Sondajul de anticipare a prezenţei la europarlamentare de pe situl ista fu bun. Majoritatea domniilor voastre nimeri cu preciziune deznodămintele exprimării poporane de duminică: 35% spuseră sub 30% prezenţă la vot. Mai fuseră 22% şugubăţi sau amar de cinstiţi, care se-ntrebară “care europarlamentare?” Şi ieşiră în evidenţă 12 visători, care ziseră că prezenţa la vot a naţiei va fi de peste 50%. Aş aprecia dacă onor domniile lor ne-ar explica, aci, pe ce se bazară când îşi închipuiră asta?

Asta e prea tare. Văzută prima dată la chinezu, iată minunata secvenţă în care alde Cioroianu îi face cu degetul regelui Spaniei, difuzată la Antena 3, la Prima Ediţie, emisiunea Danei Grecu: Reacţia invitaţilor? Priceless. În studio sunt Radu Tudor, care se strică de râs şi cere repetarea fazei, Norica Nicolai, care e gata-gata să cadă de pe scaun, şi Gh. Flutur, care râde mânzeşte, pe tăcutelea. Şi, apropo de Cioroianu: Mircea Badea vine cu o bombişoară diseară la “În Gura Presei”.

Mi-am luat prima maşină acum 12 ani şi tot atunci am renunţat la metrou şi autobuze. Complet. Bine, nici până atunci nu eram vreun mare consumator – aveam bicicletă şi doar dacă era gheaţă sau zăpadă n-o foloseam. Azi, am redescoperit transportul în comun. Parcă văd ricanările, zâmbetele-n colţul gurii şi aburul de mişto ridicându-se dinspre voi: “aşa, burjuiule, să vezi şi tu cum trăieşte poporul, mai dă-te jos din caleaşcă, mai înghesuie-te şi tu cu proletariatul, mai slăbeşte!”. Păi… poporul e mai deştept ca mine, asta-i sigur. E mai rapid cu metroul şi cu autobuzul. Şi e mai… intim, […]

Am anticipat corect: 70% dintre alegători au refuzat să voteze. Electoratul a tras o palmă straşnică specimenelor ce aglomerează politica românească. Specimenele, cum era şi de aşteptat, rânjesc satisfăcute, precum curvele pocnite peste ochi de ‘ăi de le poartă de grijă prin ganguri: “da, electoratul ne bate, înseamnă că ne iubeşte”. Cred că asta cu palmele n-a mers, trebuie să trecem la gesturi chiar mai clare. Gem televiziunile de demagogi în miez de noapte. Boc vede “partea plină a paharului”. Stolojan se felicită că, remorcă fiind, n-a deraiat înainte de vreme. Geoană se felicită că şi-a confirmat rolul de numărul […]

M-a lepşuit Sorina. M-a şi prins la înghesuială, zilele trecute, prin redacţie: “mă, să scrii, auzi?” Bine, bine… Nu votez. N-am mai votat din ’92 şi, la cum arată politica p-aci, pe Dâmboviţa, nici nu cred că voi mai vota prea curând. Şi vă sfătuiesc şi pe voi să n-o faceţi (deocamdată), aşa, antisocial şi inconştient şi nerecunoscător. Şi-o să explic şi de ce. Sunt găleţi întregi de argumente în favoarea votului. Le ştiţi pe cele mai multe, nu le mai repet. Cel care mă-ntristează cel mai tare se-ncolăceşte pe teoria “răului cel mai mic”. În plus, prin România, se […]

Ştirea sună cam aşa: Adelin Petrişor îşi lansează un volum de fotografie, “Corespondent de război”. Editat de Humanitas, cu un cuvânt înainte de Cristian Tudor Popescu, volumul include imagini capturate de Adelin Petrişor pe diferite teatre de război, de unde a relatat, ca reporter, de-a lungul anilor. Lansarea va avea loc duminică, 25 noiembrie, de la ora 11.30, la standul Editurii Humanitas de la Târgul Internaţional de Carte, ROMEXPO. Iar ştirea, seacă precum orice altă ştire, dă toată informaţia necesară şi nu spune nimic despre emoţia şi profunzimea cuprinse între coperţile albumului.Fotografiile făcute de Adelin au autenticitatea conferită de un […]

Dacă tot stăteam la Unirii de 10 minute cu motorul oprit, s-au gândit să-mi bată-n geam. Două fete de la PSD, cu un soi de pelerine roşii de plastic, s-au aplecat uşor spre mine şi m-au privit fix. Fără zâmbete, fără bună ziua, hai noroc, ceva. O fi o abordare nouă a campaniei electorale, nu ştiu… Poate-mi dădeau şi-un pumn în nas, ca să-mi trezească atenţia. Trebuie că am faţă de alegător dintr-ăla catatonic, care nu votează neam. Mi-au vârât în maşină flyere şi nişte odorizante d-astea, “cu slogan”. Ia uite-le: Poate acum o să-mi pese de Bucureşti? Poate o […]

De această dată ştirile nu exagerează deloc: Bucureştiul chiar a devenit un oraş în care nu se mai poate circula la suprafaţă. Este un dezastru desăvârşit, inclusiv din punct de vedere economic. Sute de mii de oameni întârzie zilnic la birou sau au nevoie de ore întregi pentru a-şi îndeplini acele sarcini de serviciu care presupun deplasări. Sunt milioane de ore de muncă pierdute zilnic. În sfârşit, inepţia, corupţia şi prostia administraţiilor locale au reuşit să dea lovitura de graţie supuşilor lor din Bucureşti. Nu a existat nici un plan coerent pentru prevenirea acestei sufocări, care a fost anunţată cu […]