Cum am obținut compensația pentru zborul întârziat

O concluzie la povestea cu întârzierea zborului Berlin – București de săptămâna trecută: am primit confirmarea că voi fi despăgubit – mai jos detalierea întâmplării și câteva sfaturi pentru cei care pățesc la fel.

Carevasăzică, a fost vorba de un zbor Ryanair Berlin-București. Ar fi trebuit să decoleze duminică la 16.35 de pe Schonefeld către Henri Coandă. Boardingul s-a făcut cu o oarecare întârziere, dar nimic neobișnuit, apoi am așteptat pe pistă un timp, după care căpitanul a deschis intercomunicația și a explicat că unul din sistemele aeronavei (degivrarea) dă o eroare și nu i se permite decolarea. Am rămas în avion încă vreo o oră, cât timp inginerii au încercat să remedieze problema, după care căpitanul a deschis încă o dată intercomul și ne-a anunțat că piesa trebuie înlocuită, că aceasta urmează să fie adusă de la Londra și că procedura va dura un timp. Am fost debarcați, duși inițial într-o sală de îmbarcări, după care reprezentanții Ryanair ne-au împărțit vouchere de 5 euro și ne-au trimis în zona comercială, cu recomandarea să fim atenți la anunțurile publice ca să aflăm când se reia boardingul. A mai durat vreo trei ore și ceva. Una peste alta, avionul a ajuns la Otopeni cu o întârziere de vreo 5 ore.

Acum, să precizez că n-am nici o ranchiună și nici o enervare pentru ce s-a întâmplat. Pe parcursul așteptării am tot postat pe Facebook statusuri și actualizări și am remarcat diverse reacții de satisfacție față de suferințele caprei vecinului. Nu era cazul, doar relatam ce se întâmpla. Avioanele mai au defecțiuni, la fel ca orice alt sistem electronic și mecanic. Avantajul industriei de transport aerian este că are pus la punct un sistem deosebit de eficient pentru identificarea acestor defecțiuni iar imensa lor majoritate sunt constatate și remediate înainte să producă vreo tragedie. Avioanele și echipajele trebuie să respecte aceleași standarde de calitate și aceleași proceduri verificate și verificabile – n-are importanță că e o companie low cost sau una de linie, nimeni nu zboară cu o defecțiune dacă regulile spun că nu se poate zbura. De aceea, avioanele nu sunt mai proaste din punct de vedere tehnic la o companie low cost față de o companie de linie, pentru că, dacă s-ar defecta mai des, ar sta mai mult la sol și ar costa compania mai mult, ceea ce contrazice însuși principiul de funcționare a unui operator aerian low cost: creșterea profiturilor prin reducerea costurilor. Se întârzie mai mult dacă un avion low cost are o problemă tehnică (ore!) pentru că, de obicei, aceste companii nu au aparate de rezervă sau care stau mai mult la sol, de aceea e practic imposibil să vină alt aparat la preluare. Companiile low cost taie costurile în diverse moduri, multe din ele neplăcute pentru pasageri, dar nu se pot ieftini la condițiile tehnice pentru că, pur și simplu, nu pot opera avioane care nu corespund dpdv tehnic, deci pierd bani. Închei aici această paranteză lungă.

Cum e cu despăgubirea: e foarte de simplu de cerut și de obținut dacă e îndeplinită una din următoarele condiții:

– dacă e vorba de un zbor în interiorul UE, fie că e operat de o companie UE, fie non-UE
– dacă e vorba de un zbor care ajunge în UE din afara Uniunii, dar operat de o companie înregistrată în UE
– dacă e un zbor care pleacă din UE către o destinație non-UE, indiferent dacă e vorba de o companie UE sau non-UE

Altfel, dacă e vorba de companii non-UE care zboară din afara Uniunii și doar aterizează pe aeroporturile UE, e mai complicat, trebuie vorbit cu avocații Aici, o explicație ceva mai detaliată.

De-aia sunt fan UE.

Pentru cetățenii europeni (care au drepturi!) e suficientă înregistrarea unei cereri, care se poate face chiar pe site-ul companiei aeriene, iar compensația este în funcție de distanțele de pe zborul respectiv, începând cu 3 ore de întârziere la destinație (că piloții „mai pot băga forjă”, dacă-mi permiteți termenul neacademic, ca să mai recupereze din întârziere).

A doua zi după povestea cu întârzierea am intrat pe site-ul Ryanair unde am găsit formularul de înregistrare a unei plângeri la secțiunea „contact”, cu referire la întârzierile de zbor, în baza Directivei Europene 261/2004 (acesta e regulamentul european care stabilește sistemul de compensații pentru cazuri de anulare/întârziere a zborurilor, dacă are cineva chef sau nervi să citească originalul în română, e aici). Am scris aici în engleză că solicit o compensație în baza legilor în vigoare și am atașat boarding pass-ul, apoi am completat datele necesare pentru virarea banilor.

În cazul meu, zborul a întârziat aproape 5 ore iar distanța de zbor era de 1.295 km. Sub 1.500 km, compensația cuvenită în acest caz este de 250 EUR/pasager – e o chestie standard, nu e nimic de negociat aici, decât dacă ai chef de procese (în sala de așteptare erau câțiva pasageri care se auto-alimentau cu nervi și căutau translatori ca să le explice angajaților de la boarding cât de rău vor fi pedepsiți pentru că s-a stricat nuștiuceul la avion; nu e cazul, lucrurile sunt stabilite prin regulamente și legi, civilizat, e Uniunea Europeană, nu rata de Oltenița defectată-n drum). Pentru distanțe mai mari, suma urcă la 400 de euro, apoi la 600, dar nu era cazul.

Imediat ce am trimis mesajul am primit un număr de înregistrare. După mai puțin de 48 de ore am primit confirmarea că voi fi compensat cu 250 de euro și că banii urmează să-mi fie virați în cont în următoarele 14 zile. Biletul costase vreo 80 de euro (dus-întors).

Încă o precizare: câțiva amici care cumpăraseră biletele direct de pe site-ul Ryanair au fost informați chiar de către Ryanair cu privire la procedură și au primit pe mail inclusiv formularul de completat, cu toate indicațiile necesare. Eu, care cumpărasem de la Vola.ro, am folosit Google ca să mă lămuresc ce era de făcut. Sunt și diverse site-uri care, în schimbul unui comision, fac asta în locul tău – nu știu cât e acest comision, dar cred că depinde de fiecare ce cale vrea să aleagă pentru a obține compensația.

Una peste alta, întreaga procedură a fost simplă și fără bătăi de cap. Întârzierea a fost neplăcută, dar nu o tragedie, iar de când s-a desființat roamingul de date în UE e chiar ok, poți sta pe net liniștit dacă ai terminat de citit cartea, doar bateria să te țină (lecție învățată: de-acum nu mai plec fără baterie externă pentru telefon, că prizele mereu insuficiente în orice aeroport).