Azi a reînceput școala și, cu asta, și coșmarul numit trafic auto din București (și probabil și din alte orașe mari ale României). Vreau să vă arăt un scurt film – nimic important, de fapt, ba chiar e-o întâmplare obișnuită: un ambuteiaj de câțiva kilometri, joi după-amiază, la intrarea în București pe DN1. 15 minute în trafic, tăiate la 1.30, și un comentariu: Nu cert pe nimeni. De reparații e nevoie, n-am ce comenta. Dar puneți în loc de o intervenție la carosabil, care e necesară, o mașină parcată aiurea, care blochează o bandă, ca să înțelegeți cum efectul unui […]

Rugăminte: dacă ar putea să-mi explice și mie cineva care este procesul de gândire al domnilor și doamnelor care se apucă să traverseze DN1, prin Otopeni, în plin trafic, chiar pe sub pasarela de traversare și chiar dacă pentru asta trebuie să escaladeze despărțitoarele de sens de pe mijloc. Adică așa: Pe bune, ce e în mintea cuiva care apucă de-a curmezișul a 6 benzi de circulație pe care vuiesc în mare viteză zeci de mașini pe minut? Ce se gândește pietonul, “hai că pot”? OK, poate că-ți iese, domnule, dar DACĂ NU?

Vineri, la un semafor din București, o domnișoară deloc ieftină într-o mașină scumpă. Unghii false și aur veritabil, blond platinat pe alb maneló, lentile polarizate și stopuri led, gesturi leneșe, mașină nervoasă. Între degete, o țigară aprinsă, fumată până la jumătate. Semaforul, lung. Așteptăm. Fixez țigara și sper că n-o s-o facă, sper că n-o s-o arunce. Verde. Coloana se pune în mișcare. Ultima șansă. N-o arunca! Sunt nedumerit; mi se pare că, deși chiștocul a fost aruncat, gunoiul a rămas.

Accidentul în lanț de pe A2 permite o dezbatere foarte interesantă despre limitele oricărei reguli. Mulți spun că șoferul care a determinat carambolul a respectat regulamentul rutier, deoarece el a încetinit pe banda a doua pentru că nu mai avea vizibilitate, deci a scăzut viteza “până la limita evitării oricărui pericol”. Aș răspunde că pericolele nu vin doar din față. În cazul de față, nu doar că a încetinit, dar a și rămas pe banda a doua suficient timp cât să-l ajungă din urmă alte mașini și să-l lovească din spate. Domnul respectiv spune, chiar el, că a retrogradat dintr-a […]

Am o nedumerire legată de colecții. Adică, înțeleg dorința de a deține anumite obiecte rare, îndeobște vechi, pentru fiorul cultural și istoric pe care ți-l pot oferi. Cărți vechi, desigur, sau timbre cu erori, de exemplu, sau cești de cafea care au aparținut marilor oameni de stat, dacă vreți, sau altele asemenea – mă rog, orice fel de obiecte care au o semnificație și care sunt în număr finit, până la urmă, oricât de mare ar fi acesta. Obiecte care nu se mai produc și merită salvate, care au, de ce nu, și valoare financiară, nu doar sentimentală. Înțeleg perfect […]

Cu o zi înainte de lansarea din România (și cu una după cea europeană), noul Volkswagen Tiguan fusese pre-comandat în țara noastră deja de 600 de ori, ceea ce înseamnă că sute de români plătiseră avansul și semnaseră contractul pentru o mașină pe care n-o încercaseră, n-o conduseseră și o văzuseră doar în poze sau, cel mult, expusă la vreun mall. “Credem că vom vinde 1.500 până la sfârșitul anului”, mi-a spus brand managerul VW, Bogdan Florea, înainte de a-mi înmâna cheia Tiguanului meu… pentru următoarele 5 zile. Cu noul Tiguan, grupul VW mai avansează un pic spre segmentul auto […]

Autostrada Soarelui, duminică seară: 3 accidente pe sensul spre București într-un interval de două ore, între 18.30-20.30, unul la km 49, altul la km 71, ultimul la km 130; cel puțin unul dintre ele a fost urât, erau mașini de pompieri și descarcerare la fața locului. Le-am văzut pe toate 3 de pe sensul celălalt, mașini boțite, oameni răvășiți, coloane lungi de câte 3-4 kilometri. Pe stație, șoferii prinși în ambuteiaje își căinau soarta, “o oră stăm aici…” Cine provoacă aceste accidente? “Jmekerii” care “îi dau blană” și bagă flashuri de la un kilometru depărtare, “dă-teee, să moară mă-ta, că […]

Un biciclist luat pe capotă, miercuri, în Corbeanca. Cred că se-ntâmplase de numai câteva minute când am trecut eu pe-acolo. Am văzut mai întâi parbrizul Loganului, făcut praf în model “pânză de păianjen”, cum se sparg parbrizele când se izbește craniul de ele. Nu mi-am imaginat că victima ar fi putut scăpa cu viață, dar iat-o așezată în fund, pe asfalt; este un bărbat de vreo 50 de ani, modest îmbrăcat, dezorientat după impact; îi curge sânge pe față, dar în rest pare întreg. Un trecător vorbește cu el, încearcă să-l facă atent. În dreapta, bicicleta, binișor îndoită. O șapcă […]