Zilele trecute am dat peste un aparat foto vechi – de fapt, primul meu aparat foto, luat cam cu japca de la ai mei, care, cred, nu mi l-au făcut cadou niciodată, la drept vorbind. Un Kiev pe care l-am trambalat cu mine ani de zile, fotografiind prieteni pe la şcoală şi prin vacanţe în [...]
Trăim vigilenţi în patria noastră plină de taine, cred locuitorii ei paranoici.
N-o să vorbesc despre cele 7 servicii secrete, mai multe decât în orice altă ţară normală la cap, şi nici despre bugetul cumulat al acestora, probabil de vreo cinci ori mai mare ca al Parlamentului şi cam jumătate din cel al Sănătăţii. N-o să [...]
Era să-mi rup maşina ieri seară pe A2. Sunt gropi – gropi lungi şi adânci, asfalt mâncat de porcăria de sare cu nisip cu care trebuie să fi dat la ninsoarea cealalată. Nu sunt marcate în nici un fel. Ar fi trebuit să merg cu 50 km/h ca să le evit. O autostradă cu gropi [...]
După multă vreme, am fost aseară la o partidă de biliard. Lume multă la IDM. Am mâncat bătaie repede; am făcut fotografii în timp ce stăteam pe bară. Oamenii sunt aşa concentraţi când dau cu băţul într-o bilă, de zici că-s toţi genişti faţă-n faţă cu vreo mini-nucleară.
Dup-aia m-am mutat la bowling. Acolo a venit [...]
Sunt 4 mogâldeţe împachetate în canadiene de fâş, 4 copii îngrămădiţi unu-ntr-altul şi toţi în femeia care pare a le fi mamă. Îngână un soi de psalm-colindă, firav, printre picioarele orăşenilor deja cuprinşi de frenezia cumpărăturrilor de Crăciun. Au un loc bun, pe treptele de la KFC, la Unirea. Poate că paznicilor le-a fost milă [...]
Am fost aseară să văd luminile de Crăciun din Bucureşti. Nu sunt chiar “lumini”, mai mult nişte ghirlande cu beculeţe, aşa cum bradul de la Universitate nu e chiar un brad, ci mai degrabă o serie de conuri fluorescente aşezate unul peste celălalt, dar lumea se bucură. Era plin în centru, ca în fiecare an. [...]
Biserica e pe un gorgan de vreo 60-80 de metri înălţime. E una dintre cele mai vechi din România, o biserică romanică, ridicată în secolul XII-XIII, şi e încă în stare bună. O potecă betonată urcă în serpentină până pe platou – ici, colo, câte o băncuţă, pretext de meditaţie deasupra Cisnădioarei pentru bloggerii amatori [...]
Cum te pregăteşti să ieşi din Cluj spre Floreşti, după o stradă numită, cum doar în oraşe cu trecut se poate, Tăietura Turcului, îţi atrage atenţia, pe dreapta, o biserică de lemn cum n-ai mai văzut. O curte îngustă, de jur împrejur, o separă de casele alăturate şi o scoate şi mai tare în evidenţă. [...]