Amar de Zi » life

O diplomă de Oxford la Palatul Victoria

Vlad Petreanu — Thu, 09 Feb 2012 15:42:17 +0000

Un moment rar: ambasadorul britanic la Bucureşti, Martin Harris, l-a felicitat pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru că a devenit primul absolvent român al Universităţii Oxford învestit ca prim-ministru al României.

MRU şi-a obţinut în 1993 masteratul în Studii Ebraice la Centrul Oxford pentru Studii Ebraice şi Evreieşti din cadrul Universităţii Oxford.

O lungă listă de prim-miniştri britanici au absolvit Oxford şi Cambridge, cele mai prestigioase universităţi britanice. “41 din cei 55 de premieri britanici au mers fie la Oxford, fie la Cambridge”, notează, pe blogul Foreign Office, ambasadorul britanic la Bucureşti. Dintre străinii care au studiat în aceste două universităţi şi au devenit, ulterior, şefi de guverne sau preşedinţi în ţările lor, ambasadorul îi enumeră pe Indira Gandhi, Benazir Bhutto şi Bill Clinton. Acestei companii i se alătură acum Mihai Răzvan Ungureanu, căruia ambasadorul britanic îi transmite felicitări, “şi lui, şi Universităţii Oxford, deşi mă doare când spun asta, pentru că eu am mers la Cambridge”, precizează excelenţa sa.

Dincolo de toate hârşâielile, scrâşniturile şi juliturile politicii de pe Dâmboviţa, mi se pare remarcabil că avem, în sfârşit, un prim-ministru cu un master la Oxford, şi cred că acest lucru trebuie salutat.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Întoarcerea blogului rătăcitor

Vlad Petreanu — Thu, 09 Feb 2012 06:45:56 +0000

Vechiul blog, cel originar, a fost importat de magicianul site-ului, care ştie cu ftp şi http şi alte alea. Începutul este, de acum, în arhiva de pe petreanu.ro, un an de articole pe care probabil că unii dintre cititorii de azi nu le ştiu. Sunt câteva interesante pe-acolo, spun asta cu jumătate de gură, pentru că nu suport să-mi recitesc materialele, o dată publicate: văd cum trebuiau, de fapt, scrise de la început.

Poate ar merita, totuşi, seria amintirilor despre Revoluţie – găsiţi cele 10 istorisiri în categoria 1989. Sau poate o să vă placă seria “Vieaţa la mol”, sau poate episoadele din “Zen d’Acvariu”, nu ştiu. Le găsiţi voi, dacă vreţi.

Rămâne valabilă prima postare, într-o vineri, la amiază, pe la jumătatea lunii mai 2007: “…politică la maximum, maximum ca distorsul din boxele cu orgă de lumini, urlând a mitocănie bine dispusă prin talcioc.“

Altele asemenea pe Amar de Zi

Alegeri

Vlad Petreanu — Wed, 08 Feb 2012 15:00:01 +0000

(fraţilor, nu ştiu cum să vă spun, dar aşa mă paşte o criză de dromomanie, ceva de speriat)

Altele asemenea pe Amar de Zi

Teroarea

Vlad Petreanu — Wed, 08 Feb 2012 06:45:36 +0000

- Salutare, dom’ Vlad.

Vocea portarului e diferită în această dimineaţă. Sunetul e mai bolborosit, oarecum vătuit, silabele, chiar mai imprecise ca de obicei. S-a accentuat şi pelticăreala, parcă. Orbitez în jurul lui, pretextând un drum spre cutia poştală, ca să-l întorc spre lumină.

Portarul are o faţă plină de gâlme, umflată neregulat, zgâriată şi julită, cu coji abia prinse. Are lovituri pe frunte, la capătul uneia dintre arcade, sub ochi, în barbă şi pe maxilar, ba chiar şi o bucată de piele lipsă unde se-mbină nasul cu obrazul. Are o buză dublă şi un ochi închis pe jumătate. Luceşte tot, gălbior pe ici pe colo, e dat cu ceva tetraciclină, poate şi un pic de rivanol. Nu s-a bărbierit de vreo trei zile şi o să mai stea aşa cel puţin o săptămână, că n-are cum deosebi barba de coji.

Arată ca şi cum ar fi scăpat dintr-un blender.

- Aoleu, ce-ai păţit, bre?
- Eee… face portarul, despicând în acelaşi timp aerul cu mâna dreaptă, ca şi cum ar vrea să arunce o mizerie peste umăr. Cum ar veni, nu contează, ce-a fost, a fost, să lăsăm, locatarul să poftească la lift şi să-l lase în durerea lui în pace.

- Cum adică, eee, zi ce ţi s-a întâmplat, ai băut, te-ai bătut?
- Am căzut pe gheaţă, explodează răspunsul. La piaţă, aveam două sacoşi şi am alunecat.
- Păi aşa rău?
- Păi ce! face portarul.

Sunt nelămurit.

- Da’ cum, mă, Petre, ai căzut pe faţă, n-ai pus mâna?
- Dacă aveam sacoşile?
- Aşa, şi nu le-ai dat drumul?

Tace. Nu mă priveşte. Fierbe.

- Mă, Petrică, da’ ce, ai căzut cu repetiţie? Că eşti făcut zob pe toate părţile!
- Eee, ia mai lasă-mă! se-nfoaie portarul, şi-mi întoarce spatele. Gata, discuţia s-a terminat, nu pot să mă prefac că nu-i bătut, să mă fac că nu-l văd? Dacă zice că a căzut, să-l cred şi gata, el mai bine de-atât n-a putut imagina ca explicaţie, şi nici nu credea că o să i se pună atâtea întrebări, să fie atât de limpede, atât de repede, că spune o minciună.

Mai târziu, administratorul:

- De fapt, eu cred că l-a bătut nevastă-sa, săracul.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Ziua Siguranţei pe Internet

Vlad Petreanu — Tue, 07 Feb 2012 12:22:42 +0000

Pe 7 februarie este Ziua Sigurantei pe Internet (parte a programului Safer Internet Plus, promovat de Comisia Europeană). Despre siguranţa pe internet se discută doar accidental în media românească – şi atunci, cel mult pentru a difuza câteva ştiri despre o nouă tentativă de phishing.

Ah, da, a mai fost şi lunga poveste a spargerii contului de mail al Elodiei de către Cioacă. Internet à la roumaine.

Ziua Siguranţei pe Internet ar trebui să atragă atenţia asupra unui alt fenomen, mult mai periculos, mai insidios şi mai tăcut decât suferinţele vedetelor cu mailul spart. Vorbesc despre siguranţa copiilor în lumea virtuală.

Deja de 6 ani, în Uniune se desfăşoară o anchetă pan-europeană, cu anchete anuale, în urma cărora se publică, în fiecare toamnă, un amplu studiu privind siguranţa minorilor pe internet. Studiul se intitulează EU Kids online, şi ultimul raport a fost dat publicităţii în septembrie anul trecut (îl puteţi găsi aici, alături de alte date deosebit de interesante din acelaşi domeniu). România este parte a anchetei. Câteva constatări:

Pe baza datelor obţinute, ţările europene au fost clasificate în 4 mari grupe, în funcţie de riscurile cu care se confruntă copiii pe internet. România este în grupa cea mai proastă, cea definită ca “utilizare intensă, risc mare”.

Gradul de adoptare a internetului printre copii este în creştere rapidă. Deja, în medie, copiii şi adolescenţii utilizează internetul, zilnic, mai mult ca adulţii. Copiii între 9-16 ani folosesc internetul 88 de minute pe zi. În acest segment, adolescenţii de 15-16 ani folosesc internetul şi mai intens, 118 minute zilnic.

Internetul este accesat din ce în ce mai mult în intimitate – 49% dintre respondenţi spun că surfează din dormitor, de exemplu – ceea ce reduce posibilitatea controlului parental.

Copiii din România sunt în partea superioară a clasamentului în privinţa interacţiunii on-line cu persoane necunoscute, iar asta cuprinde nu doar conversaţii pe messenger, ci şi gesturi concrete: 13% dintre copiii români s-au dus cel puţin o dată la o întâlnire cu o persoană pe care au cunoscut-o pe internet. Asta ar trebui realmente să dea de gândit părinţilor. În rest, media europeană spune că 14% au trimis fotografii sau clipuri video personale unor persoane pe care le ştiau doar din mediul on-line.

Pe unde ajung copiii când surfează? 12% pe site-uri rasiste sau xenofobe; 10% pe site-uri “pro-anorexice”. 7% pe site-uri care promovează auto-mutilarea; 7% pe forumuri unde se discută despre droguri; 5% pe site-uri “despre sinucidere”. În total, mai mult de unul din cinci copii au fost expuşi uni gen de conţinut negativ din cele descrise mai înainte.

În acest context, aş vrea să salut campania declanşată de Cosmote pentru promovarea unui internet mai sigur. Grupul Cosmote a urcat pe net o broşură din care părinţii pot afla mai multe despre riscurile la care se expun copiii lor când utilizează internetul – şi, de asemenea, pot primi sugestii şi sfaturi despre ce pot face pentru a-şi feri copiii de pericole on-line. Găsiţi acest site aici.

În plus, anul acesta, al patrulea de când finanţează programe de educare în problema siguranţei pe internet, Cosmote va distribui 60.000 de exemplare ale broşurii „Cum să-ţi protejezi copiii de pericolele internetului” în magazinele COSMOTE şi Germanos, şi vor fi de asemenea distribuite în şcolile din 13 oraşe şi la varii evenimente.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Mici dureri de creştere a limbii române

Vlad Petreanu — Thu, 02 Feb 2012 06:45:46 +0000

Săracul Pruteanu, avea pe alocuri dreptate, chiar dacă, în general, era excesiv. Ceva-ceva trebuie să mai şi traducem, mai ales când există termeni fireşti în română.

Vă propun să nu mai zicem (niciodată!):

- “am daunloadat”, când avem “descărcat”;
- “am aploadat”, când avem “încărcat”;
- “am apdatat”, când avem “actualizat”;

De acord să rămânem cu “am salvat”, deşi nu-i firesc, pentru că măcar are un strop de logică: un document nememorat e pierdut, aşa că se cuvine să-l mai şi salvăm de la pieire, din când în când, nenorocitul.

Nu ştiu, însă, ce facem cu “am tuituit”, că e de-a binelea zuzu să spunem că “ciripim” pe net.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Sisif românesc

Vlad Petreanu — Wed, 01 Feb 2012 06:55:35 +0000

Am auzit, recent, una dintre cele mai expresive şi savuroase caracterizări ale eforturilor de progres irosite, de atâţia amar de ani, de societatea românească.

Există un Sisif universal şi există un Sisif românesc, zice Iosif Boda.

Sisif pe care-l ştim din mitologia greacă împinge veşnic o stâncă în vârful unui deal, care se rostogoleşte imediat la vale imediat ce a fost adusă sus.

Sisif al nostru nu urcă nicăieri şi nici nu coboară.

Sisif al nostru doar se-nvârte-n cerc, împingând aiurea, în jurul cozii, aceeaşi veşnică greutate de care nu se poate descotorosi niciodată.

Altele asemenea pe Amar de Zi

3 întrebări

Vlad Petreanu — Mon, 30 Jan 2012 06:45:29 +0000

* Numai mie mi se pare bizar că fostul preşedinte al TVR din 1990, Răzvan Theodorescu, apropiat al lui Ion Iliescu, îşi dă cu părerea pe unde-apucă acum despre lupta pentru libertate a protestatarilor din Piaţa Universităţii, în condiţiile în care a intrat în istorie, în februarie ’90, cu explicaţia penibilă că-i ceaţă la protestele anti-Iliescu şi de-aia nu le transmite postul public de televiziune?

* Numai mie mi se pare înfricoşător faptul că Teodor Stolojan, fost prim-ministru şi actual europarlamentar PDL, consideră firesc ca guvernul unei ţări democratice (precum Grecia, Italia, Spania) să fie schimbat pentru că nu mai are credibilitate în faţa pieţelor internaţionale, în timp ce nu crede că-i necesar ca un guvern să fie schimbat, într-o democraţie, când populaţia îşi pierde încrederea în el?

* Numai mie mi se pare deconcertant faptul că România este guvernată pe baza unei Constituţii inspirate de Ion Iliescu şi perfecţionate de Adrian Năstase şi care împiedică, prin nenumărate chichiţe procedurale redundante, declanşarea unor alegeri anticipate şi opţiunea perfect democratică a exprimării voinţei populare ca mijloc de rezolvare a unei crize politice?