscuri, o data daca nu iti iese s-a incheiat, nu mai apuci sa mai incerci a doua oara.
eu zic sa nu ne mai miram asa de tare despre faptul ca parintii romani sunt iresponsabili.
sa ne gandim ca traim in tara in care foarte multi parinti nu transporta copiii in masina in scaune speciale sau nici nacar nu le pun centura se siguranta.
de asemenea, nici ei nu poarta centura de siguranta, pentru ca ii pazeste dumnezeu, probabil.
in acelasi timp suntem o tara cu una din cele mai mari rate de morti in accidente rutiere, deci riscul sa morti cand mergi cu masina este mai mare ca in alte tari, iar cu masina mergi zilnic.
asta inseamna sa fii iresponsabil!
faptul ca a murit un copil pentru ca taica-su e dement mi se pare complet nesemnificativ – avem aici selectia naturala in actiune: esti prost, ramai fara urmasi.
Orice comentariu nu va sterge tragedia si drama din viata tatalui.
Ar trebui mai mult respect pentru durerea lor.
Faceau performanta. Este un mod de viata pentru unii, mai mult decat sport sau mai mult decat puteti intelege multi dintre voi. Performanta incepe de la varste fragede. Si in acest domeniu, daca se poate numi asa, al alpinismului, caracterul de modeleaza in timp trecand etape si intamplari. Oricat de dur ar parea ce zic, intamplarile pot fi fatale. Se numesc accidente.
Ce spuneti de pilotii de karting sau formula 4? Zilele trecute un pilot de 17 ani a ramas fara picioare dupa aun accident. Sigur incepuse la o varsta mult mai mica participarea la curse:
http://www.bbc.com/news/uk-england-leicestershire-39647622
Aceste, sa le spunem, sporturi inseamna mult mai mult pentru cei ce la practica. Inseamna un mod de viata. Daca tu ca adult ai trait asta o viata, atunci si copiii tai au parte de ea. SI sunt convins ca parintii practicanti de alpinism sau automobilism nu-si forteaza copiii. Pur si simplu se intampla.
A fost un accident. Lasati oamenii sa-si planga durerea…
merita sa sufere ca un caine pentru ce a facut!in rest, aberezi in comparatiile tale..
Tatăl avea clar o problema de ego, pe lângă multe altele.
Un copil de vârsta aceea nu are prea mult discernământ, nu judeca de capul sau, ci încearcă sa imite un „role model”. Sa-i insufli unui copil ca este nemuritor si să-l bagi cu mâna ta in pământ, mi se pare inconstienta dusa la extrem.
Viața este atat de scurta si de frumoasa, iar unii dintre noi se chinuie sa o scurteze si mai mult, prin acte stupide (puerile chiar) de teribilism.
Auzi tu, „cea mai buna din lume”. So what?! Mi se pare mult mai „bun din lume”, unul care învata fizica/matematica/mecanica/chimie necesare sa proiecteze o aeronava care sa poarte in siguranța omul peste acele culmi. Omul prin asta excelează: gânditor/creator de unelte!
Din nou, părinții sunt 100% vinovați ca și-au supus copiii unor asemenea riscuri.
Apropo, acelasi lucru se aplica si in alte sporturi (i.e. Prea mult zel distruge perioada copilăriei…cea mai importantă din viața).
Până la urmă, alpinismul este un sport solitar, cu rezultate pur personale pentru cel ce il practică.
„cel mai bun din lume”… la fel ca femeia cu barbă, fetele siameze, ăla care a fumat 100 de țigări in același timp. Măcar aia fac spectacol mai mult decât 5 rânduri intr-un ziar.
„Vezi, fata mea, pune un picior in fața piciorului, mergi adica, dar pe pantă, ca e super tare. Acum și la -15 grade, fata mea, nu e tare? Nu-i așa ca-ti place, că e super să te bată zloata și ninsoarea in față, ani de zile, multe ore pe zi?”
De asta e plin de copii alpiniști, ca e distracție activitatea asta.
In primul rand, din citatele de pe blogul copilei un ochi nu neaparat foarte antrenat observa clar ca avea grave lacune in exprimarea in Limba Romana. Deci nu prea mergea la scoala sau mergea degeaba. Munte, adrenalina, scoala e pentru prosti.
In al doilea rand, astept cu interes ”campania” de boicotare a sponsorilor afisati pe tricourile fetei. Sunteti multumiti, domnii sponsori, ca ati sustinut financiar exploatarea inocentei unui copil, si in final uciderea ei? Bravo ! Sper sa dormiti bine la noapte.
Cam care sunt acele „grave lacune” ?…ca eu nu prea le am văzut.
Bun articol, păcat că ai greșit poporul căruia să te adresezi, ca să și înțeleagă ce zici tu aici.
În altă ordine de idei, dacă ai ajuns să-ți justifici „i”-urile, ar trebui să îți pui mari semne de întrebare legate de publicul tău…
Eh..noroc cu tine !…
Directoarea de la vremea respectiva? da de unde! eterna directoare vreti sa spuneti. Elena Tudor e acolo la fel de neclintita ca Everestul. Guvernele vin si pleaca, ea e acolo, eterna si fascinanta directoare. Peste o protectie a copilului foarte indoielnica. Care i-o fi secretul?
In aceeasi ordine de idei… Nu stiu care sunt regulile pentru participarea la astfel de curse dar nu mi se pare nici o diferenta fata de ce s-a intamplat in weekend – http://www.opiniatimisoarei.ro/spectacol-total-de-viteza-si-drift-in-timis-in-premiera-nationala-la-16-ani-mihai-preunca-pustiul-teribil-al-automobilismului-a-aruncat-in-aer-toate-pronosticurile-la-super-deta-rally-kartdriftd/24/04/2017
La Raliu clasa 1, dupa ce a amenintat constant din postura de debutant podiumurile titularilor, obtinand o derogare din partea comisiei participa pentru prima data in cariera sa de sportiv ca pilot asociat la un raliu, arunca in aer toate pronosticurile (…)
Vlad, din pacate pe Geta si pe Erik nu-i mai aduce nimeni inapoi. Sper totusi ca statul sa ia masuri si in cazul altor vanatori de glorie. Se intreaba cineva de ce erau disponibile acele „recorduri mondiale”? Romania nu e o tara cu mare traditie alpina, de ce copiii din tari cu mare traditie nu merg la altitudine? Raspunsul este pt ca le face rau.
Si mai e alt subiect, cel al „scolilor de ghizi”, care merg cu 100-200 oameni iarna pe munte, si elibereaza diplome fara nici un fel de acoperire. In lumea alpina Christian Adventure are o faima foarte, foarte proasta. sarlatani pusi pe facut bani
Ce cautau cu 50 de oameni pe munte cand erau conditii de avalansa? Exact ce cauta si cei care au fost luati de avalansa, luasera bani de la clienti si nu vroiaua sa-i dea inapoi. Asteptam sa mai moara cineva?
Laura, sporturile la care faci referire se practica organizat, cu echipament de protectie, intr-un perimetru stabilit si pe categorii de varsta. Alpinismul e aparte si as zice ca terenul de joc si efortul fizic e acelasi pentru toti, indiferent de varsta, si cam fara mari reguli, ceea ce , evident, este o greseala.
Iar un copil , indiferent de ce imi puteti argumenta, nu are cum sa egaleze un adult la asa ceva.
Sincer, ma mir ca accidentul nu s-a intamplat pe Aconcagua sau Elbrus…
Pe Geta am omorat-o putin si noi. Mi-aduc aminte de copilul ala mancat de caini in parc. Stati putin, nu dati cu parul.
Noi credem ca „succesul cere sacrifcii”. De aici pleaca tot. Cu „sacrificii” producem intelectuali alienati si analfabeti functional. Producem si sportivi care ne gadila noua orgoliul ca „avem gimnastica”, „suntem buni la fotbal”, dar uitam ce se alege de ei pe termen lung.
In fine, cunosc toata povestea cu „a te autodepasi”, „a iesi din zona de confort” si balarii de genul asta care vad doar partea plina a paharului si inteleg ce vor din anumiti termeni. Pentru ca exista un pret pentru orice se vede din exterior doar frumos, de succes.
In cazul de fata, ar fi bine sa stam cu totii sa reflectam ce inseamna si pana unde putem duce sacrificiile pentru succes. Si daca succes inseamna sa ai o idee fixa de a fi cel mai bun intr-un domeniu, de a castiga competitii in detrimentul altora, samd.
Sper că nu sunt singurul care NU se uită la „circ cu copii”. Nu ma uit la gimnastică, altletism, sau alte sporturi care implica minori.
Inaintea articolelor care trageau un semnal de alarmă, mă intrebam câți „copii de la bloc” pot face x sau y treabă. Când îți dai seams ca e plin de entorse și… a, chiar, de ce există medici in echipe? – când îți dai seama de asta, începi să vezi circul, de fapt. 🙁
In concluzie, cel puțin un om NU a omorât vreun copil admirandu-i performanțele periculoase.
candva la o intalnire in Delta cu niste pescari, venind vorba de escalada unul dintre baieti, pescar si folkist, spunea asa: de la pescuit te intorci, de la escalada nu stii sigur…Acum si aici vorbim despre copii cu copilarie furata, victime pe altarul ambitiilor bolnave ale unor parinti iresponsabili! Copiii au doi parinti, daca tata a luat-o prin porumb, mama ce a facut??? Atitudine: e greu de luat atitudine intr-o societate manipulata. Media a elogiat pe toate canalele performantele acestor copii si nimeni nu s-a gandit ca sunt copii exploatati, si acestia ca si in urma cu ani micuta Teodora Stratan. Veti spune ca nu e acelas lucru, ba este tot exploatare, diferit este doar gradul de risc. Acuma o gramada de adulti ne dam cu parerea dar singura realitate trista este ca acesti bieti copii nu au avut copilarie si acum li s-a furat si viata…trist!
Cleopatra Stratan?
Cu tot respectul pentru părerile lui Vlad Petreanu, pe care îl citesc destul de frecvent și cu care sunt de acord 99% din timp, aici cred că discuția este un pic mai profundă. Adică, legal vorbind, probabil treaba e destul de clară: omul și-a pus în pericol copiii, va trebui să plătească într-un fel sau altul (deși deja a plătit un preț atât de mare încât orice condamnare nu ar mai conta vreun pic pentru el, cel mai probabil).
Dar, moral vorbind, nu sunt atât de convins că ce a făcut omul este absolut rău și condamnabil. Poate că e, dar nu mă pricep suficient de bine la alpinism și drumeții pe munte încât să judec. Adică pentru un om din afară, sigur pare absolut nebunesc să îți sui copilul pe munte ca omul din poza respectivă sau să-l duci pe Aconcagua. Dar pentru oamenii din afară, par nebunești multe chestii. Eu îmi duc copilul la motocros, de exemplu. Are 6 ani. Îi place, vrea să facă sportul ăsta, l-am dus la cel mai bun antrenor din țară. E echipat, supravegheat, dar sunt conștient că pericolul există chiar și așa. Am semnat că sunt conștient și accept toate pericolele posibile înainte ca el să înceapă antrenamentul. Știu cazuri de copii (mai mari decât el, foarte avansați în pregătire, pe motociclete mai puternice) care și-au rupt oase la modul destul de grav (se întâmplă mai rar decât la adulți, dar se întâmplă), adică nu un deget sau o claviculă, ci femur, bazin etc. Sunt inconștient? Legal vorbind, totul e acoperit (echipament, antrenor, supraveghere).
Încă un caz. Un părinte nu își duce copilul pe munte, nici la motocros, nici la înot. Că e periculos, anevoios etc. Cel mai periculos lucru pe care îl face copilul respectiv este să alerge din când în când în locul de joacă. Nici atunci prea mult („Nu mai alerga, Gigel, că transpiri!”). În schimb, copilul este hrănit aproape zilnic cu fast-food, sucuri carbogazoase pline de zahăr, dulciuri de tot felul (alimente pentru care a început să dezvolte o mică dependență). Copilul se mișcă bizar (nu are viteză, coordonare, rezistență) din lipsă de activitate, pare să fi început deja drumul către obezitate și petrece ore întregi în fața televizorului sau tabletei în fiecare zi. Totul e legal. Copilul nu e într-un pericol imediat în niciun moment. Nici măcar nu este lăsat să treacă singur strada, deși are 10 ani. Părinții acestui copil sunt de preferat celui care și-i duce pe Aconcagua? El va înfunda pușcăria și ei vor continua să-și transmită genele și învățămintele liniștiți mai departe. Că doar nu fac nimic ilegal. E bine?
da, puneti in pericol viata copilului dumneavoastra, inainte ca el sa aiba discernamant pentru a intelege cu adevarat aceste riscuri. se pare insa ca vi se pare normal. Credeti ca daca isi pierde picioarele maine, la 25 de ani el va fi impacat cu idea ca ati ales pentru el cand avea 6 ani?. Sper sa nu aveti ocazia sa v dati seama pe pielea copilului dvs ca nu e normal. Pana e major poate face orice sport care sa-l pregateasca sa faca asta de placere mai tarziu (faptul ca ,,II place,, si vrea sa faca asta,, este influenta unui tata imatur emotional care traieste inca in lumea masinutelor
Diferenta de riscuri e ca din obezitate te poti vindeca, trata, preveni. De accidente fatale nu prea.
serios, si-a dorit copilul motocros la 6 ani?
a venit asa, intr-o dimineata cand avea 5 ani si a zis „tati, eu vreau neaparat sa fac motocros, imi place, trebuie sa incep sa fac motocros!”
somn usor mai departe!
Pe copil îl întrebi dacă vrea, dacă e sigur că asta vrea EL, apoi te ocupi sa-i fie bine.
Motocros – știe riscurile? Perfect.
Dau iar copy/paste:
„După încheierea autopsiei, medicii legiști au concluzionat că Geta Dor Popescu și Erik Gulacsi ar fi murit după ce s-au lovit cu capul de stânci, iar asta nu s-ar fi întâmplat dacă purtau căşti de protecţie. Acestea lipseau din echipamentul lor, spun martorii.”
@Marius Bacila:
Amice, cândva era „cool” să-ți înveți copilul trânte si sa mânuiască spada/buzduganul…ca deh, trebuia sa meargă la lupta de pe la 12 ani, iar tu ca părinte aveai vreo 10 copii oricum…deci aveai de unde alege. Ghici ce? Acum nu mai trăim in secolul XVI 😉 Era copiilor luptători a apus. Chiar si in caz de război, nu vom mai trimite copii de 16-17 ani sa lupte (sa se sinucidă) cu baioneta pe front, precum in WWI, ci mai degrabă vor fi instruiți sa comande de la distanța lupta, in mod virtual.
Apropo, daca mi-am educat copilul sa stea ferit de astfel de peripeții, se cheamă ca l-am instruit prost? In fond, adrenalina o degusti pana apuci să-ți întemeiezi si tu o familie (25-30 de ani), iar dependenta de prea multă adrenalina duce la eliminare prin „natural selection”. Asa ca, ai grija ce-i doresti copilului tau.
Exact despre asta vorbeam mai sus. Cine nu știe exact cu ce se mănâncă respectivul domeniu, judecă pripit.
Eu vorbeam despre riscuri la modul că nu sunt inexistente. Riscul real ca fiul meu să se rănească grav la motocros până la vârsta adolescenței este probabil echivalent cu cel de la fotbal (practicat de performanță, nu de hobby). Riscurile mai mari și mai serioase apar de pe la 15-16 ani în sus (motociclete mari, viteze mari, nivel înalt de competiție). Dar un necunoscător va judeca foarte rapid: „Motocros = risc. Părinte care-și dă copilul la motocros=inconștient.” La fel cum tindem (și eu mă includ aici) să-l judecăm pe părintele din poza cu copilul în spate în escaladă: „Trebuie să fii nebun să faci asta cu copilul”. Dar, la fel cum eu, ca practicant și cunoscător (lucrez în domeniu de 10 ani), îmi dau seama că e OK să-mi las copilul la motocros și că are toate șansele să nu pățească nimic mai grav de o vânătaie ocazională, la fel mă gândesc că poate îl judecăm prematur și pe părintele respectiv.
A, și am uitat să precizez. La antrenorul respectiv, la motocros, sunt zeci de copii înscriși, fete și băieți, cu vârste între 5 și 14 ani. Totul este perfect legal și nu știu de vreo accidentare serioasă în rândurile copiilor antrenați acolo, ever. Dacă e așa periculos, de ce e legal? De ce nu se reclamă pe la protecția copilului ceva? De copii care să moară la motocros nu am auzit niciunde în lume. Se întâmplă la adulți, dar extrem de rar.
Și din nou, de ce e legal să-ți condamni copilul la o viață de sedentarism, boală, obezitate, frică de nou, obligându-l să nu alerge, să nu se cațere, să nu încerce nimic, dar băgând în el fast-food și zahăr cu tona? OK, se poate corecta asta, dar, statistic vorbind, se corectează într-un procent foarte mic. Odată ce ai dezvoltat aversiune față de mișcare și dependență de zahăr și fast-food, cu greu mai revii, mai ales dacă toate astea ți-au fost inoculate de foarte mic. Și aici nu vorbim de unul-doi „nebuni” (cum e cazul cu părinți care-și dau copiii la motocros, rugby, alpinism etc.), ci de un procent semnificativ al populației. După o statistică sumară a părinților de la grădinița fiului meu, aș merge pe un minim 30%.
A nu se înțelege că-i iau apărarea părintelui sau organizatorilor expediției în care au murit copiii aceștia. Dar aici cred că este vorba mai degrabă de o greșeală punctuală (plecat în expediția asta fără căști, pe risc maxim de avalanșă), decât de una perpetuată (de gen „Nu trebuie să-ți înveți copiii să se suie pe munți, că e periculos și e abuz.”)
La fel, dacă tatăl le-a împins pe fete de mici să fie „Cea mai tânără alpinistă pe Aconcagua, Everest etc.”, asta e o greșeală mare. Abuz? Nu știu. Pentru că sunt convins că acest caz are un milion de particularități pe care nu le știm (fetele făceau asta obligate? cât de mare e riscul să mergi pe munți foarte înalți la 12 ani, cu unul sau mai mulți alpiniști alături? cât de mult își doreau asta de-a dreptul și cât de mult era de fapt dorința de a-și mulțumi/impresiona tatăl? etc.).
Așa ar trebui considerat abuz și ce fac părinții care-și împing copiii să fie cei mai buni la matematică/fizică/fotbal etc., să ia numai note mari la examene și alte asemenea, traumatizându-i pe viață.
Ce vreau eu să zic este că discuția este probabil mai nuanțată decât „Ce părinte inconștient! Și-a dus copiii pe munți foarte înalți!”, mai ales că nu avem nici versiunea părinților acelor copii sau a organizatorilor expediției.
Mi se pare prea superficial să judeci după o poză și după niște povești. Mie, unuia, sincer, dacă nu se întâmpla tragedia asta și vedeam doar blogul fetei, eram mai degrabă impresionat decât consternat.
Nu e vorba doar de copii aici ci de copii care doboara recorduri stupide si periculoase. De groaza parintilor ca cei mici pierd startul. Cum s-a facut Coco mare, cum a intrat „in fabrica” Geta.
E o poveste de orgoliu: cel mai tinar alpinist pe muntele X, cel mai batrin participant la marathon, cel mai mic cintaret care face pielea de gaina la concursuri. Ba chiar Geta era cel mai tinar alpinist din Europa care urcase pe nu stiu ce munte din America. „Cel mai tinar din Europa”, da?
Iata ce zicea Mihaela Ursuleasa, un copil genial in muzica: ” Iată greșeli care ar trebui evitate, căci pot avea efecte distrugătoare pentru întreaga viață, pentru întreaga carieră viitoare a copilului. Un copil nu trebuie să fie forțat, nu trebuie să fie exploatat și împins mereu și mereu înainte, cu orice preț, pentru reușită și glorie. Unui copil talentat un profesor bun îi dezvoltă și îi susține pasiunea pentru muzică și înțelegerea pentru arta sunetelor.”
Cei doi adolescenți au decedat în urma unor traumatisme cranio-cerebrale cu fracturi craniene iradiate la bază și hemoragie meningo-cerebrală. Nu s-au evidențiat alte leziuni traumatice”, a spus Dan Mărculescu, șeful Serviciului de Medicină Legală Hunedoara.
„Nu știu exact dacă au avut sau nu cască, dar bănuiesc că dacă ar fi avut cască, această cauză nu s-ar fi produs. Decesul putea surveni prin alte mecanisme: asfixiere sau prin refrigerație. Nu cunosc exact datele de la locul unde s-a întâmplat acest accident nenorocit”.
In urmatoarele randuri va propun o alta perspectiva diferita de altfel de tot ceea ce reprezinta jurnalismul romanesc care ajuta la crearea unui precedent, are loc intamplarea si mai apoi introduc in vedere norme ca cele legislative, de siguranta si etica intr-o anumita bransa si domeniu, ca cele de responsabilitate parentala.
Nu judec in nici macar o perspectiva parintele pentru ca am avut anumite discutii cu ai mei parinti in decursul timpului si am ajuns (ambele tabere) la o unica si concreta concluzie conform careia un parinte are alternativa de a incuraja copilul pana la a smulge din el tot ce se poate mai bun, de a-l distruge zilnic cu repligi gen -tu nu poti!tu trebuie sa faci asta si nu ce te taie pe tine capul!tu ia si invata lasa prostiile- … sunt numeroase moduri de a iti ridica si cobora copilul. Asta nu inseamna ca trebuie sa il distrugi tu ca jurnalist pe acel parinte pentru ca a scos tot ce putea din copilul ala, care nu avea frici, nu stia expresia -nu pot- si care a murit acolo unde putini dintre noi mor … in varf de munte, in libertatea aceea absoluta si in curajul ca nimic si nimeni nu te cobora de acolo.
Daca as intalni-o cumva, candva pe ea as intreba-o doar atat … -Ai fost fericita in totalitate acolo sus, unde numai vulturii pot ajunge?Te-ai simtit vreodata constransa pentru a face ceva?Crezi ca parintii tai te-au iubit?… asta este situatia nu miile de articole, nu minutele castigate intr-un jurnal de seara ci viata si simtirea acelui copil care sunt de nejudecat.
maria ioana , tu esti campioana!
„A scos tot ce putea din copilul ăla”. Deci copilul e un material, ca plastilina, din care „scoti ceva”.
„A murit acolo unde putini dintre noi mor…in varf de munte”. Zdrobita de stanci, la 14 ani, am mai putea adauga. Incredibil. Hai sa o invidiem! Cred ca daca facem un efort, toti putem muri in varf de munte, asta nu e o problema prea mare. Interesant e ca totusi nu o facem, nu?
„copilul ala, care nu avea frici, nu stia expresia – nu pot”. Pai asta cam era o problema, nu? Ca ar cam trebui sa stim ce putem si ce nu. Era totusi o fetita de 14 ani, nu Hercule. Si lipsa de frici a determinat-o sa porneasca pe un traseu cu risc maxim de avalansa? Pai mai bine ii era un pic frica si o lua pe altundeva…
Să fie trasă la răspundere și Direcția pentru PC pentru că au dormit în bocancii statului.
M-am săturat de instituții care funcționează doar pentru a plătii salarii. Acum mulți ani a murit un copil în București mușcat de câini. Efectiv au mușcat din el. Eu am fost mușcat de câine, DOAR 1 dată. Este foarte dureros. Acel copil a murit într-o orgie canină. Ceva măsuri? Javre peste tot, și pe stradă și în birouri.
Părerea mea!
Acel copil a murit muscat de caini pentru ca bunica statea de povesti si vreme de 45 de minute habar nu a avut unde ii erau nepotii, care bantuiau printr-un parc ne protejat… puteau sa cada in lac, puteau iesi in strada sa ii calce o masina, probabilitatea era aceeasi – la fel si responsabilitatea era a adultului insotitor.
E foarte greu sa ramai echilibrat cand se intampla evenimente cu mare impact emotional. Cineva spunea mai sus ca statictic la gimnastica sunt mai putin morti decat la alpinism (banuiesc ca se refera la alpinismul de altitudine). Poate ca asa e, dar pot sa bag mana in foc ca la sah sunt si mai putini morti. Cine decide unde tragem linia? Daca interzicem copiilor sa practice alpinismul ca e prea periculos, de ce nu interzicem si gimnastica (si aici au murit copii)?
E mai sus o poza cu Ovidiu Popescu carand-o in spate pe Crina Coco. Multa lume a sarit ca arsa ca e riscul prea mare, etc… Poate ca riscul e prea mare, dar care am curaj sa pariez ca majoritatea nu stiu care sunt riscurile alea. Poate cineva sa-mi spuna care sunt top 5 riscuri in imaginea aia? Eu personal nu am identificat decat unul ceva mai plauzibil.
Ce am scis mai sus nu inseamna ca eu sunt de acord cu modul in care parintii isi imping copiii in sportul de performanta. Dar asta e o discutie pe care trebuie s-o avem la nivelul societatii si e valabil pentru orice sport. In ce masura performanta copilului raspunde unei nevoi a copilului si in ce masura serveste doar la umflarea ego-ului parintilor? Catre asta ar trebui sa ne orientam discutia.
Ti se pare normal ca el sa poarte casca si copilul nu ? Asa procedeaza un tata responsabil, se protejeaza pe el iar pe copil il lasa in grija sortii ?
Şahul nu este un sport ?. Faptul ca i se spune ,, sportul mintii,, este o metafora, o chestiune de exprimare.
Vlad, din pacate, nici sponsorii nu s-au sesizat! Chiar le-a placut ideea ca un copil sa le faca reclama din varful muntelui. Vezi site-ul ..
Nici un cuvant despre Federatia Romana de Alpinism si Escalada care declara un copil apinista anului 2016, desi sunt alpinisti care au urcat in premiera mondiala un varf din Himalaia 🙁
Nici un cuvant despre Federatia Romana de Alpinism si Escalada care declara un copil apinista anului 2016, desi avem doi alpinisti care au urcat in premiera mondiala un varf din Himalaia 🙁
Doamne ce adunatura de fiinte beta pe aici. Copilul ala a stiut riscurile (cine naiba poate crede ca a facut 6 din circuitul celor 7 vulcani si cine stie cate zeci de alte urcari la altitudine fara sa stie cu ce se mananca alpinismul). A vrut pur si simplu mai mult, pentru ca era construita diferit decat voi, decat majoritatea oamenilor care viermuiesc SAFE intre serviciu si pat. A trait la limita pentru ca asta era singurul mod in cate intelegea sa traiasca. A murit facand ce-i place, nu poti spera la un sfarsit mai bun daca esti din genul ei de oameni. Nu sariti cu argumente de bolovani, gen „era un copil, nu stia ce-i place, nu avea discernamant”. Nu exista o zi magica in care capeti discernamant. Unii nu-l au nici dupa 18 ani, altii il au mult mai devreme. Mozart avea destul discernamant muzical la 4-5 ani. Fata asta avea mai mult discernamant pentru actiunile ei pe munte decat aveti probabil voi in legatura cu viermuiala voastra SAFE. Parintele nu poate decat sa enjoy the ride langa un asemenea copil cu un talent exceptional. Respect pentru pasiunea ei, regrete si respect pentru cum a murit.
sper numai sa nu te inmultesti!
Nu poti spera la un sfarsit mai bun daca esti ca ea?!?! Respect pentru cum a murit?!?! Asta e troll sau jucator de Balena Albastra, ca alte explicatii nu exista.
Exact Johnny. Purcelul sta in groapa lui cu namol, se uita cu ochii mijiti la o pasare care zboara si-si spune multumit de sine „e troll, alta explicatie nu exista”.
Gata, m-ai lamurit. Nu esti troll.
„ființe beta”… e plin de duri pe-aici.
Dacă mergi pe o pantă ești „ființă alfa”. In puii mei, e mers!! Nu e ca și cum ar fi imposibil dacă cineva si-ar pune problema!
Caută poze cu ascensiuni pe Everest, cica e „rush-hour” uneori, aglomerație. Orice bou poate acum urca pe Everest, dacă se antrenează puțin.
„Ființe beta”… amuzant.
„fiinte alfa” sunt serpasii aia de cara lucrurile alpiniștilor, nu aia îmbrăcați cu „ultimele cuceriri ale tehnicii”.
Nu ești „ființă alfa” dacă urci pe Everest in 2017, ești doar un gagiu care are bani de „țesătură respiranta”, kevlar, GPS, cacaturi din titan, sfoară din cacat mai dur decât oțelul, bani de serpasi, alte chestii care se gasesc la magazin.
Activitatea e mersul in linie, nu e microchirurgie, nanotehnolgie, aterizarea unei sonde pe o cometă.
Nu ești „ființă alfa” dacă mergi in linie. Uite, până și copiii o fac.
„Ființă alfa” e vânătoarea cu cuțitul, nu vânătoarea folosind pusca cu lunetă.
Alpinismul, in 2017, e „pușcă cu lunetă”.
Daca tot ne aventuram in clasificarea oamenilor in beta, alfa si alte litere, hai sa facem putina ordine.
Deci beta sunt cei care nu fac alpinism si/sau care nu-si doresc implinirea propriilor obsesii de alpinisti PRIN copiii (sa pun si eu steluta?) lor.
Alfa sunt „fiintele” de genul lu’ tatal asta nenorocit (din mai multe puncte de vedere), care, impreuna cu copiii, urca pe munte constient fiind ca riscul de avalansa era la 5/5, maxim adica. Si ca bonus, pentru ca probabil sunt alfa, decid ca nevinovatii care acum au murit (apropo, pe cine incalzeste acum faptul ca fetita aia avea t-spe recorduri?) SA NU POARTE CASCA, un minim de protectie.
Astept cu interes definitii si explicatii pentru fiintele omega, gamma si sigma. Multumesc anticipat.
Ziua magica in care capeti discernamint e aia in care iti vezi moartea cu ochii si iti dai seama ca e prea tirziu sa schimbi drumul.
@Eugen, te scremi sa spui ceva si nu-ti iese nicicum. Nu orice copil e impins din spate de parinti sa faca lucruri. Sigur, se poate sa fi fost un imbold initial (pe care toti parintii, voit sau nu, il au asupra copiilor), insa nimeni nu te forteaza sa faci seria celor 7 vulcani. Nimeni nu te poate convinge ca e cool ceea ce tie ti se pare uncool. In orice caz, nu daca esti un caracter care urca munti. Probabil nu ai cum sa intelegi, pentru ca esti aproape din alta specie comparativ cu acel copil. Tu tanjesti dupa siguranta, te balacesti in zoaiele existentei si esti multumit asa; ba mai mult, esti enervat cand altii nu vor sa stea acolo ci aspira la lucruri mai inalte. Te preocupa lipsa castii de protectie, dar nu intelegi ca pot fi o gramada de conjuncturi in care cineva sa n-o aiba pe cap intr-un anumit moment. Nu pentru ca n-ar constientiza ca e bine s-o aiba ci pentru ca… motive. In logica ta simplista nuantele astea sunt blurate pana la disparitie. Recordurile fetei nu erau facute ca sa incalzeasca pe cineva – din nou, asta e logica de mlastina a existentei. „Pentru ca exista” e suficient. Nu-i nevoie de alte explicatii, again, daca esti din genul ei de oameni.
@ Marius, ai vazut niste documentare despre urcatul pe munte, Sherpa te-a dat probabil gata; acum esti un mic expert in alpinism. E un copil care nu trebuia sa urce pe munti pentru ca e prea periculos, sau e o beizadea care a fost carata de serpasi? Daca a folosit serpasi putin sau deloc? Din nou, nu stii nimic despre catararile ei dar te bagi in seama ca un alpinist de tastatura.
nu sunt expert, dar stiu sa citesc.
Ia, „ființă alfa”, comenteaza si asta:
http://m.b1.ro/stiri/eveniment/taica-su-ii-aplica-vreo-cateva-injuraturi-fata-era-la-ciclu-si-a-trecut-prin-apa-rece-de-ghetar-astfel-incat-a-racit-acuzatii-grave-in-cazul-parintilor-copiilor-alpinisti-ucisi-in-retezat-183803.html
@ Marius, poti gasi orice sursa care spune orice. O batea in fiecare zi sa urce pe munte si martea o batea de trei ori ca sa combata ceasurile rele, daca asta te face sa te simti tu bine, impacat cu ideea ca a murit din vina cuiva si nu pentru ca a facut ce i-a placut. Vorbeste cu oamenii care au cunoscut-o si iti vor spune ca traia pentru alipinism. Dejectiile presei sunt doar pentru cei care cu asta se hranesc.
In alta ordine de idei, declaratia vicepresedintelui Federaţiei Romane de Alpinism si Escaladă „Nu există obligativitate în acest domeniu. De exemplu, eu cred că o cască ar fi ajutat în acele condiţii. Dar la fel de sincer spun că mai degrabă casca o purtăm pe abrupt, unde e pericol de cădere de piatră. Majoritatea alpiniştilor nu ar fi purtat pe tura aceea. Eu nu aş fi purtat. Nici Salvamontiştii nu au purtat cască”. Asadar da, era bine sa fi purtat casca, era bine sa nu fi fost rau, insa din varii motive alpinistii nu prea poarta pe traseul ala. E un risc asumat, daca vrei, dar e asumat de profesionisti, nu ai ce critica acolo.
Are cineva un raspuns logic pentru urmatoarea interbare:
In poza sus amintita, de ce poarta casca doar tatal? Daca s-a cosniderat un pericol si necesar in cazul adultului, de ce nu si in cazul copilului?
Multumesc.
Asta e singurul pericol (relativ) real pe care l-am identificat si eu in poza aia. Faptul ce fata e expusa caderilor de pietre. Dar ceva-mi spune ca majoritatea oamenilor nu la asta s-au gandit, ci au o reacti de genul: „bai, asta era nebun, ai vazut pe unde s-a dus cu copilul?”.
Desi pericolul caderilor de pietre exista, probabilitatea sa se intample ceva cu copilul era mult mai mica decat in cazul celor care merg cu copiii in masina fara sa stea in scaun de copil.
Exact asta e si intrebarea mea – și imi permit o analogie cu pasagerul unei motociclete, unde e ilegal sa-l iei fără cască.
Crezi ca ajungi un sportiv de elită din fața calculatorului? Fi sigur ca părinții acestor copii au știut exact ce inseamna alpinismul si cărui risc se supun. Nimeni nu are nici un drept sa-i judece în vreun fel. Alpinismul este un sport extrem si nu e singurul. Toți marii sportivi au trudit de mici copii. Dacă ai fi fost un jurnalist de elită ai fi știut ce inseamna sa ajungi in vârf. Dar ce ști tu despre performanță?! Si ca tine mulți…….
Pai da, toata lumea stie ca trebuie sa ne sacrificam copiii pe altarul performantei. Ce s-ar fi facut Romania fara atatia campioni copii?
tu de gramatica ce stii?erai pe munte si tu?
Ada,se oare ca tu ori nu intelegi,ori vrei sa intelegi ca aici este vorba despre niste parinti frustrați care au pus mândria înaintea siguranței propriilor lor copii…Apropo,sunt unul dintre dinozaurii care merg pe munte de 30 de ani,fac alpinism de 10 ani,merg pe.munte pentru suflet și nu pentru recorduri sau Facebook,și IN VIATA MEA NU AM PUS PE CINEVA IN PERICOL…
Da, stimate domn, aveti perfecta dreptate in tot ceea ce scrieti.
Orgoliul a omorat multi oameni pe munte (si nu numai)..stiti ce nu inteleg eu? De ce nu a facut un gest de onoare stimatul domn tatic, acum ca floarea aceea de fata a murit ABSOLUT NEVINOVATA???? In unele tari civilizate, pentru mult mai putin, un astfel de exemplar ar fi fost arestat. Dar la noi, este frumos sa apari la TV si sa spui ca al tau copil a mai doborat nu stiu ce record! Am vazut si in jurul meu cazuri de tatici plini de orgoliu, care isi proiecteaza asupra copiilor propriile frustrari si complexe de inferioritate, care isi forteaza copiii la limita , FARA A II FI INTREBAT INAINTE DACA ISI DORESC SA FACA ACTIVITATEA RESPECTIVA!
Mai mult decat atat, legislatie care sa pedepseasca asemenea frustrati plini de orgoliu exista, dar nu este aplicata…..
Mai mult decat atat, Regina Maria sustine acest „fenomen”: https://www.facebook.com/REGINAMARIA.Reteaua.privata.de.sanatate/posts/1198915550167614
Articolul acesta l-ai vazut? http://mirceaordean.blogspot.ro/2012/03/munte-car-mesajul-presedinte-vasilescu.html
Ati vazut acest articol? http://mirceaordean.blogspot.ro/2012/03/munte-car-mesajul-presedinte-vasilescu.html
Vlad, ca să poți face asta: ” Măcar să reacționăm corect, dezaprobator, data viitoare, la astfel de cascadorii de marketing.” hai să facem câteva excursii la munte, dormit în cort, eventual pe creastă undeva, facem și un traseu lejer de iarnă, mergem și pe ploaie pe munte în gol alpin, puțină mișcare de genul ăsta și apoi vezi unde poți trage linie. Asta e periculos, asta nu e periculos. Nu așa de la butoane. Oi fi fost și tu pe munte în tinerețe, nu știu, dar fă-o acum, fă-o cu un copil, eventual al tău. Altfel se văd traseele. La 18 ani am dus niște prieteni pe munte. Și li se făcuse frică de… ploaie. Eram pe o potecă în Cozia. Unu mai avea puțin și plângea pentru că… plouă. Hai să nu ajungem nici în halul ăsta la 18 ani!
Am primit un MESAJ DE LA UN COLEG AL GETEI DOR POPESCU, din care putem observa că pe tatăl ei îl interesau doar performanţele obţinute de către fiica lui, fără să-i pese că o trimitea la şcoală cu hainele şi încălţămintea rupte, aşa cum nu îl interesau nici pericolele la care o expunea pe munte!!!
Jurnaliştii ar trebui să meargă la şcoala unde a învăţat Geta (prenumele din acte e Medina) Dor Popescu şi să afle mai multe detalii, fiindcă aşa pot fi descoperite chiar rele tratamente ale tatălui cu privire la fiica sa minoră.
Mesajul primit de la colegul Getei:
„Buna ziua, am vazut un reportaj pus cu Dor Geta Popescu, sunt un coleg de-al ei,nu vreau sa spuneti ca stiti de la mine va rog,erau de religie atei si ea nu era imbracata la scoala bine, avea haine destul de deteriorate pt o fetita cu atatea palmarese tot timpul spuneam mamei ca Geta a venit cu hainele si papucii rupti, ea era rusinata nu avea privirea vesela , mama nu stia asa bine de colega mea si zicea ca nu toti copiii au posibilitati, iar eu ii povesteam de muntii Getei. Multumesc pt intelegere si Getei ii doresc un drum linistit.”
Serios?
Haine si incaltaminte rupte? Mi-e greu sa cred. Copii pot fi rai in comparatiile dintre hainele lor. Si mai ales pot fi invidiosi pe ceea ce stiau ei ca practica fetita.
Sincer, ii admir pe cei ce hotarasc sa nu bage multi bani in haine.
Echipamentul montan este scump si nu vad nimic rau in a prefera sa bagi banii intr-un echipament pentru o pasiune decat in niste haine de zi cu zi.
Atata dezbatere…pentru ce? Ce vreti sa demonstrati? Pentru ce sa mearga ziaristii la fosta scoala a fetitei?
Am scris si mai sus…
A fost un accident. In alpinism, ca si in sporturile extreme, se intampla. E stupid sa spui ca nu ar trebui sa fie practicat alpinismul sau alte activitati, inainte de majorat.
Dacă nu știați, pe vremea comunismului se organizau expeditii școlare și concursuri de orientare turistică și da se făceau pe munte.Am participat la doua expeditii în generala:una în clasa a VI și una în clasa VII . Deci la 12 și 13 ani,iar cel mai mare participant era în clasa VIII-a.Caram cu noi corturi,saci de dormit, mâncare și haine și am făcut intr-o zi și 10 km cu un bagaj de 15 kg,de exemplu de la Icar Ponor la Padis pe ploaie.A doua noapte a intrat apa în cort,noroc ca a fost soare a doua zi.Și zilnic din Padis făceam trasee la peșteri, deci alți km.
Dacă nu știați, pe vremea comunismului se organizau expeditii școlare și concursuri de orientare turistică și da se făceau pe munte.Am participat la doua expeditii în generala:una în clasa a VI și una în clasa VII . Deci la 12 și 13 ani,iar cel mai mare participant era în clasa VIII-a.Caram cu noi corturi,saci de dormit, mâncare și haine și am făcut intr-o zi și 10 km cu un bagaj de 15 kg,de exemplu de la Icar Ponor la Padis pe ploaie.A doua noapte a intrat apa în cort,noroc ca a fost soare a doua zi.Și zilnic din Padis făceam trasee la peșteri, deci alți km.
Dacă nu știați, pe vremea comunismului se organizau expeditii școlare și concursuri de orientare turistică și da se făceau pe munte.Am participat la doua expeditii în generala:una în clasa a VI și una în clasa VII . Deci la 12 și 13 ani,iar cel mai mare participant era în clasa VIII-a.Caram cu noi corturi,saci de dormit, mâncare și haine și am făcut intr-o zi și 10 km cu un bagaj de 15 kg,de exemplu de la Icar Ponor la Padis pe ploaie.A doua noapte a intrat apa în cort,noroc ca a fost soare a doua zi.Și zilnic din Padis făceam trasee la peșteri, deci alți km.
E greu sa citesti, sa auzi, sa vb despre asa ceva. ….sa ti se întample, ca parinte sunt sigura ca e sfasietor. ….ce mi se pare mai sfasietor este faptul ca au trecut peste toate temerile, adultii. …sunt sigura ca macar odata si-au închipuit copilul mort. …e în natura omului. ….au trecut peste toate gandurile si au fost total neasumati. …..nu trebuie sa dam cu pietre în parinti în schimb ar trebui sa învatam din greselile lor. …adultii sunt adulti, copiii sunt copii. …
Răspunsul e simplu. Tatăl a dat in judecată statul care nu-i permitea copilului sa urce pe munte, motivându-i fiicei sale ca din cauza răutății nu-i este permisă ascensiunea. Iar răutatea vine din prostie. Foarte adevărat.
Nu e putin dublu standard si ipocrizie aici? Pana mai acum niste ani era mare mandrie nationala sa ne uitam la fetite de 8 pana la 12 ani care castigau aur dupa aur la Olimpiadele de gimnastica. Acum recordurile sunt bune doar cand ne convin? Si gimnastica are riscuri mari de accidentare. Recunosc, cel de moarte este mai mic decat la escalada, dar exista. Cum facem de aici, asteptam majoratul copiilor pentru a ii intreba cu discernamant catre ce sport vor sa se indrepte? Sa vezi atunci performante nebanuite
poate parea off topic, dar e o alta copila de 13 ani, totusi… http://observator.tv/social/la-numai-13-ani-o-fetita-face-spectacol-pe-pista-de-raliu-207160.html
Credeți că este momentul acum pentru aceste comentarii nu cred că există pedeapsă mai mare decât aceasta pentru părinți acestor copiii
Lasati omul sa isi planga copilul si apoi judecati si aruncati cu pietre. Exista totusi un cod de etica in jurnalism care aici nu il regasesc..il citesc pe dl VP dar acest articol nu e ok…nu in acest moment…
Asa bun rau cum este, acest parinte este un tata..un om care a asistat la decesul copilului sau, care a fost nevoit sa ii lase trupul acolo peste noapte. Dureros.
Desi faceau recorduri dupa recorduri, a lipsit mult partea de analiza si evaluare a traseului si riscului. Din ce spune Seful Salvamont, n-au avut echipament specific, gen pioleti, hamuri, semi-corzi, casti. In concluzie nu erau asigurati, nu si-au protejat capetele. Daca ar fi abordat traseul prin alta parte, ca si ceilalti 51, nu aveam o tragedie. Daca ar fi avut casti in cap nu li s-ar mai fi strivit cutiile craniene in stanci. Daca erau legati de parinti nu s-ar fi dus la vale. Imi pare rau sa o spun, recordurile acelea au fost obtinut in patru labe, cu eforturi enorme, dar sunt statistica. Luati exemplu lui Alain Robert supranumit Omul Paianjen. El nu stabileste recorduri, ci se catara pe cladiri pentru cauze umanitare. Oameni care practica sporturi extreme ar fi bine sa isi evalueze potentialul. Imi pare rau de Geta Popescu, era o fata simpatica si plina de viata. Imi pare rau de domnul Ovidiu Popescu, acesta trebuia sa mai tempereze orgoliul in crestere al unui copil. Era o competitie intre Crina si Geta. Crina a stiut sa iasa din peisaj, o apreciez pentru ca vede altfel lucrurile, s-a maturizat. Dar Geta a vrut sa fie mai sus decat Crina, cu pretul vietii. Cand ne-am intalnit ultima data am simtit aerul acela de vedeta, pacat. N-a cunoscut iubirea unei alte persoane, nu s-a bucurat de viata, nu si-a trait adolescenta. Cel putin spiritul sau a ramas pe multe. Moartea unui copil este o mare pierdere.
Care e rolul jurnalistului (roman)? Sa informeze? Sa opineze (pe orice canal)? Sa citeze „din surse”, cum ar fi pagina de FB a unui copil decedat? Sa „milk it” nu odata ci de doua ori un subiect sensibil, tratat hiper-deontologic? Sa puna intrebari si sa traduca stiri pe intelesul cui? Sa decida daca are doar rol de raspandac sau si de traficant (de views si clicks) ?
Mai mult ca sigur a trait in 12 cat alti nu traiesc o viata, si de asemeni cred ca si judeca cum majoritatea nu judeca.Mi se pare patetic sa dam vina si sa acuzam in nestiinta de cauza, exact cum ati citat-o pe fetita ca zicea asa cum a invatat de la tatal ei „rautatea se naste din prostie” , iar acest articol ce se vrea despre siguranta copiilor e o rautate fenomenala care nu are cum sa aduca nimic bun
Băi, dar ești chiar tâmpit. Cum poți spune că un copil care a murit la 12 ani „a trăit cât n-au trăit alții într-o viață”?? Cât din viață a apucat să cunoască această fetiță? Înțelegi ce enormități imbecile spui?
Ai dreptate. nu am degerat toata viata mea cat a degerat fetita aia intr-o noapte. si pentru ce? pentru cel mai tanar copil „soon to be dead” care a urcat pe munte?
Va rog sa-mi restabiliti increderea in umanitate si sa ma convingeti ca fiinte precum „Tudor” de mai sus sunt putine, foarte putine, pe cale de disparitie si trebuie deci protejate (eventual duse intr-un mediu sigur, cu pereti capitonati?). Va rog frumos! Altfel ma duc si ma ofer dracului voluntar sa ma conecteze Musk la un computer, ca nu mai vreau sa fiu coleg de specie cu tudori, precum si cu fiinte alfa (vezi vreo 20 de comentarii mai sus)…
Atentie la PDF cu sesizare!
Textul acoperit cu culoare neagra poate fi recuperat usor cu ajutorul selectiei (copy&paste) sau prin extragerea textului.
Mai…cu toata parerea de rau pentru cei doi copii si cu certitudinea ca parinti trebuiau sa stie mai bine cand au urcat in Retezat pe zapada afanata, as vrea sa intreb un lucru – daca cei 2 copi care au murit nu erau alpinisti profesionisti se mai interesa cineva de atmosfera din cadrul familiilor lor? In mod clar, pentru a ajunge la o asemenea performanta precum cea a Getei, erau necesare ore bune de antrenament incepute de mic copil – nu orice copil de 10 ani care se zbenguie in curtea scolii urca un munte de 6000 de metri. Succesul este binemirositor si ne umfla piepturile, iar texte precum `mandria romanilor` sunt pe buzele tuturor, atunci nu ne deranjeaza ca o minora suie varfuri escaladate de alpinisti profesionisti maturi. De aceea ma intreb, la fel ca si autorul articolului, de ce nu s-au scandalizat oameni atunci cand a aparut succesul – atunci nu mai era tatal vanator de trofee? Nu, atunci era bun antrenor care isi ghideaza pruncii spre gloria succesului. Fiecare parinte face ceea ce crede ca e mai bine pentru copilul lui si, da, de prea multe ori parintele isi hraneste egoul din sudoarea copiilor. De fiecare data cand se intampla evenimente asa urate ne trezim cu totii si aruncam cu prietre incotro apucam cu niciun rezultat – nimic nu se schimba IN NOI, nu in societate, IN NOI.
PS. Nu merg mai departe de acest articol gasit extrem de usor la o cautare pe Google – https://www.reginamaria.ro/stiri/eroii-de-langa-noi-dor-geta-popescu-cel-mai-bun-palmares-actual-alpinismul-mondial-feminin-sub.
Asta se intampla cand un copil nu mai este lasat sa fie copil si atat. Are o viata intreaga in fata pentru a demonstra lucruri. In cazul de fata, din pacate, nu mai are
E o nenorocire că au murit doi oameni. Doi copii. Dar o nenorocire şi mai mare e că nu învăţăm nimic din tragedii similare (vorbesc de cauze, nu de numărul de victime), cum a fost cea de la Bîlea Lac, din 17 aprilie 1977. Urmăresc comentariile pe marginea tragediei, şi în 3 zile cred că pot număra pe degete intervenţiile cunoscătorilor. Spun cunoscători, căci nu putem spune specialişti – nu există specializarea alpinism la UNEFS, şi nici termenul de profesionişti nu cred că e corect – nimeni nu e alpinist de profesie. Dar (mai) există oameni care ştiu despre ce vorbesc. Recomand (am mai făcut-o şi în altă parte, poate totuşi cineva va citi) blogul domnului Mititeanu, cu o secţiune detaliată despre avalanşe: tipuri, cauze, un istoric (inevitabil, incomplet) al accidentelor de acest gen, de la noi şi din alte părţi. Şi desigur cîteva sfaturi pentru evitarea acestora. O regulă, care evident n-a fost respectată în acest caz: după un viscol pe munte, 24 de ore nu ai ce căuta acolo, pur şi simplu. Dacă în plus a nins abundent (şi se pare că asta era situaţia în zonă) recomandarea e să aştepţi 3 zile. Mesajul general al blogului este: iubiţi muntele, nu e un ucigaş, dimpotrivă, dar trebuie să ştii să-l respecţi.
Ca și Octav, cred ca reflexele un pic prea apasate de jurnalist, bat compasiunea fireasca. Nu cred ca salvam pe nimeni cu graba asta de-a pune lucrurile la punct acum, aici, definitiv. Post factm e asa ușor sa ai dreptate, sa fii lucid, obiectiv și moralizator… Sa speram ca nu se va continua campania cu un nou articol, plin de alte citate și dovezi…
V-ati uitat la poza care insoteste articolul? In acea imagine copilul pare in vreun fel fericit, satisfacut sau implinit?
Esti genul de om care habar nu are sa traiasca, a descoperit mizeria asta cu scrisul degeaba, pentru tampiti care si mai degeaba citesc, si crede ca a devenit vreo chestie interesanta pe lume. Pe bune esti degeaba. Da’ gandeste-te tu asa bine si sincer la treaba asta, sa vezi de nu ajungi la concluzia mea!
Si tu, genul asta de om, iti imaginezi ca stii mai bine ce era mai bine pentru copilul omului ala.
Pot sa bag mana in foc ca fata aia te-ar scuipa daca ar putea citi cum iti faci tu reclama pe seama tatalui ei suferind.
Mai ales că e moartă. De pe lumea cealaltă l-ar scuipa.
scuip si eu.
niste plictisiti domnle; cica oameni cititi! oameni cu scaun la cap!? oameni inteligenti!
vedeti-va de treaba voastra ba jurnalistilor
E o intrebare buna. Totusi, daca stai sa analizezi mai profund situatia, daca vreun oarecare dintre voi, jurnalistii, ar fi deschis ochii, s-ar fi ingrijorat si ar fi incercat sa schimbe ceva, care crezi ca ar fi fost reactia celor din jur? Pariez pe chestii de genul „Ce faci mai invidiosule, vrei sa distrugi viitorul copilului? Atita noroc are si ea, sa se remarce intr-un sport extrem la o virsta frageda, va fi faimoasa cind va creste mare! De ce sa nu avem si noi romanii cu cine sa ne mindrim”, etc. O societate in care senzationalismul e de mare succes – voi, jurnalistii, o stiti prea bine ca din asta traiti – e in mare parte imatura, imatura si… imatura. Ca tatal care a decis ca supravietuirea era mai simpla avind o fiica faimoasa decit fiind un anonim. Cita minte trebuie sa ai ca sa-ti raspunzi corect la o intrebare de genul „Oare de ce nu vrea Argentina sa-mi lase fata sa urce pe munte?”!
Ce ati fi putut face pt. a evita astfel de cazuri? Foarte simplu, sa va fi pus de acord voi, cei din breasla, ca ar fi mai misto sa publicati articole stil Pruteanu, critici literare, prezentari de evenimente artistice, curiozitati din istorie, religii, traditii, sport organizat, etc. Evident, ar fi trebuit sa va puneti de acord cam toti cei care scrieti bine, ar fi trebuit sa ghiciti cum sa prezentati un eveniment artistic ca si cum ar fi fost cel mai nemaipomenit lucru la care ati fi asistat vreodata, ar fi trebuit sa aveti un interes de a destepta ceva mai mult decit un „wow!” de moment in mintea cititorului, ar fi trebuit probabil prea multe. Si pentru ce? Doar asa, sa fiti mai incintati de societatea in care traiti, de mediul in care va invirtiti, de oamenii pe care la un moment dat ii poti intilni pe strada, intr-un magazin sau la un club. Societatea nu s-ar fi schimbat oricum peste noapte, la maturitate se ajunge in timp. N-ar fi fost simplu.
E trist ce s-a intimplat. Dar nu, n-ai fi putut preveni vreodata ce s-a intimplat de unul singur, nu esti responsabil de ce s-a intimplat, in realitate *nu sinteti* responsabili de ce s-a intimplat, responsabilitatea este si ramine in mare parte a parintilor, iar minimul ala care nu-i al parintilor ii revine Protectie copilului, statului roman… Care stim toti ca de fapt nu ne reprezinta.
Cred ca adultii din zilele noastre au o mare problema cand vine vorba de realizari personale. suntem bombardati cu atatia campioni incat ne simtim inutili, iar ce nu am realizat noi punem in spinarea copilului.
marea mea dragoste a fost (si este) tenisul de camp. nu am ajuns campion si pot spune ca nici macar nu mai stiu sa servesc. pana sa am copii, imi si imaginam copilul campion la tenis. cand am mers prima data cu fi-mea (avea 4 ani) sa dea cu racheta a minge, dupa vreo cateva incercari nereusite a zis ca nu-i place. i-am zis sa mai incerce odata si am vazut in ochii ei ca nu vrea. am renuntat. ala a fost momentul in care mi-am dat seama ca imi pot forta copilul sa faca ce vreau eu, dar nu e „dragoste la prima vedere”. da, recunosc ca am fost un pic dezamagit. un vis al meu se naruise. dar … am castigat altceva. si sincer, imi pare foarte bine ca s-a intamplat.
acum are 6 ani face mai mult sport decat am facut eu in toata viata. (o ora gimnastica, o ora karate, o juma de ora inot – pe saptamana + nenumarate ore de alergat prin parc si joaca cu prietenele ei de la scoala). din punctul meu de vedere, nu ma simt deloc vinovat ca face „atata” sport. nu-i impun. nu astept performante de la ea. nu astept medalii sau recorduri. tot ce vreau de la / pentru ea e sa inceapa sa vada sportul ca pe o parte componenta a vietii ei.
O chestie: nu ești un bizar dacă îți numești fetița Medina Dor?
n-ai alta treaba?
Am citit intamplator ca parintii lui Ivan Lendl, la fel ca si parintii Martinei Navratilova, probabil cei mai mari tenismeni din Estul Europei, din toate timpurile, au fost tenismeni de top si si-au indrumat copiii catre acest sport. Deci, e vorba de parinti pasionati de tenis, care si-au indrumat copiii catre tenis de performanta, un sport unde nu se moare pe teren, nu joci nici macar pe ploaie. Mare diferenta fara de alpinism si riscul de a muri in orice clipa de neatentie. Copiii de 12-13 ani nu au voie sa voteze sau sa conduca o masina, dar au voie sa faca alpinism pe munti de 6000-7000 de metri, in conditii meteo insuportabile? Asta nu e sport, nu e pasiune, e totala inconstienta. Pacat de cei doi copii, ca pana la urma au murit nevinovati. In acest caz tragic nu putem sa spunem ca „mortul e de vina”.
Groaznic…şi sunt mii şi mii de părinți care vor să dovedească „ceva”, în numele copiilor lor! Fie că e sport, scoală, hobby-uri periculoase, etc…
Din păcate, în multe cazuri ne rămâne doar obligația morală de a-i avertiza…dar în rest…mințile lor frustrate şi bolnave de-a dreptul…sunt singurele care oot decide pentru viețile (la propriu!) Copiilor lor. Dă-le Doamne minte…multă minte…
Orice sport are riscuri, mai mici sau mai mari. Orice sport implica sacrificii. Nu putem trai nici cu dilema drobului de sare. A educa copilul in spiritul unui sport este , in opinia mea, unul din cele mai bune lucruri. Pentru copil nu e vanitate sau reclama, sau nu ar trebui sa fie..Sunt alte valori care se castiga prin sport in general, dar mai ales in cazul performantei. Ne vom lasa copii la desene animate si la jocuri pe calculator? Sa ne asteptam atunci la evenimente de gen selfie pe vagon de tren si tot felul de abuzuri pe Facebook.
Cu siguranta parintii au partea lor (importanta, in opinia mea) de vina, pentru ca e vorba de minori, care nu au inca discernamant si care nu decid inca pentru ei. Dar nu asta facem cu totii pentru copiii nostri? Nu decidem noi pentru ei? Chiar si acolo unde ni se pare ca suntem moderni si ii lasam pe ei sa decida. Hai sa reflectam un pic. E un semnal de alarma, zic eu, pentru toti parintii si nu numai!
Sti cum e vorba aia romaneasca „dupa razboi multi viteji se arata.”
Acum ca s-a intamplat tragedia toti sunteti destepti. De ce n-ati scris articole de genul inainte sa se intample?
Trebuia sa scrieti acum 2 ani: domle acolo undeva e cineva care isi terorizeaza copiii, care ii pune in pericol de moarte.
Dar NU, acum 2 ani romanii se faleau cu articole in presa si la tv cu recordurile acestor copii.
Hai ca inca sunt destui care se duc cu copiii pe munte, va rog eu astia care faceti pe desteptii trimiteti protectia copilului pe ei.
PS. Puteti sa incepeti cu astia: https://www.facebook.com/clubevolutii/photos/a.1668971503129885.1073741841.1463514373675600/1672505776109791/?type=3&theater
acum 5 minute m-am uitat pe facebook la poze
Morala povestii este ca siguranta vine pe primul plan. Sa folosim intotdeauna centurile de siguranta pentru noi si copiii nostri. Sa purtam casti de protectie pe bicicleta, la schi, la catarat si oriunde exista risc semnificativ de accidentare. Sa nu uitam lectia asta de viata, pentru ca prudenta, curajul si spiritul de aventura n-ar trebui sa fie contradictorii. Cu luciditate, vigilenta, rabdare si echilibru emotional vom putea practica sport si ne vom putea completa experientele astfel incat sa traim frumos, intens si indelungat! Suntem prea grabiti si uitam de masurile minime de protectie, nu avem nicio plasa de siguranta, totul e pe repede inainte de la varste fragede si consumam cu lacomie atatea trairi, atatea senzatii incat uitam regulile elementare si limitele firesti ale corpului si mintii.
Daca nu se intampla nimic, nimeni nu se sesiza. Nu stiu daca are rost sa aruncam cu pietre intr-o familie care a dorit sa isi impinga copii dincolo de propriile lor reusite. Cred ca toti parintii gresesc si sunt prea putini cei care urmaresc sa faca rau propriilor progenituri. A fost o dorinta dusa la extrem care a costat. Mai grav este ca sunt parinti care nu fac nimic cu si pentru copii lor, nu le acorda atentie ci le-o cumpara , nu se implica in procesul de invatare dar vor sa ii vada la facultate, dau vina pe sistem pe oricine altcineva, doar pe ei nu se vad. Alea cred ca sunt realele probleme ale societatii.
Puteti „sa bateti fierul cate e cald” acum, cu tragedia asta, si sa scrieti un articol despre nenumaratii parinti care duc copiii cu masina fara sa poarte centuri de siguranta sau fara sa stea legati in scaune de protectie, unii dintre ei stand chiar pe scaunul din fata al masinii. Politia s-ar umple de bani daca ar da amenzi tuturor celor care merg fara centura de siguranta, ei si/sau copiii lor. „Hai domne’ ca prin oras mergem cu viteza mica, ce mi se poate intampla?” Daca tu mergi cu 30 km/ora si intra altul in tine din fata cu 60 km/ora, e echivalent cu un impact cu un perete la 90 km/ora, treci prin parbriz si tu si copilul tau. Iar daca se sparge airbagul din volan si nu ai centura pusa, din inertie iti rupe coloana vertebrala. E suficient sa se intample o singura data, a doua oara nu mai apuci sa regreti.
Si ca sa vedeti cum suporta un copil de 3 ani socul unui impact la 50 km/ora, cand nu sta legat in scaun de protectie, priviti aici: http://www.auto-testdrive.ro/video-centura-de-siguranta-salveaza-vieti
E prima dată când comentez la tine și îmi pare rău să fie un comentariu atât de negativ și, pe deasupra, și ultimul. Deși te urmăresc de mult, după articolul ăsta am decis să nu te mai citesc. Prea multă manipulare a emoțiilor, prea mult material scos din context, prea multă reinterpretare. Atât de mult încât ar trebui să scriu și eu un articol doar cu contraargumente iar eu am decis să nu mă mai consider ca făcând parte din breaslă tocmai datorită acestui gen de articole, care a devenit reprezentativ pentru mass media românești. Un singur lucru o să precizez: Geta nu era un copil ci un adolescent. Sunt diferențe din punct de vedere medical, din punct de vedere al responsabilității penale și, ghici? și din punct de vedere al drepturilor. O zi frumoasă.
De ce sa-i dam in cap omului acum,cand traieste cele mai groaznice momente din viata lui?o sa aiba pe constinta toata viata lui.Credeti ca articolele de genul acesta ii fac bine?
Un alt raspuns pentru care talk-show-ul este prezent in media – fie separat (‘talk’+’show’), fie impreuna, cuvintele reflecta starea de (prea putin) spirit din ‘gura lumii’. Ceea ce o vorba populara („pomul, dupa roade se cunoaste”/”ce semeni, aceea culegi”) ar lamuri, deplin si instantaneu, chestiunea – este rasucit si ratacit in tot felul. Copilul se scoate din cauza; raman adultii si media. Parca am mai citit undeva despre Stahanov, Rambo si Schwartzenegger si, altundeva, despre dragoste. In fapt, atat cei trei mentionati mai sus, cat si foarte multa lume adulta, cred ca au gresit fie lectura, cautand despre dragoste, fie au gresit singura virtute, dar au nimerit ziarele care (nu) trebuie. Fireste, ce-am scris este doar o opinie, nicidecum vreun gand de judecata.
Un articol care a pus punctul pe unul din i-urile care au ramas in suspans,
Traseul de vara nu se face iarna. Iarna se face traseul de iarna. Vara poti sa faci si traseu de iarna si de vara dar nu intotdeauna merge, depinde mult de conditiile meteo. Iarna nu-i ca vara, pana si un vaporean smecher stie asta. Fara casti de protectie, fara coarda de asigurare, doar cu inima sus, uite unde duce amatorismul. Aaaa pai ce , am urcat noi munti de n-shpe mii de metri, ce Retezatul e Aconcagua? Las-ca merge si asa.
Uite ca nu merge. Aici daca nu faci lucrurile nemteste risti sa o incurci, rau. RIP copiii.
pentru arhiva:
http://m.b1.ro/stiri/eveniment/taica-su-ii-aplica-vreo-cateva-injuraturi-fata-era-la-ciclu-si-a-trecut-prin-apa-rece-de-ghetar-astfel-incat-a-racit-acuzatii-grave-in-cazul-parintilor-copiilor-alpinisti-ucisi-in-retezat-183803.html
Duceti-va dracului ba! luati-va traista si plecati pe insula serpilor.
Sunte-ti ipocriti, ce dracu aveti cu familia lui? iesiti in plm in strada si spanzurati politicienii si da-ti jos corporatiile! prostilor!
Doua greseli grave de gramatica intr-un singur rand scris. Cred ca poti si mai bine, ba! Adica a facut scoala pe Insula Serpilor…
Pacat ca a murit cine nu trebuie, planeta e suprapopulata de prosti, sa moara aia care nu merita sa traiasca nu oamenii de munte.
<>
Domnule Vlad Petreanu, se pare ca aveti un mod cel putin nepoliticos de a raspunde celor ce va citesc articolul (103 in speta), dar va asigur ca omul are perfecta dreptate:
<> ………. Da, A TRAIT INTENS in scurta ei viata, nu doar si-a satisfacut nevoile fiziologice (a manca, a dormi, a defeca, etc) CI A AVUT TRAIRI CUM ALTII NICI IN 80 DE ANI DE VIATA NU AU AVUT…. La VARSTA COPILARIEI, SA ITI DEDICI TIMPUL UNEI ACTIVITATI CARE te educa MULTILATERAL, te face sa gandesti LOGIC SI MATUR MULT INAINTEA CELOR DE VARSTA TA, TE CALESTE SI TE PREGATESTE DE VIATA ! Neinfricarea data de un temeinic si asiduu antrenament iti da aripi sa zbori prin viata, NU SA TE TARASTI ………….. Ia revedeti legenda lui ICAR … asadar, lasati-o pe aceasta tanara sa se odihneasca in pace, pe familia ei sa treaca demna prin acest cosmar si oferiti copiilor suport, intelegere si TIMPUL VOSTRU pentru a-i sustine sa se desavarseasca in ceea ce le place sa faca; doar asa vor fi adulti responsabili, echilibrati psihic si nu doar ofuscati, tematori si INFLUIENTABILI (buni de manipulat).
Domnule Petreanu, sper ca acest comentariu veti binevoi sa-l publicati, cel de ieri a ajuns la ….Recycle Bin
Condoleante si sustinere familiilor !
Cand va aud pe toți cu „legenda lui Icar” mă pufneste râsul.
1. legenda nu e „de bine” in mod special, arată cumva nesabuinta tinerilor.
2. Dacă ii prezinți unui copil toate riscurile – inclusiv riscul morții, sunt foarte interesat să aflu câți copile spun: „ok, e super, hai sa trecem rauri înghețate cât sunt pe ciclu” (am pus un link mai sus)
Legat de marketingul media.
Înțeleg perfect că ținta știrilor despre evenimente montane se află alții, și nu cunoscătorii muntelui.
Dar ultimii rămîn de foarte ori mirați/revoltați, lecturînd bazaconiile din acele știri…
Nu va pasioneaza alpinismul? Pai acum ca s-a intamplat o tragedie – va pasioneaza? Nu, nu, realitatea este ca nu va intereseaza oamenii, v-ati pierdut umanitatea (daca ati avut-o) si aveti un spirit de turma … Nu v-a parut nimic bizar sa tot publicati „performante” ? Un munte, doi munti, sapte munti … Circula comentarii despre modul in care acest copil era tratat in ascensiuni … in ce conditii urca, cum era tratata. Prin reclama desantata ati dat adrenalina unui tata care nu stiu cat mai putea avea o gandire rationala, cat mai putea pune „interesul copilului” inainte de toate, cand performantele pareau asa de aproape, multe, usor de obtinut in uralele voastre…
Isabela si Alt ar fi mai buni presari decit alde petrenii si guranii care-si abandoneaza cititorii.Ma doare inima pt fata aia care a murit, da-i prea multa filozofie pt un accident.N-a scris nimeni nimic de copii care mor in accidente pe sosele sau arsi de vii in incendii.Alea-s fapte diverse.Ca si copiii pe care-i vezi cautind mincare prin cosurile de gunoi.Si asta vezi zilnic.Si timpit ii petreanu mai Tudore
Da… As comenta si eu chiar daca am senzatia ca voi deranja (din nou) ,pe multi… In cazul acestei copile care si-a pierdut viata prin muntii patriei ,dupa ce a cucerit ‘jde de varfuri prin toata lumea ,mi se pare ca avem in fata un caz tipic romanesc de copii care incearca sa implineasca cumva visele si nerealizarile parintilor… Sunt o multime de cazuri in Romania, de copii care fac pana la obedienta chioara ,ceea ce le dicteaza parintii… In muzica ,in sport, in cadrul unor profesii sau afaceri ,sunt impinsi foarte multi copii care chiar nu au nici o legatura cu activitatile impuse ,mai mult sau mai putin,fortat de catre proprii parinti. Viata si cariera multor copii din Romania sunt deseori puse in pericol de ambitiile stupide si de visele neimplinite ale propiilor parinti. Asa vad eu aceasta tragedie…Poate gresesc si atunci imi cer scuze… Mai am in schimb,multe exemple de copii care nu mai urmeaza scoala,care isi vor rata orice viitor,din pricina ambitiilor tampite ,ale propriilor parinti…Cine are curiozitati de genul asta, pot oferi spre studiu aceste exemple clasice de „cum sa distrugi viata propriului tau copil”… Pacatul mare e ca nimeni nu poate face nimic pentru a ajuta acesti copii si iata ca se pierd si vieti nevinovate in jocul asta stupid de-a „sa ne facem copilul mare si celebru” ,cu orice pret….
Parinti iresponsabili,idioti,complexati,care cauta ca prin realizari ale copiilor lor sa compenseze nerealizari de ale lor !Isi fac o „aura”punand in pericol copiii,distrugandu-le copilaria,profitand de imaturitatea lor decizionala.Asemenea parinti trebuie sa raspunda pentru faptele lor, pentru ca nenorociri de acest fel sa nu mai fie posibile, sa fie un exemplu pentru acei parinti care mai procedeaza astfel,sau aveau de gand sa o faca! Odihneasca-se in pace acei copii nevinovati!
de analizat in arhive: http://mirceaordean.blogspot.ro/2012/03/munte-car-mesajul-presedinte-vasilescu.html?m=1
E mai mult decat evident ca vorbele nu sunt ale Getei, ci scrise probabil tot de tatal ei. De privit si inregistrarea cu fata la TEDx citind discursul cu vocea tremuranda, fara nicio intonatie, de pe o foaie. Acolo nu e un copil cu o stima si o siguranta de sine crescute, care ar fi trebuit sa derive din nenumaratele probe dure prin care a trecut, ci un copil chinuit, impins de la spate de o autoritate care nu il considera mai mult decat propria sa extensie, si care nu i-a oferit vreodata dreptul si ragazul sa afle ce ii place si ce vrea cu adevarat.
A vazut cineva asa concurs: child beauty pageant?
https://en.wikipedia.org/wiki/Child_beauty_pageant
Greatza!
Mie mi se pare ca nu e vorba despre munte aici.
E vorba despre imaturitatea copilului, iresponsabilitatea parintelui.
E inuman sa faci asa ceva cu copilul tau.
Restul, performanta, pasiunea, recordurile sunt la acest nivel (!) ambitii de adult, nu de copil, oricat de deosebit ar fi copilul. Sa nu-mi spuna cineva ca isi imagineaza un copil de 12 ani (mai ziceti o data dupa mine: 12 ani) are ca ambitie personala sa ajunga pe cele mai mai varfuri, in cele mai grele conditii (si riscandu-si viata, nu ca ar sti exact ce e viata la 12 ani).
Amintiti-va ce faceati la 12 ani, adaugati cata pasiune si pricepere vrei voi si tot nu ajungeti acolo.
Ca si pasionat de munte, la 12 ani parca totusi nu tre sa mergi pe Himalaya (sa risti sa mori).
Dar na, nimeni nu cred ca i se intampla lui si mai ales dupa ce ai facut alte lucruri mai grele. E greu sa ramai lucid probabil, mai ales daca tie ca adult iti place si mai esti si o fire autoritara, cat sa impui copilului chestii.
E trist, imi pare fff rau de ce s-a intamplat. Ar fi insa bine sa invatam ceva de aici.
ps: Da, e un accident.
Dar cand imi vad vecinul cu fetita de 2 ani pe scaunul din fata, fara centura, ma gandesc ca e la fel de idiot.
Ca, la fel, isi pune copilul in pericol, in loc sa il protejeze. Si copilul nici nu poate remedia singur situatia. Grav.
deci da, este, la fel, un accident.
Dar da, este la fel de idiot parintele, la fel de neputincios copilul, la fel de ignoranti noi cand credem ca noua nu ni se intampla (deci hai sa nu ne punem centura azi)
ce nu este la fel este expunerea: in media s-a vuit pe tema acestor copii in trecut, asa cum bine zice Petreanu, fara a avea o reactie critica. Si aici intr-adevar, poate merita sa ne gandim mai bine, sa vedem daca asa ceva merita incurajat sau nu.
2012.
http://mirceaordean.blogspot.ro/2012/03/munte-car-mesajul-presedinte-vasilescu.html
Offf țin minte ca am văzut-o pe aceasta fetița la tv ,ultima data cred ca anul trecut când era super fericita ca a ajuns in nu-stiu ce vârf și mi se părea atât de straniu ,ca un copil de vârsta ei sa urce pe așa munți și chiar l am judecat pe tatăl ei pentru asta și chiar m-am exprimat spunând ca „fetița asta e in pericol, sigur se va întâmpla o tragedie și cum părinții ei sunt de acord cu așa ceva” eu neștiind atunci ca , chiar tatăl ei o inițiase in așa ceva.Eu cred ca a suferit foarte mult fetița asta .PĂCAT mare pacat, acum sigur e liniștita și fericita acolo sus, ca nu mai trebuie sa îndure atâta frig și oboseala??
A trecut si nu se mai poate repara.Daca ar exista o posibilitate si un pret pentru o noua sansa sunt convins ca tatii ar plati fara ezitare pretul suprem.Au gresit si ei stiu exact in ce masura pentru ca au fost acolo si cunosc cel mai bine imprejurarile care au determinat luarea decizilor nefaste.De discutat mai mult despre acest aspect nu vreau, doresc totusi sa imi exprim parerea cu privire la ceea ce cred eu despre un echilibru in a indruma si sprijini copii spre un domeniu in care se observa ca au inclinatie si de care sunt atrasi vs. evaluarea sistematica a riscurilor la care sunt supusi.Copilul este atras de sarituri cu bicicleta, e bun la asta?Perfect, sa poarte casca si echipanentul de protectie la fiecare saritura! Asta e tot.Cum a aflat ca ii place bicicleta/gimnastica/motocrosul? De cele mai multe ori din cauza ca a avut norocul sa aibe niste parinti care au tatonat.Care au fost langa el, care nu i-au permis sa stea 8 ore pe zi in fata tabletei, care vor fi interesati de alimentatia lor, de echilibrul lor emotional, de ei.Parinti care ii directioneaza spre un stil de viata sanatos, parca, din pacate, impotriva trendului din societate.Riscuri mai mari in alpinism, in gimnastica… poate…Este cazul sa analizam atunci si riscurile de imbolnaviri la copii, viitori adulti supraponderali.Merge un chips la tableta?Merge!Cum stai cu colesterolul, ala rau?Dar cu trigliceridele?Rog persoanele cu un raport inaltime / greutate indraznet sa se abtina de la raspunsuri.Da, nici asta nu e bun, statul cu curu’ in fotoliu e la fel de letal, mai lent probabil dar la fel de letal.In plus te misti greu, arati naspa si nici cu fu***ul nu stai prea bine.Si acum parerea mea: daca privesc in ansamblu incurajarea copiilor sa faca sport/miscare este esentiala pentru buna lor dezvoltare. Daca insa se nimereste sa fie bun intr-o directie va face performanta.Aici se schimba regimul si riscurile.Cam asta e natura noastra, cu asta am defilat pana aici, cu asta mergem inainte.Ce sa facem, ii punem frana?Nu cred!Ii indrumam doar pe directii extrem de sigure, le refuzam explorarea, ii condamnam la o viata sedentara?Speram ca in lipsa unei activitati sportive cu potential risc sa nu dobandeasca alte vicii care sa ii satisfaca nevoile de explorare?Viata in sine impune riscuri, acestea nu trebuie ignorate, nici curajul dus la extrem insa trebuie sa o infruntam.
Si inca ceva ce imi pare important: asemenea performante nu le atingi prin bataie, santaj emotional, pistol la tampla, asa ceva nu se realizeaza printr-un antrenament fortat.Mai lipseste un ingredient acolo care face sa mearga treaba, se numeste pasiune.
Si aia este intima, proprie, nu poate fi impusa.
Condoleante famililor indurerate!
@Vlad Petreanu. V-ati reprosat ca nu ati reactionat bine si nu ati tras semnale de alarma cand toate recordurile fetelor erau laudate in media. Azi e posibil sa fi avut ocazia sa reparati aceasta greseala. Ma refer la faptul ca primaria Rasnov acorda titlu de cetatean de onoare pentru Geta. Acest lucru este o lauda suprema pentru performantele ei in alpinism. Se impunea oare din nou un semnal de alarma ( nu mai faceti asa, nu e un exemplu bun, etc) ? Nu stiu, va intreb si eu.
nu cred că sunt comparabile acțiunile.
Într-adevăr, copil fiind, modul ei de gândire și acțiune în ceea ce privește performanțele montane era fundamental greșit. Lesne însă a pricepe că vina ei nu e altceva decât reflexia nefastă a acelora care au educat-o și încurajat-o pe acest drum…
S-au terminat cuvintele…
S-au terminat cuvintele pe munte
În locul lor tăcere e sub bolți,
Dor Geta urcă-n visele cărunte
Și inocente-a florilor de colț.
Un lânced vis din lume a răpit-o
I-am pus coroane searbăde cu flori,
Te strigă inocența, Dor, iubito,
Prea repede ai învățat să mori!
Noi n-am știut să te oprim din moarte
Te aclamam stupid fără contur,
Acum dăm vina inutil pe soarte
Recursul la destin e un sperjur.
Fii tu măcar acum deasupra noastră
Așază-te pe Everestul tău,
Deschide-n conștiințe o fereastră,
Să dăm un sens acestui negru hău.
S-au terminat cuvintele pe munte
În locul lor tăcere e sub bolți,
Dor Geta urcă-n visele cărunte
Și inocente-a florilor de colț.
Iași, 26 aprilie 2017
Primele postari de pe blog sunt datate august 2014, adică acum aproape trei ani. Geta avea 9 ani la acea vreme. Din punctul meu de vedere nu era ea cea care a creat acel blog si, de asemenea, nu era ea cea care posta pe blog. Un copil de 9 ani nu poate sa conceapă astfel de raționamente, iar greșelile de exprimare pot fi foarte ușor atribuite unui adult. Să ne amintim că, din punct de vedere legal, chiar și pentru a deschide un profil de Facebook vârsta minimă este de 13 ani.
E amuzant cu, daca nu patesti ceva esti vizionar, curajos, alternativ etc, daca patesti ceva est inconstient, prost, etc 🙂
Am un amic care si-a luat copilul mic cu motocicleta luni de zile prin lume. Daca, Doamne fereste, patea ceva undeva, s-ar fi gasit o caciula de critici care sa spuna „la varsta aia trebuia sa-l tina acasa”. Altfel e doar sansa unei dezvoltari personale extraordinare, pe care o au 1 din 1000 de copii, adica aia care au sansa de a fi carati in spate la alpinism in loc sa se joace in parcul din cartier cu o bunica ce le striga din 5 in 5 minute „nu pune mana la gura!”
Ce s-a intamplat a fost un ACCIDENT. Ca toate accidentele era ceva ce putea fi evitat, ceva pentru care cineva poate fi gasit responsabil. Nu ilustreaza nici ca copii ar trebui sa aiba sau nu voie pe munte, nici ca un parinte care are filmul asta competitiv este un diavol. Ilustreaza doar neprevazutul. Nu avem nimic „de invatat” din asta. Nu avem de inventat noi legi. Cei inconstienti vor fi in continuare inconstienti, cei atenti vor fi i continuare atenti, fricosii vor fi fricosi si asa mai departe. mai va trece cienva strada, nu se va uita in stanga si va fi calcat de un camion. Ce vom invata NOU din asta? Nimic. Poate omul ala se uita in stanga tot timpul, doar atunci nu…
A fost un accident.Degeaba le spui asta bloggerilor, o sa te faca timpit.
Ca alpinist care a facut gradul 6 a sau b solitar, sint alaturi de tatal care a pierdut o fiica si de o sora, care cred io ca sufera cel mai mult… Condoleante, si nu aveti nici o vina, uneori muntele ii ia pe cei mai buni, sa fie linga el, muntele…
Fotografia cu fetita in spate denota multa inconstienta, orice roca dislocata de cordelina sau altceva i-ar fi pus viata in pericol.