bitdefender-blog-protejat

O condiție pentru savanții de pușcărie

O propunere interesantă de la un ascultător pe nume Adrian, care a sunat vineri la Avocatul Diavolului: nici un fel de reducere a pedepsei pentru condamnații care nu dau înapoi banii furați.* Achită prejudiciul, ok, li se iau în considerare lucrări științifice, mături împletite, spălatul vaselor și poeziile rostite la cenaclul pușcăriei. Altfel, nu.

Mie-mi place.

Altfel, o altă emisiune la care centrala telefonică a fost permanent plină până la refuz, cu ascultători amorsați de intrarea lui CTP:

Eu mi-s François și de-aia-s breaz
Că-s din Paris, lângă Pontoise,
În ștreang va ști bietu-mi grumaz
Cât trage curul la necaz.

(Catrenul lui François Villon când a fost condamnat la spânzurătoare).

____________________
* Ca să fiu mai clar: potrivit noului Cod Penal, nu este posibilă eliberarea condiţionată înainte de achitarea prejudiciului. Publicarea de “lucrări ştiinţifice” nu înseamnă însă eliberare condiţionată, ci reducerea efectivă a pedepsei, câte 30 de zile pentru fiecare titlu. Sesizaţi şmecheria, da?

13 comentarii Adaugă comentariu

  1. N-as vrea sa fiu eu avocatul diavolului, insa o astfel de idee nu ar putea fi legiferata din cauze de neconstitutionalitate.
    Imagineaza-ti un savant (ma rog) care scrie o lucrare stiintifica in puscarie, dar, cum e el savant, nu prea le are cu finantele, astfel ca un contabil malefic ii delapideaza toti banii. Nu se poate ca el sa nu beneficieze de prevederile legii, iar altul care nu a pierdut banii, sa poata beneficia.
    Pe de alta parte, cate persoane au fost condamnate in ultimul jumatate de veac ( de cand e dispozitia in lege), care sa fi avut o activitate stiintifica intrerupta de condamnare, astfel sa fie nevoiti sa-si publice lucrarea din puscarie?

  2. Art 100 NCP
    Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii

    c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

  3. Păi ei știam că lucrul ăsta se face. Mai kult își recunosc si vina! Parcă Copos vroia o parte din bani înapoi pe motiv ca expertiza a fost greșită si a plătit prea mult.

    • În cazul eliberării condiţionate, da, dar şmecheria cu lucrările ştiinţifice înseamnă reducerea pedepsei, nu eliberare condiţionată.

    • Inseamna amandoua, de fapt.
      Munca efectuata diminueaza din executarea pedepsei, iar in acelasi timp durata muncii intra in calcularea fractiilor de la liberare conditionata.
      Ex: condamnare <10 ani, tb sa efectueze efectiv 2/3 din pedeapsa.La calcularea acelor 2/3 intra si parea considerata ca executata pe baza muncii prestate, dar in orice caz tb sa fi executat cel putin 1/2 din pedeapsa aplicata.

  4. Cheia confiscarii (sau nu) a averilor celor vinovati sta in cele 2 paragrafe strecurate sopârleste de Iliescu&Co in Constitutie: art 44, paragrafele 8 si 9*.
    De negasit in nicio alta constitutie, prezenta lor este aparent inutila prin truismul lor raportat la logica dreptului dar esentiala pentru a securiza averile dobandite prin furt din banii comunitari si din coruptie. Si nu numai…

    Mai exact, normal ar fi fost ca atunci cand culpa este clara si dovedita, instanta sa poata dispuna sechestrarea in vederea confiscarii a intregii averi a inculpatului. Acesta avand posibilitatea sa si-o recapete integral sau partial venind cu dovezi care sa ateste caracterul licit al dobandirii (adica sa dovedeasca din ce venituri reale si legale a dobandit-o).
    Noi suntem in situatia absurda si ineficienta in care, pentru a putea confisca un capat de ata, procuratura e cea care ar trebui sa prezinte dovada ca fix acel capat de ata a fost cumparat din bani dobanditi ilegal/ilicit. Imaginati-va de exemplu situatia averii unui traficant de droguri, ca sa nu vorbim despre averile politicienilor.

    In plus, in conditiile ipocritului paragraf 9, orice lege in acest sens (al confiscarii averilor dobandite ilegal) devine dificil de enuntat si de implementat, eficienta ei stand sub amenintarea de neconstitutionalitate data de paragraful 8.

    De ani buni ma surprinde tacerea amatoriceasca a presei si a societatii civile pe marginea acestui subiect, care e departe de a fi minor. El a permis securizarea averilor dobandite prin rapt si coruptie, facand mai usor jaful din ultimii 26 de ani.

    */ Constitutia Romaniei – Art. 44

    (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

  5. Cei care au ieșit din pușcărie au dat banul înapoi! Altfel nu ieșau nici dacă scriau un camion de cărți! Ce credeați că statul doarme în bocanci? lNucidecum, îi execută la bănuț!

  6. Exemplul dat de dvs. Laviniei a fost excelent, aş adăuga situaţia omorului din culpa (accident auto).
    Art. 41, alin. 1 (din Constituţia României): Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. [….]
    Doar judecătorul poate să hotărască (la individualizarea pedepsei) îngrădirea unor drepturi şi în niciun caz ministrul sau procurorul care sunt reprezentanţi ai executivului.
    Nu înţeleg simpatia asta pentru autorităţile de forţă (care interzic, controlează), este anormală într-o societate sănătoasă.

  7. Scurt si la obiect: In momentul in care vina inculpatului este dovedita,instantza sa dispuna imediat sehestrarea si confiscarea bunurilor ilicite !

  8. Eu sunt François, ăsta-i cusurul,
    De prin Paris, mai dinprejurul
    De-acum va ști, legat cu șnurul,
    Grumazul meu, cât trage curul.