Trei întâmplări, azi:

1. Dra Alina Floroi, de la SPER, m-a întrebat dacă aş vrea să scriu ceva despre ultima campanie împotriva discriminării rromilor, care presupune anumite marcaje pietonale în centrul Bucureştiului.
2. Am dat peste o reacţie mai degrabă nervoasă a lui Alexandru Negrea, aka Buddha, postată pe blogul său, faţă de această campanie.
3. Colega mea de la Reporter Special, Carmen Moise, mi-a trimis la viză ancheta despre analfabetismul din România, anchetă care va fi difuzată la Antena 3 pe 7 noiembrie.

Într-un fel, toate sunt legate.

Campania presupune imprimarea a 26 de benzi pietonale cu mesajul “Sunt rrom şi am obosit să fiu călcat în picioare în fiecare zi” în 26 de locuri din Bucureşti, în zona Unirii, Romană şi Universitate. Acţiunea este finanţată cu fonduri Phare, sub coordonarea Guvernului.

Sigur vor atrage atenţia. Pe Buddha, cel puţin, l-au făcut atent, într-atâta încât a exprimat o reacţie lamentabil de des întâlnită: “Ei au obosit, făăăăăăh, să fie călcaţi în picioare, să moară toată familia mea de la maimuţă la lăutar!” – ţipă el, în aplauzele comentatorilor de pe blogul său. Ce s-ar putea răspunde unei asemenea insulte?

Haideţi să privim lucrurile pragmatic.

Nu e nici o surpriză că mulţi, în ţara asta, şi din varii motive, se declară exasperaţi de convieţuirea cu etnia rroma. Dar exasperarea asta, oricât de violent ar fi exprimată, nu rezolvă în nici un caz problema – poate, cel mult, s-o agraveze.

Lucrurile nu se pot schimba peste noapte. Pot unii să vrea din răsputeri moartea tuturor ţiganilor din România – nu vor muri. Nici nu vor emigra, nici nu vor dispărea, nici nu se vor integra în două-trei săptămâni doar pentru că aşa vrem noi, “ceilalţi”. Noi, ceilalţi, avem o grămadă de păcate oricum – nu suntem nici nemţi, nici englezi, şi e suficient să plecăm în concediu prin Europa ca să vedem diferenţele. Nu ne avantajează, şi de aici cu atât mai mare ipocrizia faţă de o categorie realmente defavorizată din această ţară. Poate că e un complex de inferioritate la mijloc: dacă tot apărem ca nişte înapoiaţi prin comparaţie cu Vestul, avem a a ne da şi noi mari şi intoleranţi cu unii mai nenorociţi chiar decât noi.

Că sunt nenorociţi, fără nici o îndoială. Vedem lanţurile de aur şi merţanele, dar acestea sunt excepţii. Majoritatea ţiganilor trăiesc într-o cumplită sărăcie, care-i înfundă în izolare şi-i ţine înapoiaţi.

E un cerc vicios. Sunt atât de săraci, încât nici măcar n-au cu ce să-şi îmbrace copiii, ca să-i dea la şcoală. Mulţi n-au văzut apă curentă decât pe la cişmelele din centru. Unii strâng PET-uri goale de pe la gropile de gunoi ca să câştige 15 lei pe zi. Hrăniţi voi copiii cu 15 lei şi mai cumpăraţi-le şi cărţi, caiete, creioane, haine, apoi zâmbiţi voi când un blogger vă face maimuţe.

Rata analfabetismului în România este 0.9% dar, dintre cei 400 de mii de rromi de peste 10 ani, 26,3% nu ştiu carte. Până şi ca să te angajezi măturător ai nevoie de 4 clase – minimum 4 clase. Sunt 44 de mii de rromi cu vârsta între 10 şi 25 de ani care nu ştiu să citească. Oameni în plină putere nu se pot angaja, aşadar, nicăieri. Ce le rămâne? Cerşitul. Furtul. Tâlhăria. Proxenetismul. Etc.

Se adaugă şi o tradiţie nefericită, care spune că fetele trebuie să se mărite devreme şi să stea acasă, cu soacrele.

De pe margine, putem să dăm replici inepte, de genul “păi să meargă la şcoală, ce, le interzice cineva?”.

Corect. Să meargă la şcoală.

Câţi ani?

Amintiţi-vă câţi ani aţi mers voi. 10? 12? 16? Mai mult?

Şi, după ce aţi absolvit, cât a mai durat până să aveţi o carieră de succes? Câţi dintre voi încă mai aşteptaţi salariul bun şi munca interesantă care să vă ofere toate satisfacţiile?

Dacă, prin absurd, începând de azi toţi ţiganii analfabeţi ar merge la şcoală, abia peste vreo două decenii am începe să vedem primele rezultate. Iar acelea ar fi doar primele generaţii – mai mult ca sigur că ar fi nevoie de vreo două, trei, ca familia respectivă să aibă un nivel de educaţie egal cu al nostru, al “celorlalţi”.

Ce vreau să spun e că înjurătura de mamă mi se pare facilă şi complet inutilă în cazul rromilor. Da, sunt diferiţi. Da, rata infracţionalităţii e ridicată în rândurile lor. Da, le plac manelele, nunţile între blocuri şi înmormântările cu fanfară, se dau în vânt după dinţi de aur şi după fuste colorate.

Şi da, nu se va schimba nimic semnificativ anul acesta şi nici anul viitor.

Dar dacă înţelegem ce vrem şi acceptăm obiectivul de a-i ajuta să iasă din izolarea asta, poate vom începe să facem nişte paşi măsurabili în vreo 10 ani.

Nu uitaţi: în urmă cu 50 de ani, negrilor încă le era interzis să meargă la aceleaşi şcoli cu albii, prin unele state din sudul Statelor Unite. Din acest punct de vedere, noi stăm mai bine ca americanii – doar că suntem cu jumătate de secol în urmă.

______________
PS – experienţe precedente îmi arată că orice articol pe această temă atrage, inevitabil, anumiţi imbecili care găsesc nimerit să-şi verse otrava rasistă pe aici. N-am nimic împotriva celor care au altă părere, atâta timp cât sunt în stare să şi-o exprime civilizat şi să argumenteze coerent. Celorlalţi le spun să nu-şi epuizeze capacitatea intelectuală cu un comentariu, pentru că va fi şters fără discuţii.

PPS – îi rog pe cei care comentează pentru prima oară aici să aibă răbdare, postarea lor nu va apărea imediat.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Nopţi cu supă
• D-l Goe la vreme proastă
• Cântăriţi şi judecaţi

…sau mari, habar n-am. Remarc că nu pot fi postate comentarii, nu pot fi deschise articole, nu pot fi selectate categorii şi nici tag-uri. În schimb, văd că pot posta.

Web 1.0 is back – şi e nasol, îmi lipsesc reacţiile voastre.

Mai durează olecuţă până vine magicianul şi repară. Scuze, deşi nu depinde de mine.

Later edit: OK, s-a rezolvat. Mulţumesc maestrului Pastia

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Suicide blog
• RoBloggers Survey – încă o săptămână
• Mari oameni, mari caracteri

Nu mai pot cu politica (şi ce, parc-aş fi singurul).

Chinezu mă invită să postez melodia mea preferată. O leapşă, o leapşă! N-am mai răspuns la una de vreun an (cred), dar pe Chinezu nu se face să-l refuz, mai ales că am un interes la el (mă, eu n-am uitat ) Deci:

Dire Straits, Sultans of Swing, Live at Hammersmith Odeon, London, iulie 1983. O performanţă fenomenală a lui Mark Knopfler, magic şi cool când înnebuneşte sala, şi a lui Terry Williams, la tobe, posedat de un ritm nepământean.

De menţionat că înregistrările de la cele două concerte de la Hammersmith au fost transpuse pe dublul album Alchemy fără post-procesări şi mixaje de mascare, aşa că sunt chiar redarea sunetului autentic şi a evenimentului ca atare, cu tot cu greşelile inevitabile. Cu atât mai memorabile piesele.

Ignoraţi calitatea video a clipului, probabil că vine de pe un VHS rulat de un milion de ori. Sunt 10.50 minute – şi merită fiecare secundă, inclusiv contrastul dintre ce cântă ei şi outfiturile lor cuminţi, cf. moda casual a anilor ‘80:

Dacă nu aveţi albumul Alchemy… ce pot eu să vă spun ca să vă consolez…

Oricum, când m-oţi îngropa, să puneţi piesa asta la cimitir, după sluba finală, să crape popa de indignare.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Maxitehnicus
• Cool-mogul la Daily Cotcodac
• Ziarist e ăla

Are şi new-media asta surprizele ei, orice s-ar zice. Adică dacă în urmă cu vreo 5 ani, să spunem, cineva i-ar fi propus lui Dan Voiculescu (da, acel Dan Voiculescu) să scrie într-o publicaţie intitulată Daily Cotcodac, n-ar fi putut fi altcineva decât deţinătorul biletului câştigător la 6 din 49, potul de report după 12 luni.

Din câte ştiu, Julius n-a luat mai nimic la loto. Probabil că face precum echipa lui favorită, n-are ce pierde, toţi în faţă, cu portar cu tot, şi la oase cât se poate.

M-a sunat să-mi spună că, în sfârşit, mogulul s-a decis şi că publică primul text în Daily Cotcodac. Julius, mereu preocupat de binele meu, m-a anunţat că mi-a pus şi mie o vorbă bună la mogul. De asta eram şi eu îngrijorat, pentru că logica lui atât de particulară m-a mai băgat în belele şi în alte dăţi.*)

În prima sa postare de pe blogul lui Julius&Co., mogulul se miră că inspiră teamă. Corect, la fel de nedumerit era şi lupul din fabula lui la Fontaine, în dialog cu mielul.

Eh, da’ şi la Fontaine ăsta… mai exagera şi el, să trăiţi!

______________
*) de data asta, simpatia lui Julius se manifestă astfel: “Nu intenţionăm defel să ne angajăm la Intact. Singurul dintre noi care lucrează deja acolo e Vlad Petreanu, însă, pentru ca această colaborare să rămână deasupra oricăror bănuieli, îl vom ruga pe dl. Voiculescu să-l dea afară cât mai repede posibil.”

Dragă Julius, aştept oferta de salariu de la tine. Şi nu, Foresterul nu devine maşina redacţiei.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Ziarist e ăla
• Învăţămintele escrocheriei Play Cool
• Mario Garcia: “Nu va mai fi totul gratis”

Vedeţi? Unele expresii sună straniu dacă le traducem. O fi mai bine “nopţi de supă”, “nopţile supei”, “noaptea supelor”?

În fine, să rămânem la Soup Nights şi la ce semnifică, nu la cum se traduce. Rezumat la maximum, iată: la iniţiativa Tarei Duveanu, câţiva oameni cu suflet mare – şi blog – au muncit ca apucaţii să organizeze un eveniment super-simpatic: supă caldă pregătită pe loc şi oferită cu zâmbete oricui cere. Cine a vrut, a contribuit apoi, cât l-au lăsat inima şi buzunarul, pentru Fundaţia Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”.

 

Sâmbătă seară, în Parcul Tineretului, a fost a doua ediţie. Copolovici a personificat un soi de maestru de ceremonii-bucătar – şi pe cuvânt că n-a stat o clipă (se vede în privirile lui, într-una din imaginile de mai sus ). Respect, Viorele.

Pentru mine, a fost o seară extrem de tonică, după o săptămână în care, din pricina unei serii mai lungi de întâmplări, începusem să cred că nu mai e nici o speranţă cu ţara asta. Mai sunt oameni care fac lucruri bune fără fasoane şi care se simt bine necondiţionat în acest timp. Şi nu sunt puţini.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Galeria Valorilor Româneşti
• O chestie rară
• Diseară la 7, la Unirii 1!

Am primit azi două mesaje.

Mesajul nr. 1: “Buna, numele meu este Silviu Bucovineanu si reprezint ReclamatieOnline.ro.

Am lansat o campanie puternica de publicitate negativa impotriva produselor si serviciilor de proasta calitate din Romania. Numele campaniei este “M-am saturat sa fiu furat!”

Daca doresti sa ne sustii in demersul nostru, gasesti informatii la adresa… Multumesc pentru atentie si astept cu interes sa te alaturi demersului nostru.

Toate cele bune.”

Mesajul nr. 2: “Bună, avem nevoie de ajutorul tău! Am demarat de curând campania Cumpără produse româneşti, prin care încercăm să sensibilizăm opinia publică asupra unui lucru pe care toată lumea la conştientizat, dar puţin au pus punctul pe i, spunându-l: cea mai bună metodă de a trece de criza economică este să nu aşteptăm soluţii, ci să ne ajutăm singuri.

Cumpără produse româneşti! este o campanie socială care încearcă să determine opinia publică să ia atitudine în faţa crizei economice. Prin gesturi mărunte, cotidiene, oricine poate să pună umărul la redresarea economiei româneşti. Poate că un singur om nu contează, dar o mie, o sută de mii, un milion înseamnă foarte mult.

Mulţumim, www.cumparaproduseromanesti.ro”

Ce dilemă, monşer.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Lungul drum spre normalitate
• Nopţi cu supă
• Suicide blog

Julius Constantinescu

M-a rugat Dragoş Bucurenci să menţionez şi pe Amar de zi campania lor pentru introducerea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor la poarta casei, dacă sunt drăguţ. Sunt, de ce să nu fiu, ce, e site-ul meu?

(profit de ocazie pentru a anunţa toate firmele interesate să-şi facă reclamă pe Amar de zi că momentul e prielnic, cât timp e Petreanu în concediu sunt nişte reduceri de tarife foarte atractive)

Prin urmare, dacă sunteţi sensibili la problemele de mediu (deşi cu toţii ştim că Pământul oricum se duce dracului în 5 miliarde de ani, plus că noi, bărbaţii, cică nu mai apucăm), intraţi aicişi luptaţi-vă cu primarul vostru.

(profit de ocazie ca să-mi exprim sprijinul pentru primarul Piedone – nu ca să-i captez benevolenţa (asta a fost în latineşte, sper că v-aţi dat seama) mogulului, ci pentru că nu ridică maşini din sectorul 4. Piedone, eşti cel mai gras bun, ţine-o tot aşa!)

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Frumoasele vremuri grele, trecute
• Diferenţe
• Care-i şmecheria cu cititul?

Cam de vreo două săptămâni, tot caut pe cineva care să se ocupe de peşti cât sunt eu în concediu.

Ştiţi, peştii ţinuţi în acvariu au avantajul că nu trebuie scoşi afară la pipi de trei ori pe zi – dar când vine vacanţa, îţi dai seama că nimic bun nu-i pe gratis în viaţa asta. E mai simplu să muţi reactorul 3 de la Cernavodă decât un acvariu de 120 de litri; spre deosebire de reactor, acvariul meu funcţionează (şi trebuie să rămână aşa).

Dar pentru ce sunt prietenii?

Imediat după ce m-am trezit azi dimineaţă, pe la ora unu după prânz, mi-a sărit în ajutor Julius, mogulul new-media de la Daily Cotcodac. I-am spus despre dilema mea şi el, fără ezitare, s-a oferit: “mah, da-mi mie sa ma ocup de blog cat esti tu plecat, ca si-asa n-o sa mai ai nevoie pe un-te duci”.

Dragul de Julius.

Nu vă descriu toată negocierea. Începuse bine – odată cu accesul pe Amar de Zi, Julius urma să se ocupe nu doar de acvariu, ci şi să şteargă praful, să ude florile, să plătească facturile (foarte important), să îndure poveştile de insomnii ale vecinei (70 de anişori, numa’) şi să bată covoarele măcar o dată.

Nu ştiu cum, la sfârşitul tocmelii m-am bucurat că am scăpat doar cu cedarea blogului pe gratis (şi m-am felicitat că am evitat un anume şantaj sentimentalo-sexual despre care nu voi vorbi în veci, să-i fie ruşine).

Ca atare, de peşti se va ocupa altcineva, iar de blog, Julius.

Am senzaţia că peştii au ieşit cel mai bine din toată afacerea asta.

S-auzim de bine şi Doamne-ajută.

(Julius, dacă strici ceva, te găsesc şi-n gaură de şarpe, că nu ştiu să repar nimic p-aci).

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Reluarea, fără surprize
• Am fost la Observator
• Timp pentru copii