Războinicul Luminii ot Pipera nu pricepe cum devine treaba cu civilizaţia asta, până la urmă. Pe Bulevardul Aviatorilor, lângă palatul Duduii, ajuns sediu de partid, o altă superbă casă a sfârşit rău, în proprietatea lui Gigioc. Un trafic înţepenit ca o criză de lumbago m-a blocat, aseară, lângă acest palat, cumpărat anul trecut de însuşi Gigioc Becali (ca semn al prăbuşirii definitive a bunului-simţ în Ţara Românească). Gigioc a pus cinci ghivece cu palmieri pe scara monumentală de la intrare şi reflectoare cu filtre colorate pe faţade, ca-n bancul acela în care ciobanul, ajuns la Operă, ştie fără greş de […]

“În fiecare marţi şi joi, la Imperium Pub – Sibiu, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 24, sub Volksbank (sic!) – Ciprian Oancea susţine concerte de piano-bar”, ne informează http://www.sibiu2007.ro/. “Un pianist elaborat şi neliniştit”, declamă http://www.peterexpress.ro/sibiu.doc. Joi seară, am căutat crâşma de sub banca poporului pentru a gusta neliniştea elaborată a lui Cipi. Cipi şade în fundul unei pivniţe, la claviatura unei pianine electrice. Pentru a ajunge la el, cobori vreo 10 trepte, treci pe lângă o maşină de scris Underwood aşezată pentru decor pe un postament, o iei la dreapta pe lângă mese, păşind peste (sau pe, depinde de masa […]

Cât stă acvariul la “ciclat”, am făcut un experiment simplu: am plecat, hoinar, prin ţară, pentru a vedea dacă există viaţă în afara Capitalei. Veste bună: nu doar că există, dar e chiar inteligentă, mult mai inteligentă. Aşadar, Bucureştiul are, de ieri, un nou atribut: m-a făcut să descopăr confortul prin absenţe. Enter Sibiu, Capitala Europeană a Culturii în 2007, un oraş cu o grămadă de lipsuri, prin comparaţie cu locul meu de naştere. De exemplu, lipsesc încrâncenarea trecătorilor, încruntările, aerul de zombie al milioanelor de agitaţi din Bucureşti. La Sibiu am văzut chiar şi zâmbete pe stradă, ceva ce […]

Sunt în concediu – adică nu mă duc la redacţie, mai precis. Nu răspund la telefoane, nu mai citesc ziare, nu mai deschid televizorul, nu mai ascult ştiri. Pentru mine negarea negaţiei înseamnă, zilele acestea, doar cărţi, câte un blog-două, mâncărică şi oleacă de somn. Dar şi o nouă febră cu ameţeli şi emoţii inexplicabile: acvaristica. Aud că prin lume se răstoarnă carele cu şmecheri la DNA, că prin Parlament se numără bob cu bob voturi pentru o moţiune de cenzură. Vorba Paraziţilor: “Mă doare-n (rimă)”. La mine acasă sunt alte pasiuni, ce ţin de peşti, nisip, “substrat”, “ciclare”, temperaturi […]

Câţiva domni pe care-i citesc constant (cum ar fi domnul şi domnul) cât şi alţii pe care nu prea-i vizitez (de exemplu domnul şi domnul) au experimentat montagne-russe-ul întâlnirii cu televiziunea de ştiri. Dragul meu Valentin Silvestru (plecat prea repede) povestea într-o schiţă propria-i experienţă. Pe scurt (şi poate nu tocmai exact, dar mă va ierta, dacă mai este preocupat de asemenea nimicuri), echipa de televiziune l-a anunţat cu două ore înainte că ar vrea să-i ia un interviu, apoi a întârziat două zile. Când au venit, meseriaşii i-au mutat mobilele-n casă, i-au scos toate aparatele din priză, i-au mâncat […]

Ori îmbătrânesc, ori eu chiar eram mai bun. (De îmbătrânit, îmbătrânesc sigur). Printre multele îndatoriri nefericite ale funcţiei care (vremelnic) mi-a fost încredinţată, intră şi cea de a intervieva, în vederea angajării, varii candidaţi şi candidate pentru nobila meserie de jurnalist. E o activitate veselă precum meduza-n soare. Eu credeam că geniul e rar, dar se vede treaba că, de fapt, normalitatea e cea care a dispărut prima. Ultimul exemplu, azi la amiază. Vine o tânără – ca multe alte tinere din oraşul ăsta – prietenă cu fast-foodul şi inamică a pieptenului şi se aşează pe un scăunaş în faţa […]

Ce adunătură de lunatici, oamenii ăştia care ne conduc. În aprilie, Parlamentul reunit a aprobat remanierea Guvernului. Azi, abia 5 luni mai târziu, Senatul a respins tocmai Ordonanţa de urgenţă prin care este exprimată aceeaşi remaniere. Rezultă ceea ce “specialiştii-n drept” numesc “o situaţie juridică fără precedent” – adică o bulibăşeală nemaiîntâlnită, cum am zice noi, ăştia, profanii din electorat. Guvernului i-a căzut însă pe cap nu doar haloimăsul din Senat, ci şi răzbunarea DNA împotriva a doi miniştri: Zolt Nagy şi Tudor Chiuariu. Parchetul Anticorupţie a cerut comisiei prezidenţiale speciale acordul pentru începerea urmăririi penale împotriva celor doi. ‘Ai […]

Tot ce am încercat să uit mi-a înfipt în inimă filmul ăsta, sâmbătă seară. Tot ce-am trăit, într-o vară cumplită din 1988, am retrăit sâmbătă seară. Toate umilinţele, spaimele, sfârşiturile despre care nu vorbesc niciodată mi-au rânjit din nou. Tot ce uram. Tot ce respingeam. Tot ce mă rugam să dispară, pentru totdeauna. Întreg coşmarul, acum scriptat, filmat, montat şi pus pe ecran, înfricoşător de autentic. La final, sala tace. Puştani şi puştoaice ajunşi mai degrabă din snobism la această proiecţie se uită-n jur, cam năuci: “ce-a fost asta?” Pentru voi, e numai ce-ar fi putut să fie.