Organizatorii mitingului aerian de ieri de la Otopeni au fost, într-un fel, victimele propriului succes. Oamenii s-au dat peste cap să facă un spectacol reuşit. Au aranjat participarea a 60 de aeronave la miting, au adus un formidabil campion la acrobaţie aeriană, au montat corturi de unde puteai cumpăra apă şi mâncare, au pus la punct şi o acţiune de strângere de fonduri pentru sinistraţii din Moldova, au lăsat parcarea aeroportului la liber, ba chiar au oferit publicului un autobuz de pistă, care făcea naveta între zona de spectacol şi terminalul Plecări.

Din atâta muncă a ieşit, fireşte, un miting aerian grozav. Problema era să ajungi însă la el. Cred că au fost peste 10 mii de spectatori (unii spun că vreo 15 mii), şi aproape toată lumea s-a înfipt într-un ambuteiaj monstru la intrarea în Henri Coandă – inclusiv autobuzul-navetă. Mulţi au ratat show-ul din cauza asta. Lumea încă mai venea când show-ul era pe terminate. Poate că Poliţia Rutieră ar fi trebuit să anticipeze problemele şi să se agite un pic mai mult. Un amic, care voia şi el să fotografieze, a renunţat când a ajuns în Otopeni şi a văzut ce-l aşteaptă până în parcare. Eu am stat cam jumătate de oră în maşină la sosire şi încă jumătate la plecare, prins în traficul imobil.  Probabil că, din aer, piloţii au văzut cel mai bine cât amar de lume venise să-i vadă dar n-a mai apucat – pentru ei cred că a fost cu atât mai frustrant.

Dar, una peste alta, pentru cine a reuşit să ajungă, a fost un spectacol grozav, care a făcut oamenii să aplaude şi să ovaţioneze spontan. Câteva cadre:

 

Sper că mitingul aerian de la Otopeni se va ţine, de-acuma, în fiecare an. Data viitoare, mă duc acolo de la 6 dimineaţa

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Galeria Valorilor Româneşti
• O chestie rară
• Diseară la 7, la Unirii 1!

În orice oraş turistic, cerşetorii se grupează etnic şi pe specializări. Dar simpla cerşetorie nu mai merge – e jignitoare. Majoritatea îţi oferă ceva în schimbul bănuţului – un nimic, acolo, însă cu o anume onestitate implicită: facem un schimb, deci cădem de acord.

Maghrebienii vând poşete şi ceasuri.  Toată lumea ştie că sunt false şi nici ei nu pretind altceva.

Pakistanezii vând jucării luminoase. Nişte prostioare care se vor strica în următoarele 30 de minute. Nici ei nu pretind că te vor ţine o viaţă.

Localnicii vând suveniruri confecţionate în China. Magneţi, păpuşi, tricouri, pălărioare, şepci – prostioare cărora doar cumpărătorii le stabilesc valoarea, dacă vor; e doar una sentimentală.

 

Ţiganii români nu vând nimic. Ei doar cer. Nici măcar convenţia minimei tranzacţii nu ţi-o oferă. “Dă-mi, că ai”, e singurul argument.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• O după-amiază de câine
• În Plaça Reial
• Am fost la Observator

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Dă-mi
• În Plaça Reial
• Am fost la Observator

Am revenit după o evadare de câteva zile. Barcelona e un oraş care respiră grija locuitorilor pentru el. Zilele următoare, câteva fotografii şi ce am înţeles eu din Barcelona.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Am fost la Observator
• Tambours de feu la FITS 2010
• Copiii care nu ştiau că sunt săraci

Iată cadrele expuse la Ramada Nord săptămâna trecută:

 

(voi lipsi câteva zile; fiţi înţelepţi)

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Am fost la Observator
• Expoziţia
• Don’t panic

Fac şi eu cum se face în blogosferă – anunţ lumea că am fost la Observator, într-o ştire despre expoziţia foto Priviri din Orient, Thailanda – Myanmar:

Până la urmă, a ieşit bine. Am scăpat cu viaţă. Lumea a spus că fotografiile sunt bune. Mulţumesc pentru amabilitate, desigur – am avut grijă să invităm la vernisaj, Cosmin Tudoran şi cu mine, numai oameni care nu rănesc sentimentele gazdelor.

Mulţumesc tuturor celor care au venit. Scuze amicilor de la Ramada Nord, care au fost luaţi prin surprindere, iniţial, de numărul mare al participanţilor la vernisaj. Mai rar atât de mare interes pentru artă – deşi eu am avertizat că arta are deosebit de mulţi fani în România, când e vorba despre arta culinară.

Din nou,

Altele asemenea pe Amar de Zi

• În Plaça Reial
• Priviri din Orient
• Expoziţia

Începând de azi, timp de o săptămână, puteţi vedea o serie de fotografii făcute de Cosmin Tudoran şi de mine în Thailanda şi Myanmar, în info-trip-ul din martie-aprilie.

Fotografiile sunt expuse în holul hotelului Ramada Nord. Sunt 30 de cadre – şi sunt cadre de amator, nu vă imaginaţi cine ştie ce mari artisticării. Părerea mea, sper că nu doar subiectivă, este că sunt, totuşi, imagini oneste. Nu vor să fie altceva decât o tachinare; sper că ele vor trezi celor care le vor vedea dorinţa de a călători în acele locuri.

Sincer, organizarea acestei mici expoziţii a fost mai complicată decât mi-aş fi imaginat – şi am organizat lucruri ceva mai dificile la viaţa mea. N-are rost să mă plâng acum. Teoretic, ar mai fi chiar şi acum lucruri de făcut – iluminarea fotografiilor este una din problemele încă în suspensie. Poate azi, poate mâine, cine ştie…

Dragoş Alecu, de la Ramada, ne-a oferit locul; Bogdan Gligor, de la Tourism Authority of Thailand/Balkan, a asigurat costul tiparului; Cătălin Doica, de la revista Istorie şi Civilizaţie, ne-a ajutat cu restul banilor necesari pentru panotaj. Lor le mulţumesc în primul rând.

Alţii ne-au încurcat cât au putut – printre care o firmă foarte mare, de la care m-aş fi aşteptat la mai multă seriozitate. Poate voi scrie despre asta într-o zi.

La sfârşitul săptămânii vor fi două zile speciale, în care bucătarii de la Blue Elephant-Royal Thai Cuisine vor veni să gătească pentru vizitatori. Habar n-am, acum, când, cum şi în ce fel va fi organizat acest eveniment, legat de expoziţia foto. De aranjarea acestuia se ocupă TAT.

Pentru mine, e un moment memorabil – şi nu doar pentru că e o premieră. Mi-a trebuit mult curaj ca să dau la tipar şi să ofer publicului fotografii de-ale mele. Sigur, postez pe blog imagine de multă vreme, iar aici sunt oricum mai mulţi vizitatori într-o zi decât ar putea trece prin holul de la Ramada în 7 zile. Dar una este un jpeg de 200 Kb pe o pagnă de net şi alta o imagine tipărită, 70×50 cm.

Tiparul este în altă ligă.

Dacă treceţi pe la Ramada Nord zilele acestea şi vedeţi fotografiile, postaţi un comentariu aici. Mi-ar plăcea să aflu părerile voastre.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• Priviri din Orient
• Am fost la Observator
• House by the lake

În Parcul Copilului din Bucureşti a fost deschisă ieri Galeria Valorilor Româneşti. Sunt 76 de busturi ale unor personalităţi care au influenţat şi/sau definit istoria neamului – voievozi, revoluţionari, lideri politici, oameni de litere, pictori, sculptori, compozitori, actori, inclusiv un jurnalist. Este “un parc destinat valorilor naţionale”, după cum spun iniţiatorii.

 

Criticii au destule de remarcat la acest loc. Că unele busturi nu prea seamănă. Că trebuiau să fie din marmură. Că din bronz. Că poate e cam înghesuială. Că locul putea fi mai avantajos. Că sunt prea puţine bănci pe alei. Că sunt prea multe. Că orice.

Dar ce nu se poate nega este că s-a întâmplat – că, într-un loc din Bucureşti, există acum o explicaţie vizuală a trecutului acestui neam şi un bun prilej de reflecţie la prezent. Toate celelalte sunt corectabile; gestul, însă, nu poate fi înlocuit de vorbe.

Galeria Valorilor Româneşti este un proiect al Fundaţiei Dan Voiculescu pentru dezvoltarea României.

La fel ca mai sus, e o listă lungă de lucruri care i se pot reproşa lui Dan Voiculescu – dar, până acum, eu n-am văzut la criticii lui gesturi asemănătoare. Iar gestul acesta rămâne.

Altele asemenea pe Amar de Zi

• O chestie rară
• Diseară la 7, la Unirii 1!
• Livada de Fotografii