“Generalizezi” îmi spune un amic, remarcându-mi dezgustul de politică. ” Ba nu generalizez, doar constat generalizarea ipocriziei politice. Iată o mică dovadă amuzantă: 15 februarie 2007. Adriean Videanu prezintă o înregistrare video care-l arată pe pe senatorul (!) PRM Dan Claudiu Tănăsescu (da, chiar fostul baron al feudei Mogoşoaia) votând de două ori la Moţiunea Macovei. Omul dă satisfăcut cu bilele în urne, sub ochiul camerei video, şi este prezentat ca dovada maximei ipocrizii politice. Cine ţipă ca din gură de şarpe? Democraţii. Ei, bravos naţiune! 31 mai 2007. Bogdan Olteanu şi Nicolae Văcăroiu, preşedinţii celor două camere, returnează grupului […]

Există, încă, două ieşiri din fundătura politică în care ne-a împins preşedintele jucător: compromisul şi ruptura. Un lux al alternativei ce nu merită irosit. Compromisul echivalează cu asumarea publică a poftei de ciolan ce seacă la lingurică politicienii României, înfăţişarea fără camuflaj a tuturor Caţavencilor, Brânzoveneştilor şi Dandanachilor ce sugrumă neamul. Până la urmă, nu s-ar face gaură-n cer, ar fi doar o spectaculoasă desecretizare a arhivelor lui Polichinelle. Adică, zău aşa, pe toţi lupii îmbrăcaţi în blană de oaie îi trădează balele, n-ai ce-i face. Aşadar, PSD la guvernare, cu binecuvântarea lui Traian Băsescu, ar fi măcar o dovadă […]

Aaaaah… mare şmecher, ne cunoaştem de-o viaţă! Te-am întâlnit în clasa a doua, când mi-ai cotrobăit în ghiozdan după sendvici. Mi-ai bolborosit că ţi-e foame, morfolind gustarea mea pentru recreaţia mare. Mi-ai rupt cămaşa când am încercat să-mi iau înapoi ce-mi aparţinea. Ai plecat râzând de umilinţa mea. Aş fi vrut să-ţi sparg faţa, dar nu ştiam să fiu ca tine. Ne-am revăzut mereu de-atunci. Ţi-au plăcut cărţile mele, bune de aruncat peste gard, bicicleta, bună de luat cu orele pentru o plimbare pân-la colţ şi-napoi, fisele de trei lei din buzunarele mele, locul meu de pescuit, scaunul din cinematograf, […]

În sfârşit, despre absenţa de la vot, ce m-a frapat încă de sâmbătă seară. Jurnalul Naţional scrie despre Poporul cel Mare, 10 milioane de oameni care n-au votat, deci pur şi simplu nu s-au ars la incandescenţa acestei campanii, aşa cum am perceput-o noi, cei aproape de ea. M-am înşelat, aşadar. Tot vacarmul a fost în capul nostru, cei care încă mai credem că politica ne afectează viaţa. Era simplu de intuit, dar am fost orb – şi cred că n-am fost singurul, dar asta e o altă poveste. Cine a anticipat absenteismul? Ei bine, tocmai staţiile mari, zi de […]

Voiam să scriu despre rezultate, despre participare la vot, despre un război de tranşee unde avansurile de 20 de metri sunt prezentate ca victorii decisive. Nu mă lasă (deocamdată) preşedintele României. Cabotini ca el am mai văzut. Preşedintele lasă presa să afle unde se duce, ca televiziunile să-l filmeze “popular”, la coadă la casă, împingând cărucioare, plecând cu mica sa maşină nemţească, nu înainte de a se plânge că e hărţuit de reporteri, ca să compătimească tot telespectatorul cu bietul şef de stat. Nu-i nou, e dealtfel evident şi, mai mult, presa intră cu bună ştiinţă în acest joc. În […]

Mă sună un amic azi dimineaţă: “Asculţi Radio 21?”. Concursul era altfel, zic eu, faci glume cu mine? “Nu, zice el, am găsit o urnă pe pod la Europa. Eram în maşină şi au dat la Radio 21 că e o urnă pe pod – ăia s-au râs şi eu am dat peste ea, că eram în zonă. De fapt, sunt două, nu una, auzi?” Mă pufneşte râsul. Urnele volante, alături de autobuzele electorale, au reprezentat în 2004 principalele metode pentru… hai să spun “înfrumuseţarea” votului. Într-un sens sau altul. “Ia adu-mi mă urna aia, să vedem ce-i cu ea!” […]

A apărut un spot pro-vot atribuit lui Felix Tătaru. L-am văzut (prima dată) la Şuţu. Tienanmen, Zidul Berlinului, Piaţa Universităţii în 21 Decembrie seara, Timişoara – Piaţa Operei. Şi copy-ul: “Există ceva mai rău decât oamenii răi: Indiferenţa oamenilor buni”. Direct în plexul polarizaţilor. Adică “Sări, mamiţo, că moare patria! Săr, teteo, săr! Sări, nu fi rea, că eşti bună, parol ţaţo, să mă-ngropi!” Puternic clip, dar cu o sugestie manipulardă până la greaţă: e acum ori niciodată, clipa când tu, cel mic şi nebăgat în seamă, prin unicul tău gest, balansezi destinul naţiei în prăpastie sau pe piscuri, momentul […]