ParkLake: un mall frumos

Sunt La Pridvor, cârciuma tradițional-românească din mall-ul ParkLake, și tocmai am descoperit un avantaj neașteptat al problemei care a făcut celebru acest centru comercial încă din prima zi de funcționare.

Îi zic chelnerului așa: „dați-mi o ciorbă. Ce ciorbă aveți făcută azi?” și el îmi răspunde: „toată mâncarea-i făcută azi. Dacă suntem pe generatoare, nu ținem nimic peste noapte, că se oprește curentul.”

La drept vorbind, îți trebuie ceva curaj ca să dai drumul unei investiții de amploarea ParkLake bazându-te pe un set de generatoare din spatele clădirii.

Imaginați-vă logistica necesară pentru a gestiona 70.000 mp de închiriat, peste 200 de magazine și un cinematograf multiplex, o parcare de aproape 2.500 de locuri și 23 de restaurante. Trageți linie, puneți mai întâi insuficiența rețelei energetice, adunați apoi tot ce poate merge prost și înmulțiți la final cu birocrația băștinașă. Ce rezultă descrie, într-un fel, viața oricărui investitor prin România. Și unele dintre infarcturile lui.

Într-o mică sală de conferințe de la ultimul etaj al mall-ului, Ingo Nissen, director de Dezvoltare Sonae Sierra Romania, oftează când își amintește de birocrație: „problema nu e că-s multe semnături de luat, problema e că autoritățile nu lucrează independent.” Adică? „Adică în Germania, de pildă, dacă ești un investitor important, primăria desemnează o persoană de legătură care să te orienteze și să te consilieze în procesul obținerii autorizațiilor, pentru că e interesul comunității să-ți inaugurezi investiția cât mai repede. Pe de altă parte, dacă ai de obținut 10 aprobări de la 10 autorități diferite pentru un proiect, fiecare dintre acestea verifică ce ține strict de ea, mediul la mediu, circulația la circulație șamd. În România, însă, fiecare cere mai întâi ștampile și autorizații date de altcineva, te duci la un ghișeu și ești trimis la altul, ceea ce e până la urmă destul de… complicat”, încheie neamțul, cu un zâmbet. Nu vrem să jignim localnicii, totuși, suntem profesioniști și ne adaptăm.

…aproape niciodată harta nu e corectă. Investitorul se apucă să excaveze și se oprește imediat: nimic nu e la locul lui și orice poate fi oriunde altundeva.

Desigur, adaptabilitatea la mediul local este prima condiție ca să poți dezvolta o investiție cât de cât semnificativă, oriunde în lume, dar în București accentele sunt de neuitat. Luați cazul hărților de rețele și utilități subterane, pe baza cărora se face orice proiect de construcții. Aproape niciodată harta nu e corectă. Investitorul se apucă să excaveze și se oprește imediat: nimic nu e la locul lui și orice poate fi oriunde altundeva. Aici ar trebui să fie doar pământ, dar dai de un bloc masiv de beton – ce-o fi dedesubt, cât s-o întinde, ce se-ntâmplă dacă-i spart? Mai încolo, o cavernă – pe vremuri, o groapă de gunoi improvizată, de cât material o fi nevoie ca s-o umplem? În altă parte, niște conducte misterioase – ale cui or fi, ce trece prin ele?

Investiția la ParkLake s-a ridicat la 180 de milioane de euro și în schimbul ei orașul a obținut nu doar un mall cu adevărat frumos, ci și un generator important de locuri de muncă pentru bucureșteni (2.000 de angajați în acest moment), venituri pentru sute de alte companii, taxe și impozite pentru administrația locală și pentru cea centrală. Dezvoltatorul nu comunică cifre din planul de afaceri, nici venituri estimate, nici evaluări ale taxelor ce urmează a fi plătite, dar malluri de dimensiuni asemănătoare din Capitală raportează constant cifre de afaceri ce depășesc 15 milioane de euro anual și profit semnificativ.

Acum, la trei luni de la deschidere, ParkLake a închiriat deja 97% din suprafață și se pregătește de asaltul clienților înaintea sărbătorilor de iarnă, o perioadă excelentă pentru retail.

…nu sunt două mall-uri Sonae Sierra la fel și, întotdeauna, cel mai frumos mall dezvoltat de noi este următorul pe care-l deschidem.

Am spus mai devreme că ParkLake e „un mall frumos”, dar poate că expresia corectă este „prietenos”, că frumusețea e o chestiune relativă, până la urmă. Aici, arhitectura interioară este orientată spre viztator mai mult decât în alte malluri. Sunt destule locuri unde poți să adăști oleacă, sunt elemente artistice integrate în fluxurile de circulație, scheme de lumini cu accente puse cu bun gust, pardoseli mochetate, pe alocuri. În deschiderea către parc, pe pajiște, o sculptură de mari dimensiuni – Titanul – cu propria ei legendă de concepție și realizare, pe care vizitatorul o poate descoperi la etajul întâi, lângă spațiul de joacă, într-o mini-expoziție cu fotografii din timpul șantierului și mulaje la scară. După cum spune Ingo Nissen, „nu sunt două mall-uri Sonae Sierra la fel și, întotdeauna, cel mai frumos mall dezvoltat de noi este următorul pe care-l deschidem” – iar ParkLake e, încă, ultimul pe listă.

Despărțirea de utilitarismul strict comercial se vede cel mai bine în food-court, unde aerul inevitabil de cantină din alte malluri este înlocuit, aici, de un spațiu segmentat pe niveluri diferite, cu sugestii de pergole și alveole care dau senzația de separeu, de intimitate – poți să te așezi într-unul din cocoon-uri cu laptopul, să te alimentezi la priza de lângă fotoliu și să lucrezi toată dimineața fără grijă, de pildă. Acest design fragmentat, cu materiale de foarte bună calitate (lemn, în mare parte) a fost rezultatul unei negocieri intense și insistente cu brandurile obișnuite dintr-un food-court, ale căror proceduri de lucru impun prezența cu propriul mobilier și, mai ales, vizibilitatea mărcii din orice colț al spațiului.

Luna viitoare, promite ENEL, rețeaua electrică de 110 KV va fi, în sfârșit, gata, după aproape 2 ani de eforturi. ParkLake va putea renunța la generatoare și, cine știe, La Pridvor ciorbele vor mai fi păstrate și peste noapte, uneori.

Nu poți avea numai avantaje-n viață.