DIMINEAŢA Noroc că-i iarnă, putem ţine mâncarea de acasă pe balcon fără frică. Ne dă jos din pat reflexul condicii de 6.30, dublat de foamea matinală a vârstei 21 de ani. Scociorâm prin pungi, scoatem borcanul cu unt la apă, şniţelele, brânza topită “la triunghi”, nişte dulceaţă. A mai rămas şi ceva pâine, cam rece şi cam umedă, dar ajunge pentru începutul zilei. Roadem, mestecăm şi înghitem ce-am întins pe măsuţa din camera de hotel, noi, băieţii, mai mult, R. mai cu fereală. Plecăm apoi prin oraş, în căutarea unui “bar de zi” şi a unei “cafele”, fie ea nechezol […]

Nici azi, 18 ani mai târziu, nu mă pot hotărî: şi-a băgat dracul coada sau a fost doar aripa îngerului meu păzitor? Pe 21 dimineaţa ne-am îndreptat spre gară – Bucurie, R. şi cu mine. Ne-am strâns la Informaţii, locul în care toată România ce a trecut prin Gara de Nord şi-a dat întâlnire cel puţin o dată. Aveam toţi feţe lungi şi eram şi cam nedormiţi – trăsesem cu urechea la Europa Liberă toată noaptea. Eu, mai posac ca niciodată, pentru că tocmai văzusem semnele înfrângerii tropotind în sus pe scările de la metrou. Zeci de oameni se duceau […]

Nu-i mai arde nimănui de glume. E a cincea zi, cine ar fi crezut? Europa Liberă transmite ştiri uluitoare din Timişoara: şefii trimişi din Bucureşti, de la CC, n-au reuşit să mai intimideze pe nimeni, armata a fraternizat cu manifestanţii, e grevă generală, peste 100 de mii de oameni au ocupat Piaţa Operei şi împrejurimile. Şi restul ţării? Timişoara e singura stâncă în mocirla asta de republică socialistă. Nimeni nu face nimic, în rest, lumea înjură pe la colţuri, se aud blesteme şi se simte ura, dar nici un gest real. Frica e încă mai puternică. S-a întors Nea Nicu […]

E deja marţi, au trecut trei zile de când a început nebunia asta în Timişoara, azi e a patra şi, cum-necum, a încolţit speranţa. Europa Liberă face transmisiuni maraton, ca niciodată. Toată lumea ascultă pe unde apucă, aproape sfidător. În atelier, la unul din bancurile de lucru, Nea Gică a prins postul pe unde scurte şi acum se aud binecunoscutele ţiuituri subversive încă de la intrarea în hală. Maistrul face feţe-feţe şi se apropie de el, să-l potolească. Nea Gică izbucneşte într-o cascadă de înjurături şi aproape că-i trage un şut. O fi Gicuţă cam nebun, toată lumea ştie, dar […]

– Şşşşt! Ia! Se întâmplă ceva. VEF-ul rusesc fluieră şi şuieră, recepţionând o voce ricoşată din ionosferă, tocmai din Munchen. În biroul tatei, lumina e stinsă şi fotoliile sunt ocupate. Mă aşez pe un scaun şi ascult. Sunt evenimente la Timişoara, zice Europa Liberă. O manifestaţie de protest. Un pastor ungur, Tokes. O evacuare eşuată. O demonstraţie spontană. Brusc, sunt posac şi descurajat. Ce-o să reuşească oamenii ăia din Timişoara? N-au făcut nimic braşovenii, cu doi ani în urmă, şi acolo era vorba de muncitori, nu de enoriaşi. Clasa conducătoare, proletarii dictatori n-au putut dicta nimic altceva decât mărturisiri la […]

N-am bănuit nimic. Nici măcar nu speram. Cu 3 săptămâni înainte, Nicolae Ceauşescu navigase ca un spărgător de gheaţă prin aşteptările României tăcute, fiind reales, a câta oară? la al XIV-lea Congres. În casă, la şcoală şi la fabrică se făceau bancuri amare despre “corabia-n zbor”, despre “cârmaciul şi cârmacea”. Zvonurile despre un cancer al Conducătorului se disipau, contrazise de vigoarea de la tribună. În lagărul comunist, toate barăcile deschideau ferestrele şi făceau curăţenie. Peste tot bătea vântul schimbării, numai noi şi albanezii ţineam totul încuiat. Viaţa tuturor era pe un curs pre-stabilit, “neabătut”, precum impunea planificarea atotputernică a Partidului. […]

Blogosfera a început să-şi amintească. Au postat până acum Teodora Georgescu, Lucian Şoferul, Innuenda, Adriana Popescu, Ruxandra Predescu, Tomata (înainte de leapşa), Simona Ionescu şi, în comments-urile de pe Amar de zi, Cristi Roman şi Senzitiv. Promite şi Bădin. Pe net, vor mai fi fiind şi altele, le voi semnala dacă le găsesc. UPDATES: A scris şi Maria Coman, promite şi Piticu un articol pentru 21 decembrie, aşa cum promite şi Sorin Tudor. Şi Zoiţica a scris, îmi pare bine de cunoştinţă, kosonom 🙂 Şi Mile, desigur. Şi John Doe. Şi Zuzeta. Şi Oana Despa. Şi Ralu Bunny. Şi Dragoş […]

Vă propun un soi de leapşa colectivă: Decembrie 89, aşa cum l-a trăit fiecare dintre noi. S-a scris despre Revoluţie în toate felurile, s-a scormonit prin ascunzişurile ei, s-a contestat şi s-a afirmat, s-au publicat rapoarte oficiale, cercetări militare şi lucrări cu sclipiri de trombon. S-a scris prea puţin la persoana întâi, totuşi. N-a fost loc, până când am ajuns la web 2.0. Acum fiecare se poate exprima fără zăgazuri. Timp de 18 ani, media tradiţionale au selectat numai ce (le) părea mai interesant şi mai dramatic, au tăiat din mărturii, au dat titluri şi rearanjat pasaje, în funcţie de […]