În 1856, un comerciant de alcool din Franța a angajat un detectiv ca să-i dezlege o enigmă: de ce i se acrea vinul de sfeclă (da, știu, ce prostii puteau bea oamenii pe vremea aia…) Detectivul era un om de știință multidisciplinar – biolog, chimist, fizician, microbiologist – și, peste toate, un geniu ros de curiozitate, mereu stârnit de întrebări fără răspuns. Numele lui: Louis Pasteur. La vremea respectivă, explicația generală pentru apariția formelor de viață, sub diferite forme, era “teoria apariției spontane”. Cu alte cuvinte, această teorie susținea că mucegaiul pe pereți, viermii în carnea stricată sau păduchii în […]

Mai înainte de orice, uitați-vă la aceste fotografii: Asta este secția de Terapie Intensivă Nou-Născuți a Spitalului Județean Constanța. A fost construită în 1968 și de atunci nici n-a mai fost renovată. Echipamentele medicale sunt insuficiente, suprautilizate și uzate, climatizarea este rudimentară iar condițiile de sterilitate de-a binelea periculoase pentru pacienți. Spitalul deservește 4 județe: Constanța, Tulcea, Ialomița și Călărași. Anual, aici sunt tratați 1000 de copii născuți cu probleme medicale grave sau prematur. Câte paturi are Secția de Terapie Intensivă Nou-născuți? 8. Secția este sub standardele europene și, la drept vorbind, în afara limitelor civilizației. Practic, o bună parte […]

Azi, un alt text uitat și regăsit prin arhivă cu ocazia curățeniei de 10 ani: e un comentariu pe marginea unei gulgute de campanie electorală – campania prezidențială din 2009. Atunci, între cele două tururi de scrutin (și cu 6 zile înainte de vizita fatală la spa-ul dlui Vântu), Mircea Geoană, încă favorit pentru câștigarea alegerilor, a încheiat un soi de “pact”, la Timișoara, cu PNL (Crin Antonescu), PNȚCD (Radu Sârbu, Gheorghe Ciuhandu) și FDGR (Klaus Iohannis). Nu știu ce spera să obțină, dar sigur nu se aștepta să primească o manifestație de protest drept răspuns, pentru că s-au strâns […]

De aproape un an îmi cumpăr vinul online, de pe unvinpezi.ro. Am devenit ceva mai mult decât un client fidel; sunt aproape un fan al site-ului. Mă atrag câteva caracteristici: Dar unvinpezi.ro mai are o particularitate, nu neapărat pozitivă pentru client, care vine din însuși modelul de business: un singur produs la ofertă într-o singură zi înseamnă și stoc limitat. Ca atare, vinurile remarcabile se termină repede. Din când în când, o să pierzi câte o ocazie, ceea ce e frustrant: atât de multe vinuri, atât de puțin timp! Răspunsul este un sistem de acces prioritar și privilegiat la oferte, […]

O singură dată am încercat să pescuiesc raci. Eu, pescar de biban și strapazan, prin cotloanele Herăstrăului, oscilam între invidie și dispreț față de primitivii care scoteau raci cu grămada din lac, doar c-o sfoară și o bucățică de carne veche. Măcar ei prindeau ceva, în timp ce eu, cu toate momelile mele vii sau metalice, cu plutele șmecherite și cu cârligele ascuțite chirurgical, abia dacă prindeam două-trei fâțe, doar cât să stârnesc pofta motanului, acasă. Pentru cei care nu știu tehnica de prindere a racilor de apă dulce din lacuri tulburi și nămoloase: se leagă o bucată de carne […]

Fac ordine în ciornele blogului – 12 ecrane de browser cu texte începute și neterminate vreodată, vreo 200 de capodopere de blogging ucise prematur de lipsa inspirației, plictiseală sau, cel mai plauzibil, de lene (lenea, ah, acest criminal în serie al marilor idei…). Deodată, dau peste un text nepublicat al lui Julius. Ce-o fi vrut să spună, nu știu, dar, iată, aproape 10 ani mai târziu, articolul lui, scris în noiembrie 2007, vede lumina tiparului (gen), să nu zică omul c-a lucrat degeaba pentru mine: Julius Maria D., o femeie de 35 de ani din satul Cordăreni, judeţul Botoşani, fugise […]

Joi după-amiază, în Otopeni, o doamnă traversa cu deosebit calm DN1. Cu totul, 6 benzi de circulație în mare viteză și un parapet de-ncălecat. Nu părea nebună; m-a înjurat cu un gest elocvent după ce am trecut, am privit-o în retrovizoare, și și-a continuat traversarea. Am pierdut-o din vedere înainte să ajungă la parapet. Pe DN1 – să mai spun? – se merge tare de tot, de obicei cu 90 și peste, aproape întotdeauna în coloană pe fiecare bandă. Ce faci când se găsește câte-un inconștient dintr-ăsta căruia i-e lene să meargă pe trotuar 200 de metri pân-la prima pasarelă […]

Prânz pe fugă într-o cârciumă de mall. Plănuiesc un piept de pui sau ceva pește la grătar, o salată și un pahar cu apă rece – fără pâine, fără vin, fără lapte la cafea, în nici un caz prăjitură, nu ne batem joc, ne ținem de regim. Răsfoiesc meniul, chem chelnerița: – Aveți micii ăștia… – Da? – Câte unul din fiecare, se poate? 4 cu totul, adică. – Sigur, face domnișoara, serviabilă. După care: știți cu ce-i fiecare? – Nu, zic. Turuie, profesionist: – Aveți de Obor, cu vită și porc, de Lehliu Gară, cu peperoncino, mai e unul […]